Sabat, 14 decembrie 2013. Ziua de odihna

Un studiu din Biblie şi Spiritul Profectic cu comentarii de Manuel Henda

 

Ziua a şaptea

Ca popor, cunoaştem foarte bine adevărul minunat al Sabatului zilei a şaptea dat nouă în Scriptură şi dorinţa Domnului de a înălţa legea Sa care a fost călcată în picioare în această lume întunecoasă. Adesea, suntem mulţumiţi de această cunoştinţă, mergem la biserică săptămânal, ne plătim zecimea, credem adevărul. Când studiem subiectul Sabatului, vom găsi mai mult – mult mai mult – că Dumnezeu doreşte să ne înveţe şi să ne ajute să trăim.

Sabatul înseamnă mai mult decât a merge la biserică în ziua a şaptea

„Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o.” (Geneza 2:3). „Sabatul este firul de aur care Îl leagă pe Dumnezeu de poporul Său.”1

Pentru a sfinţi Sabatul, trebuie să fim un popor sfânt. Acest lucru nu se poate întâmpla dacă nu suntem uniţi cu Hristos, care este Neprihănirea noastră. Nu poate fi păstrat nici dacă nu facem voia lui Dumnezeu în celelalte şase zile ale săptămânii. Acesta este un studio mai profund, dar haideţi să căutăm să ne rugăm şi să săpăm mai adânc în Cuvântul lui Dumnezeu ca să înţelegem privilegiul nostru şi răspunderea noastră înaintea lui Dumnezeu. 1 Petru 2:9 ne dă acea chemare specială, acel minunat mandat de creştini şi urmaşi ai lui Hristos.

„De Sabat este legată mult mai multă sfinţenie decât este dată de mulţi pretinşi păzitori ai Sabatului. Domnul a fost foarte dezonorat de cei care nu au păzit Sabatul în conformitate cu porunca, nici în literă nici în spirit. El cere o reformă în ce priveşte păzirea Sabatului.”2

„Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit ‚Dregător de spărturi’, ‚Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit’. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu- te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 58:12-14).

„Atunci când se întemeiază noi biserici, predicatorii ar trebui să dea instrucţiuni atente cu privire la păzirea corectă a Sabatului. Trebuie să fim atenţi, ca nu cumva practicile neglijente ale păzitorilor duminicii să fie urmate de cei care mărturisesc că păzesc ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu. Linia de demarcaţie trebuie făcută să se vadă clar și distinct între cei care poartă semnul împărăţiei lui Dumnezeu şi cei care poartă semnul împărăţiei răzvrătirii.” 3

 

Care este linia de demarcaţie? Fiţi pregătiţi zilnic

„Pe tot parcursul săptămânii, trebuie să avem Sabatul în minte şi să facem pregătiri ca să-l păzim aşa cum cere porunca. Nu trebuie să păzim Sabatul ca pe o chestiune legală. Trebuie să înţelegem însemnătatea lui spirituală în toate tranzacţiile vieţii. Toţi cei care consideră Sabatul ca semn între ei şi Dumnezeu, arătând că El este Dumnezeu care îi sfinţeşte, vor reprezenta principiile guvernării Sale. Ei vor adduce în practica zilnică legile împărăţiei Sale. Ei se vor ruga zilnic ca sfinţirea Sabatului să-i însoţească. Ei vor avea în fiecare zi tovărăşia lui Hristos şi vor exemplifica desăvârşirea caracterului Său. În fiecare zi lumina lor va lumina pe alţii prin fapte bune.

