Duminică, 15 decembrie 2013. Lucrați, căci vine noaptea

O compilaţie din Biblie şi Spiritul Profetic, cu comentarii de F. Matyas

Una dintre caracteristicile lumii noastre moderne este aceea că am pierdut din vedere scopul iniţial al zilei şi al nopţii. Dar „Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric” (Geneza 1:4).

Când eram mic, existau nişte sate liniştite în care oamenii nu aprobau tura de noapte la serviciu. „Ziua este pentru muncă, noaptea pentru odihnă,” spuneau ei. Vechiul vrăjmaş al lucrurilor bune este şiret: pe măsură ce tura de zi nu mai este singura opţiune, se înmulţesc locurile de distracţie de noapte, nimicind în oameni dragostea pentru lucru ziua. În căminele noastre au pătruns diferite aparate moderne şi, din păcate, au distrus buna rutină zilnică în multe cămine. Oamenii nu mai pot să lucreze pur şi simplu pentru că sunt epuizaţi că se culcă târziu. Pe vremea patriarhilor, oamenii au înţeles însemnătatea zilei şi a nopţii. Ei ştiau cum să folosească bine timpul. Noaptea era dedicată odihnei şi somnului, iar ziua era pentru muncă şi alte activităţi. Iacov s-a plâns lui Laban din cauza asprimii nopţilor de muncă ce nu-i permiteau să se odihnească. „Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi” (Geneza 31:40).

David Îl lăuda pe Domnul dimineaţa devreme: „Deşteptaţi-vă, alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi” (Psalmii 108:2).

Isus Însuşi a folosit bine lumina zilei: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo” (Marcu 1:35). El a scos în evidenţă cărei categorii îi place să lucreze în întunericul nopţii: „Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat” (Matei 13:25).

Scopul lui Dumnezeu pentru poporul Său ales

„Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare, popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine” (Isaia 60:2).

„Dumnezeu a dorit ca poporul Său să fie lumina lumii. De la ei trebuia să strălucească slava legii Sale aşa cum este descoperită în practica vieţii. Pentru împlinirea acestei intenţii, El a făcut ca poporul ales să ocupe o poziţie strategică între naţiunile pământului.”1

El i-a avertizat prin profeţi pentru că nu au fost credincioşi în această chestiune. „Ascultaţi cuvântul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară” (Osea 4:1).

„Cu secole înainte de prima venire a lui Hristos, întunericul acoperise pământul şi negură mare popoarele. Satan îşi arunca umbra lui diabolică pe calea oamenilor, ca să-i împiedice să nu câştige cunoştinţa de Dumnezeu şi lumea viitoare. Mulţimile stăteau în umbra morţii. Singura lor nădejde era ca această întunecime să fie ridicată de la ei pentru ca Dumnezeu să poată fi descoperit.”

 

Isus lucrând

David, unsul lui Dumnezeu, a văzut cu ochii profetici că cea de a doua venire a lui Hristos va fi „ca lumina dimineţii când răsare soarele în dimineaţa fără nori” (2 Samuel 23:4). Aceasta a fost mărturia lui Osea: „El Se iveşte ca zorile dimineţii” (6:3).

„În linişte şi pe neobservate, lumina zilei cuprinde pământul, împrăştiind umbra şi întunericul şi trezind pământul la viaţă. Tot astfel urma să Se arate şi Soarele Neprihănirii, cu ‚vindecarea sub aripile Sale’ (Maleahi 3:20). Mulţimile care ‚locuiau în ţara umbrei morţii’, aveau să vadă ‚o mare lumină’ (Isaia 9:2).”3

Cum s-a împlinit această făgăduinţă? Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12).

„Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9:5).

„Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii” (Marcu 1:22)

„Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere” (Matei 9.8).

„După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi” (Matei 19:2).

„Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileea; şi o mare mulţime de oameni din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce făcea, a venit la El. Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod. Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau spre El ca să se atingă de El. Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: ‚Tu eşti Fiul lui Dumnezeu’” (Marcu 3:7-11).

