Vegetarieni. De ce?

Noi credem că la creaţiune, Dumnezeu a stabilit dieta optimă pentru om, care slujeşte în modul cel mai adecvat nevoilor sale, fără a avea efecte secundare negative asupra organismului.

„Şi Dumnezeu a zis: ‚Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.” (Geneza 1:29).

„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ‚Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină…” (Geneza 2:16).
După căderea în păcat, la acestea s-a mai adăugat pâinea şi „iarba de pe câmp”:

„În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19).
„…spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp.” (Geneza 3:18).

Credem că îngăduirea mâncării de carne după potop şi care a avut ca efect scăderea drastică a duratei de viaţă, de la o medie de aprox. 900 de ani la una de 120 de ani, s-a încadrat în acea categorie de porunci, despre care Dumnezeu spune.

„Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune, şi porunci prin care nu puteau să trăiască.” (Ezechiel 20:25).
Dat fiind că trăim în prezent în perioada echivalentă marii zile a ispăşirii din vechime, care era o zi de post şi adâncă cercetare a sufletului, credem că a consuma carne în această perioadă cu totul deosebită a istoriei omenirii, ar constitui o fărădelege identică cu cea pe care o descrie profetul Isaia, când consumul chiar al cărnii animalelor curate avea să fie considerat o fărădelege de neiertat:

„Şi totuşi Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac. Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănâncă la carne şi se bea la vin: ‚Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!’ Domnul oştirilor mi-a descoperit, şi mi-a zis: ‚Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.’” (Isaia 22:12-14).
În Noul Testament citim că „nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu câştigăm nimic dacă mâncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu mâncăm.” (1 Corinteni 8:8) motiv pentru care „bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.” (Romani 14.21).

Asociind acest verset cuvintelor apostolului Iacov care spune că „Cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat” (Iacov 4:17) înţelegem că în timpul în care trăim, consumul de carne este incompatibil cu statutul de copil al lui Dumnezeu, şi aceasta cu atât mai mult cu cât „cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă” (Proverbe 12:10).

Alegerea de a se hrăni cu bucăţi de cadavre ale animalelor, fie ele fripte, fierte sau pregătite într-un alt mod, în totală sfidare a poruncii lui Dumnezeu şi a legilor propriului lor organism, îi încadrează pe toţi cei care fac în mod deliberat această alegere în categoria acelora despre care Biblia spune: „Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis…” (Romani 3:12,13).