În toate aspectele care au de a face cu succesul lucrării lui Dumnezeu, chiar primele biruinţe trebuie castigate în viaţa de familie. Aici trebuie să înceapă pregătirea pentru Sabat. În cursul săptămânii, părinţii să-şi amintească de faptul că familia lor trebuie să fie o şcoală în care copiii lor să fie pregătiţi pentru curţile de sus. Cuvintele lor să fie cuvinte drepte. Nici un cuvânt, care nu ar trebui auzit de copiii lor, să nu le scape de pe buze. Spiritul să nu fie întărâtat. Părinţi, trăiţi în timpul săptămânii ca în faţa unui Dumnezeu sfânt, care v-a dat copii pe care să-i educaţi pentru El. Educaţi pentru El micuţa biserică din căminul vostru, pentru ca în Sabat toţi să fie pregătiţi să se închine în sanctuarul Domnului.” 4

 

Fiţi pregătiţi în odihnă

„Atunci când vă aduceţi aminte de Sabat, cele vremelnice nu le vor învălui pe cele spirituale. Nici o datorie care ţine de cele şase zile de lucru nu va fi lăsată pentru Sabat. În timpul săptămânii, energiile noastre nu vor fi epuizate în aşa măsură în munca pentru cele vremelnice, încât în ziua în care Domnul S-a odihnit şi a fost înviorat, noi să fim prea obosiţi ca să ne angajăm în serviciul Său.”5

Terminați pregătirile în ziua de pregătire. Nu este greu, ca prin planificare corectă, să ne terminăm lucrul cu ceva timp înainte, ca să avem timp să ne odihnim, să ne rugăm şi să cântăm înainte de venirea Sabatului. Ziua pregătirii este exact asta, ziua în care avem grijă ca îmbrăcămintea noastră de Sabat, hrana pentru Sabat şi curăţenia casei şi a trupului să fie împlinite înainte de începerea Sabatului.

„În timp ce pregătirea pentru Sabat trebuie să se facă pe parcursul întregii săptămâni, vineri este ziua specială de pregătire. Prin Moise, Domnul a zis copiilor lui Israel: ‚Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne’ (Exodul 16:23)… Trebuia să se facă ceva pentru pregătirea pâinii trimise din cer pentru copiii lui Israel. Domnul le-a spus că această lucrare trebuia făcută vinerea, ziua pregătirii. Aceasta era o încercare pentru ei. Dumnezeu a dorit sa vadă dacă ei aveau sau nu să sfinţească Sabatul.” 6

„În timp ce gătitul ar trebui evitat în Sabat, nu este necesar să se mănânce mâncarea rece. În anotimpul rece, mâncarea pregătită cu o zi înainte să fie încălzită. Iar mâncarea, deşi simplă, trebuie să fie gustoasă şi atrăgătoare. Pregătiţi ceva care să fie privit ca special, deosebit, ceva pe care familia nu-l are în fiecare zi.”7

„Pregătirea pentru Sabat să se încheie vinerea. Aveți grijă ca toată îmbrăcămintea să fie pregătită, iar toată pregătirea hranei să fie gata. Cizmele să fie lustruite, iar baia făcută. Acest lucru este posibil de realizat. Dacă faci din aceasta o regulă, atunci se pot realiza toate aceste lucruri. Sabatul nu trebuie dedicat reparării hainelor, gătitului, căutării de plăceri sau oricărei activităţi lumeşti. Înainte de apusul soarelui, puneţi deoparte orice ocupaţie seculară şi toate revistele lumeşti să fie luate de la vedere. Părinţi, explicaţi copiilor voştri ce faceţi şi de ce faceţi aceasta şi lăsaţi-i să vă ajute în pregătirea pentru păzirea Sabatului în conformitate cu legea.” 8

 

Fiţi pregătiţi în inimă

Sabatul este ziua în care să ne apropiem mai mult de Domnul, de familie, de fraţii şi surorile noastre. Atunci, cât este de important să avem o pregătire corespunzătoare a inimii aşa încât să putem avea o stare de spirit prin care să căutăm şi să primim binecuvântările de la Domnul nostru.

Fiţi pregătiţi devreme. Nu trebuie să ne grăbim şi să întârziem la primirea binecuvântărilor Sabatului. Dacă în mod obişnuit întârziem săptămânal cu pregătirile, atunci ce se va întâmpla când ne pregătim ca să-L întâmpinăm pe Isus la întoarcerea Sa?