„Isus observa cu adânc interes schimbarea feţei ascultătorilor Săi. Feţele care exprimau interes şi plăcere Îi produceau mare satisfacţie. Când săgeţile adevărului străpungeau sufletul, trecând de barierele egoismului şi dând naştere la pocăinţă şi, în cele din urmă, la recunoştinţă, Mântuitorul Se bucura din inimă. Când privirea Lui Se rotea deasupra mulţimii ascultătorilor şi recunoştea printre ei feţe pe care le văzuse mai înainte, chipul Lui Se lumina de bucurie. El vedea în ei supuşi ai împărăţiei Sale.” 4

 

Isus cheamă la lucru

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: ‚Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui’” (Matei 9:36-38).

„Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: ‚Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului’” (Matei 28:18-20).

 

Chemarea aceasta a fost făcută doar pentru ucenici?

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Ce implică această chemare? O misiune. „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă” (Matei 5:14).

Cei care îşi înţeleg misiunea trebuie să posede această putere, ca prin laudă, recunoştinţă şi slujire voioasă să reflecte caracterul marelui Dătător şi al legii acelei ţări unde nimeni „nu caută folosul său.”

„Nestematele adevărului care au ieşit de pe buzele lui Hristos în acea zi plină de evenimente au fost păstrate ca o comoară în multe inimi. Astfel, au apărut noi gânduri în viaţa lor, au fost trezite noi aspiraţii şi a început o nouă istorie. După răstignirea şi învierea lui Hristos, aceste persoane au ieşit în faţă şi şi-au împlinit misiunea divină cu înţelepciune şi zel aşa cum le cerea măreţia lucrării. Ei au dus o solie care făcea apel la inima oamenilor, slăbind vechile superstiţii care piperniciseră atât de mult timp vieţile a mii de oameni. Înaintea mărturiei lor, teoriile şi filosofiile omeneşti au devenit ca nişte născociri prosteşti. Puternice au fost rezultatele cuvintelor Mântuitorului adresate mulţimii aceleia uimite şi cuprinse de teamă din templul de la Ierusalim.”5

Isus a spus despre Sine: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” (Ioan 9:4, 5).

„ ‚ Dacă umblă cineva ziua,’ a continuat El, ‚nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia’ (Ioan 11:9). Cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu, care umblă pe calea pe care a trasat-o Dumnezeu, nu se poate împiedica şi să cadă. Lumina Duhului călăuzitor al lui Dumnezeu îi dă o perceptive clară cu privire la datoria lui şi îl conduce drept până la sfârşitul lucrării sale. ‚Dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el’ (versetul 10). Cel care umblă pe o cale aleasă de el, acolo unde Dumnezeu nu l-a chemat, se va poticni. Pentru el, ziua a devenitâ noapte şi oriunde s-ar afla, el nu este în siguranţă.” 6

 

Pericolul

„Ca oamenii să reţină formele religiei, dar să le lipsească evlavia vitală, convine strategiei lui Satan.” 7

Întunericul spiritual care cade peste popoare, peste biserici şi indivizi nu apare ca urmare a faptului că Dumnezeu a retras în mod arbitrar ajutorul harului divin, ci din cauza neglijării sau respingerii luminii divine de către oameni. O ilustraţie izbitoare a acestui adevăr este prezentată în istoria poporului evreu din timpul lui Isus. Prin faptul că s-au dedicat lumii şi L-au uitat pe Dumnezeu şi cuvântul Său, înţelegerea lor s-a întunecat, iar inimile lor au devenit lumeşti şi senzuale. Astfel, ei erau neştiutori cu privire la venirea lui Mesia, iar în mândria şi necredinţa lor ei L-au respins pe Mântuitorul.”8

 

În timpul ucenicilor

După înălţarea lui Isus şi împlinirea făgăduinţei revărsării Duhului Sfânt, ucenicii au putut mărturisi despre Hristos cu mare putere.

„Hristos a umplut gândurile [ucenicilor]; înaintarea împărăţiei Sale era ţinta lor. În minte şi caracter ei deveniseră asemenea Stăpânului lor, iar oamenii ‚au priceput că fuseseră cu Isus’ (Faptele Apostolilor 4:13)… Ei puteau să rostească numele lui Isus plini de siguranță; căci nu era El Prietenul şi Fratele lor mai mare? Aduşi în comuniune apropiată cu Hristos, ei au şezut cu El în locurile cereşti. În ce limbaj arzător şi-au îmbrăcat ei ideile când au adus mărturie pentru El! Inimile lor erau supraîncărcate cu o bunăvoinţă atât de plină, de adâncă şi cuprinzătoare, încât i-a impulsionat să meargă până la marginile pământului, mărturisind despre puterea lui Hristos. Ei doreau din toată inima să ducă înainte lucrarea pe care o începuse El. Ei au înţeles măreţia datoriei lor faţă de cer şi răspunderea lucrării lor.