„Ar trebui să păzim cu gelozie hotarele Sabatului. Aduceţi-vă aminte că fiecare clipă este un timp consacrat, sfinţit. Ori de câte ori este posibil, angajatorii să le dea liber muncitorilor lor de vineri la amiază până la începutul Sabatului. Daţile timp să se pregătească, să poată întâmpina ziua Domnului având mintea liniştită. Făcând astfel, nu veţi suferi nici o pierdere, nici chiar în lucrurile vremelnice.”9

Fiţi pregătiţi în relaţiile voastre. Nu este o închinare curată ceea în care ne întâlnim cu alţii şi avem resentimente în inimă. Trebuie să ne străduim să fim cu adevărat uniţi în spirit cu fraţii şi surorile noastre şi cu familiile noastre, altfel nu vom primi binecuvântările lui Dumnezeu. „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14).

„Există un alt lucru căruia ar trebui să i se acorde atenţie în ziua pregătirii. În această zi, ar trebui îndepărtate toate neînțelegerile dintre fraţi, atât în familie, cât și în biserică. Toată amărăciunea, mânia şi răutatea să fie alungate din suflet. Într-un spirit umil, ‚mărturisiţi-vă unii altora greşelile şi rugaţi-vă unii pentru alţii, va să fiţi tămăduiţi.’ (Iacov 5:16). Înainte de apusul soarelui, membrii familiei să se adune să citească din cuvântul lui Dumnezeu, să cânte şi să se roage. Aici este nevoie de reformă, pentru că mulţi au fost nepăsători în acest punct. Trebuie să ne mărturisim greşelile lui Dumnezeu şi unii altora.” 10

Fiţi pregătiţi în atitudinea de închinare. Fie că aveţi sau nu copii, toţi ar trebui să aibă o atitudine de închinare, căutând pe Domnul, lăudând bunătatea Sa, ascultând glasul Său liniştit şi încet. Este potrivit să avem un rând de haine special pentru această închinare reverenţioasă. Nu uitaţi, biserica nu este un spectacol de modă; este locul în care este căutat Dumnezeu.

Copiii să ia parte la altarul familial. Toţi să-şi aducă Bibliile şi fiecare să citească un verset sau două. Apoi, să se cânte nişte imnuri cunoscute, urmate de o rugăciune. Pentru aceasta, Isus a dat un model. Rugăciunea domnească nu a fost dată pentru a fi repetată formal, ci ca un exemplu a ceea ce ar trebui să fie rugăciunile noastre – simple, serioase şi cuprinzătoare. Într-o cerere simplă, spune-I Domnului care sunt nevoile tale şi exprimă-ţi recunoştinţa pentru mila Sa. În felul acesta, Îl inviţi pe Isus ca oaspete în căminul şi inima ta.”11

„Mulţi au nevoie să fie învăţaţi cu privire la cum ar trebui să apară în adunarea pentru închinare în Sabat. Ei nu trebuie să intre în prezenţa lui Dumnezeu cu haine obişnuite pe care le poartă în timpul săptămânii. Toţi ar trebui să aibă haine speciale de Sabat, care să fie purtate atunci când participă la serviciul divin în casa lui Dumnezeu. Deşi nu ar trebui să ne conformăm modei lumii, nu ar trebui să fim indiferenţi cu privire la înfăţişarea noastră exterioară. Trebuie să fim îngrijiţi şi aranjaţi, totuşi fără podoabe. Copiii lui Dumnezeu ar trebui să fie curaţi în interior, cât şi în exterior.” 12

Treziţi-vă devreme şi fiţi veseli acasă. Aceasta face parte din pregătirea pentru o atitudine corectă de slujire a Domnului. Dacă toţi se trezesc devreme, odihniţi, vom avea parte de o aşteptare calmă şi sfântă de a ne întâlni cu Domnul şi cu alţii.

„Orele preţioase ale Sabatului să nu fie irosite în pat. În Sabat dimineaţa, familia ar trebui să se trezească devreme. Dacă se trezesc târziu, va exista multă tulburare şi agitaţie în pregătirea pentru micul dejun şi pentru Şcoala de Sabat. Se creează o stare de grabă, îmbulzeală şi nerăbdare. În felul acesta, sentimente nesfinte pătrund în cămin. Sabatul, profanat în felul acesta, devine o povară, iar sosirea lui este mai mult temută decât iubită.”13

Mâncaţi mai puţin pentru a avea minţi mai clare. Se pierde atât de mult când suntem prea obosiţi sau prea sătui. Minţile noastre devin întunecate iar noi nu înţelegem tot ceea ce doreşte Domnul să ne înveţe.

„Noi nu trebuie să pregătim pentru Sabat o cantitate mai îmbelşugată sau o varietate mai mare de feluri de mâncare decât în alte zile. În loc de aceasta, mâncarea ar trebui să fie mai simplă, şi ar trebui să se mănânce mai puţin, pentru ca mintea să fie clară şi viguroasă pentru a înţelege lucrurile spirituale. Mâncarea peste măsură înceţoşează creierul. Se pot auzi cele mai preţioase cuvinte, dar ele nu sunt apreciate, pentru că mintea este confuză din cauza unei diete nepotrivite. Mâncând peste măsură în Sabat, mulţi au contribuit, mai mult decât îşi închipuie ei, la dezonoarea lui Dumnezeu.” 14

 

Închinarea în Sabat

„Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi- L şi binecuvântaţi-I Numele.” „A trimis poporului Său izbăvirea, a aşezat legământul Său în veci; Numele Lui este sfânt şi înfricoşat” (Psalmii 100:2-4; 111:9).

„Când intraţi în locul de închinare, rugaţi-L pe Dumnezeu să îndepărteze tot răul din inima voastră. Aduceţi în casa Sa numai ceea ce El poate binecuvânta. Îngenuncheaţi înaintea lui Dumnezeu în templul

Său şi consacraţi Lui ceea ce este al Său, ceea ce El a cumpărat cu sângele lui Hristos. Rugaţi-vă pentru vorbitor sau pentru cel care conduce întrunirea. Rugaţi-vă ca o mare binecuvântare să vină prin cel care prezintă cuvântul vieţii. Străduiţi-vă să prindeţi binecuvântarea pentru voi.” 15

Este important să nu uităm că suntem chemaţi să-L reprezentăm pe Hristos în tot ceea ce spunem şi facem. Bunul gust, ordinea şi curăţenia ar trebui să caracterizeze înfăţişarea şi locuinţele păzitorilor Sabatului, cât şi întregul loc de închinare şi serviciul Său. Este important să-i învăţăm pe copii prin precept şi exemplu şi să-i împiedicăm să creeze dezordine şi gălăgie în biserică.

Totuşi ni se porunceşte: „Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.” (1 Corinteni 14:40).

„Casa lui Dumnezeu este adesea profanată de către copiii păzitorilor Sabatului. Părinţii lor le îngăduie să alerge prin casă, să se joace, să vorbească şi să atragă atenţia oamenilor, să-şi dea pe faţă temperamental rău chiar acolo unde ei s-au adunat ca să se închine lui Dumnezeu. Am văzut că în adunarea sfinţilor ar trebui să domnească o linişte sfântă. Însă casa unde se adună poporul lui Dumnezeu este transformată adesea într-un Babilon, un loc al confuziei şi dezordinii. Acest lucru nu place lui Dumnezeu.” 16

„Dacă atunci când vin în casa de închinare, oamenii nutresc un respect adevărat faţă de Domnul şi sunt conştienţi că se află în prezenţa Sa, în tăcere va fi o dulce elocvenţă. Şoptitul, râsul şi vorbitul care poate ar fi fără păcat în alte locuri, nu ar trebui să fie aprobat în casa unde I Se adduce închinare lui Dumnezeu. Mintea ar trebui să fie pregătită să audă cuvântul lui Dumnezeu ca acesta să aibă influența potrivită şi să impresioneze în mod corespunzător inima…

Atunci când adunarea este deschisă prin rugăciune, orice genunchi ar trebui să se plece în prezenţa Celui Sfânt, şi orice inimă ar trebui să se înalţe la Dumnezeu în consacrare tăcută… Tot serviciul divin ar trebui condus cu solemnitate şi teamă ca si cum ne-am afla în prezenţa vizibilăa Stăpânului adunărilor.” 17

Acelaşi principiu se aplică şi după serviciul divin, pentru ca inima noastră să poată absorbi solia solemnă care ne-a fost dată.