Întăriţi prin înzestrarea cu Duhul Sfânt, ei înaintau plini de zel ca să sporească biruinţele crucii. Duhul îi anima şi vorbea prin ei. Pacea lui Hristos strălucea de pe feţele lor. Ei îşi consacraseră vieţile Lui ca să slujească şi trăsăturile lor de character dovedeau că ei se predaseră.” 9

„În zilele apostolilor, creştinii erau plini de seriozitate şi entuziasm. Ei lucrau atât de neobosit pentru Stăpânul lor încât într-un timp relativ scurt, în ciuda împotrivirii aprinse, evanghelia împărăţiei a fost auzită în toate părţile locuite ale pământului. Zelul dat pe faţă atunci de către urmaşii lui Isus a fost înregistrat de către pana inspiraţiei pentru încurajarea credincioşilor din toate veacurile.” 10

 

Dumnezeu îi poate binecuvânta  pe cei care cooperează cu El

„Asemenea lui Hristos, solii de astăzi ai Celui Preaînalt trebuie să-şi ocupe poziţia în marile aglomerări urbane, unde se pot întâlni cu mulţimile care vin din toate părţile lumii. Asemenea Lui, fiind ascunşi în Dumnezeu, ei trebuie să semene sămânţa evangheliei, prezentând înaintea altora adevărurile preţioase ale Sfintei Scripturi care vor prinde rădăcini adânci în minte şi inimă, şi vor răsări spre viaţa veşnică.” 11

Solul Domnului ne avertizează: „Mi-a fost arătat că, dacă poporul lui Dumnezeu nu depune nici un efort, ci aşteaptă ca înviorarea să fie revărsată asupra lor şi să îndepărteze lipsurile şi să le îndrepte greşelile; dacă ei depind de aceasta ca să fie curăţiţi de întinăciunea cârnii şi a duhului şi ca să fie pregătiţi să se implice în marea strigare a îngerului al treilea, ei vor fi găsiţi cu lipsă.” 12

„Putem fi siguri că atunci când este revărsat Duhul Sfânt, cei care nu au primit şi apreciat ploaia timpurie nu vor vedea şi nici nu vor înţelege valoarea ploii târzii.” 13

 

Cine trebuie să lucreze? Toţi

„În timp ce întregul cer este în freamăt, trimiţând soli în toate părţile pământului ca să ducă înainte lucrarea de răscumpărare, biserica viului Dumnezeu trebuie ca şi ea să colaboreze cu Isus Hristos. Noi suntem membri ai trupului Său simbolic. El este Capul, care controlează toate mădularele trupului. Isus Însuşi, în îndurarea Sa nemărginită, lucrează cu inimile omeneşti, producând transformări spirituale atât de uimitoare încât îngerii le privesc cu mirare şi bucurie.” 14

„Dacă Domnul a vorbit cândva prin mine, El vorbeşte când spun că lucrătorii angajaţi în lucrarea de educaţie, în lucrarea de predicare şi în lucrarea misionar medicală trebuie să stea ca o unitate, lucrând cu toţii sub supravegherea lui Dumnezeu, fiecare ajutând pe celălalt, fiecare binecuvântând pe celălalt. Cei care sunt în legătură cu şcolile şi sanatoriile noastre trebuie să lucreze cu râvnă şi seriozitate. Lucrarea care se face sub slujirea Duhului Sfânt, din dragoste pentru Dumnezeu şi omenire, va purta semnătura divină şi va lăsa o impresie asupra minţii omeneşti. Domnul îi cheamă pe tineri să intre în şcolile noastre şi să se pregătească repede pentru slujire. În locuri diferite din afara oraşelor, trebuie înfiinţate şcoli unde tinerii noştri pot primi o educaţie care să-i pregătească să meargă înainte să facă lucrare de evanghelizare şi lucrare misionar medicală.” 15

„Aceste femei care sunt binevoitoare şi gata să facă ceea ce găseşte mâna lor să facă, ajutând cu bucurie pe soţii lor în purtarea poverilor lor şi educându-i pe copiii lor pentru Dumnezeu, sunt misionare în cel mai înalt sens.” 16

„Copiii şi tinerii ar trebui să fie misionari în cămin făcând acele lucruri care trebuie făcute şi pe care cineva trebuie să le facă… Prin împlinirea cu credincioşie a micilor lucruri care ţi se par neimportante, poţi dovedi că ai un adevărat spirit misionar.” 17

„Atunci când Spiritul Domnului lucrează asupra inimii părinţilor, rugăciunile şi lacrimile lor se vor înălţa la Dumnezeu şi ei se vor ruga cu stăruinţă şi vor primi har şi înţelepciune din cer şi vor putea lucre pentru copiii lor neconvertiţi. Când în cămin se manifestă acest Spirit, el va fi adus în biserică iar cei care sunt misionari în cămin vor devein agenţi pentru Dumnezeu în biserică şi în lume. Instituţiile pe care le-a întemeiat Dumnezeu vor fi diferite în întregime.” 18

 

Hristos te aşteaptă

„Domnul pretinde ca orice talent şi capacitate să fie folosite. Atunci când trândăvia şi lenevia vor fi înlăturate din biserică, Spiritul Domnului se va manifesta cu bunăvoinţă; puterea divină se va uni cu efortul omenesc, biserica va vedea intervenţiile providenţiale ale Domnului Dumnezeu al oştirilor, lumina adevărului va fi răspândită, cunoştinţa de Dumnezeu şi a lui Isus Hristos pe care L-a trimis. Ca pe vremea apos tolilor, multe suflete se vor întoarce la Domnul. Pământul va fi luminat de slava îngerului din ceruri…

„Dacă pustia bisericii trebuie să devină asemenea unui camp rodnic, iar câmpul rodnic să fie ca o pădure, aceasta se va întâmpla prin revărsarea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu asupra poporului Său. Agenţii cereşti au aşteptat mult ca agenţii omeneşti, membrii bisericii, să coopereze cu ei în marea lucrare ce trebuie făcută. Ei vă aşteaptă. Atât de mare este câmpul, atât de cuprinzător este planul, încât toate inimile sfinţite sunt împinse la lucru ca agent al puterii divine… Toţi cei care cred adevărul pentru acest timp să dea la o parte neînțelegerile, să îndepărteze invidia, vorbirea şi bănuiala rea. Apropiaţi-vă unii de alţii, apropiaţi-vă unii de alţii. ‚Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr vaţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima’ (1 Petru 1:22).”19

„Cei care nu depun nici un effort hotărât, ci pur şi simplu aşteaptă ca Duhul Sfânt să-i constrângă să acţioneze, vor pieri în întuneric. Nu trebuie să staţi liniştiţi fără să faceţi nimic în lucrarea lui Dumnezeu.” 20

Aceasta este profeţia pentru timpul nostru: „Atunci când puterea divină este unită cu efortul omenesc, lucrarea se va răspândi asemenea focului în mirişte. Dumnezeu va folosi agenţi despre a căror origine oamenii nu vor putea afla nimic. Îngerii vor face o lucrare pe care oamenii ar fi putut avea binecuvântarea de a o împlini dacă nu ar fi neglijat să răspundă chemării lui Dumnezeu.”21

„Îngerul care se uneşte în vestirea soliei îngerului al treilea urmează să lumineze întregul pământ cu slava lui. Aici este prezisă o putere de răspândire mondială şi neobişnuită… Slujitorii lui Dumnezeu, cu feţele

luminate şi strălucind de o sfântă consacrare, se vor grăbi din loc în loc să vestească solia din cer.”22

Dragi fraţi şi surori, să lucrăm cât timp este încă ziuă. Nu este de ajuns să primim adevărul şi să facem parte din biserica rămăşiţei lui Dumnezeu Să lucrăm atâta timp cât Lumina noastră „Isus” este în locul cel sfânt. Să lucrăm cât timp Duhul Sfânt lucrează pentru noi!

 

Dacă nu lucrăm…

„Perioada marii lumini spirituale, în cazul în care lumina nu este nutrită şi împlinită cu sfinţenie, se va preface într-un timp de întuneric la fel de mare. Impresia făcută de Duhul lui Dumnezeu, dacă oamenii nu fructifică impresia cea sfântă, şi nu calcă pe un loc sfânt, va pieri din mintea lor. Cei care doresc să înainteze în cunoştinţă spiritual trebuie să stea în picioare chiar lângă fântâna lui Dumnezeu şi să bea iarăşi şi iarăşi din izvoarele mântuirii deschise pentru ei. Ei nu trebuie să plece niciodată de la sursa înviorării; ci, cu inimile pline de recunoştinţă şi dragoste pentru revărsarea bunătăţii şi a milei lui Dumnezeu, ei trebuie să bea continuu din apa vie.” 23

„Îndreptăţirea de sine nu este adevărată îndreptăţire iar cei care se prind de ea vor fi lăsaţi să sufere consecinţele prinderii de o înşelăciune fatală. Astăzi, mulţi pretend că ascultă poruncile lui Dumnezeu, dar ei nu au dragostea lui Dumnezeu în inimile lor ca să se reverse spre alţii. Hristos îi cheamă să se unească cu El în lucrarea Sa pentru mântuirea lumii, dar ei se mulţumesc spunând: ‚Voi merge, Doamne.’ Ei nu se duc. Ei nu cooperează cu cei care fac lucrarea lui Dumnezeu. Ei sunt trândavi. Asemenea fiului necredincios, ei fac promisiuni false lui Dumnezeu. Însuşinduşi legământul solemn al bisericii, ei s-au angajat să primească şi să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să se predea slujirii lui Dumnezeu, însă ei nu fac aceasta. Ei mărturisesc să sunt fii ai lui Dumnezeu, dar în viaţă şi caracter ei neagă relaţia. Ei nu se predau voinţei lui Dumnezeu. Ei sunt o minciună vie.” 24

„Cât de mulţi vor plânge că au pierdut ocaziile atunci când este prea târziu pentru veşnicie! Astăzi avem talent şi ocazie, dar nu ştim cât timp vor mai fi acestea ale noastre. Atunci să lucrăm cât timp este ziuă; pentru că vine noaptea când nimeni nu mai poate lucra. ‚Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa’ (Luca 12:43).”25

„Dacă cultivaţi cu credincioşie via sufletului vostru, Dumnezeu vă face lucrători împreună cu El. Şi aveţi o lucrare de făcut nu numai pentru voi, ci pentru alţii. Comparând biserica cu o vie, Hristos nu a spus că trebuie să ne limităm simpatia şi lucrarea numai la membrii noştri. Via Domnului trebuie mărită. El doreşte ca ea să fie extinsă în toate părţile pământului. Când primim învăţătura şi harul lui Dumnezeu, trebuie să dăm şi altora cunoştinţa cu privire la felul cum să fie îngrijite plantele preţioase. În felul acesta, putem mări via Domnului. Dumnezeu caută să găsească dovezi ale credinţei, dragostei şi răbdării voastre. El caută să vadă dacă folosim orice avantaj spiritual ca să devenim lucrători destoinici în via Sa de pe pământ ca să putem intra în Paradisul lui Dumnezeu, acel cămin edenic din care au fost alungaţi Adam şi Eva prin păcat.” 26

 

Trimiteri:

1 Profeţi şi regi, pg. 70 engl.

2 Ibid., pg. 687, 688 engl.

3 Ibid., pg. 688 engl. [Sublinieri adăugate.]

4 Hristos lumina lumii, pg. 255 engl.

5 Ibid., pg. 620 engl.

6 Ibid., pg. 527 engl.

7 Marea luptă, pg. 378 engl.

8 Ibid., pg. 377, 378 engl.

9 Istoria Faptelor Apostolilor, pg. 45, 46 engl.

10 Ibid., pg. 578 engl.

11 Profeţi şi regi, pg. 74 engl.

12 Testimonies, vol. 1, pg. 619 engl.

13 Mărturii pentru predicatori, pg. 399 engl.

14 The Review and Herald, 24 decembrie 1908.

15 Testimonies, vol. 9, pg. 169, 170 engl.

16 Căminul advent, pg. 245 engl.

17 Ibid., pg. 300 engl.

18 The Review and Herald, 14 martie 1893.

19 General Conference Daily Bulletin, 28 februarie 1893. [Sublinieri adăugate.]

20 Christian Service, pg. 228.

21 Selected Messages, vol. 1, pg. 118.

22 Marea luptă, pg. 611, 612 engl.

23 Selected Messages, vol. 1, pg. 135.

24 Parabolele Domnului Hristos, pg. 279 engl.

25 Mărturii către predicatori, pg. 167 engl.

26 Parabolele Domnului Hristos, pg. 282 engl.