„Când se rosteşte cuvântul, ar trebui să vă amintiţi, fraţilor, că ascultaţi glasul lui Dumnezeu prin slujitorul Său delegat. Nu dormiţi nici o clipă, pentru că prin această aţipeală s-ar putea să pierdeţi chiar acele cuvinte de care aveaţi nevoie cel mai mult – exact cuvintele care, dacă ar fi fost ascultate, v-ar fi scutit picioarele de a rătăci pe căi greşite. Satan şi îngerii lui sunt ocupaţi să creeze o stare de paralizie a simţurilor, aşa încât avertismentele şi mustrările să nu fie auzite; sau dacă sunt auzite, să nu aibă efect asupra inimii şi să nu ducă la o reformare a vieţii. Uneori un copilaş poate atrage atenţia ascultătorului în aşa fel încât prețioasa sămânţă nu cade într-un pământ bun şi nu adduce roade. Uneori tinerii şi tinerele nutresc atât de puţin respect faţă de casa şi închinarea lui Dumnezeu, încât vorbesc continuu unii cu alţii în timpul predicii. Dacă aceştia ar putea să vadă îngerii lui Dumnezeu privind la ei şi notând faptele lor, ar fi umpluţi de ruşine şi dezgust faţă de ei înşişi. Dumnezeu doreşte ascultători atenţi. În timp ce oamenii dormeau, Satan a semănat neghina.

Atunci când este rostită binecuvântarea, toţi ar trebui să stea liniştiţi şi în tăcere, ca şi cum s-ar teme să piardă pacea lui Hristos. Toţi să iasă fără să se înghesuie sau să vorbească tare, simţind că se află în prezenţa lui Dumnezeu, că ochii Săi sunt îndreptaţi asupra lor şi că ei trebuie să se poarte ca în prezenţa Sa vizibilă. Nimeni să nu se oprească pe intervalele de trecere ca să salute sau să bârfească, blocând astfel ieşirea celorlalţi. În incinta bisericii, trebuie să se manifeste un respect sacru. Acesta nu trebuie să fie un loc în care să te întâlneşti cu vechii prieteni şi în care să fie introduse gândurile obişnuite şi tranzacţiile lumeşti de afaceri. Acestea ar trebui lăsate afară din biserică. Dumnezeu şi îngerii au fost dezonoraţi de râsul nepăsător şi zgomotos şi de mersul târşâit al picioarelor care se aud în unele locuri.” 18

 

Bucuraţi-vă de părtăşie

Unul din scopurile adunărilor este întâlnirea unii cu alţii ca să avem părtăşie, să ne încurajăm şi să ne întărim în cea mai sfântă credinţă. Nu trebuie să fie o adunare obişnuită ci una sfântă. Conversaţiile ar trebui să fie înălţătoare, înnobilatoare.

„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).

„Nu primim nici a suta parte din binecuvântarea pe care ar trebui să o obţinem când ne întâlnim ca să ne închinăm lui Dumnezeu. Facultăţile noastre perceptive trebuie ascuţite.” 19 Sabatul este timpul când să primim o porţie dublă de mană. Aceasta nu înseamnă că avem nevoie de ore de predici. Dacă avem atitudinea şi inima corectă, la fel şi predicatorul, atunci Dumnezeu poate vorbi fără ca noi să obosim. Timpul dedicate serviciului divin este, de asemenea, o ocazie de a împărtăşi din bunătatea Sa arătată în viaţa noastră, o ocazie de a-L lăuda.

„În general, predica din adunările noastre de Sabat ar trebui să fie scurtă. Ar trebui să se dea ocazie ca cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să-şi exprime recunoştinţa şi adoraţia.”20

„[Bine a spus Daniel Webster:] Mulţi dintre predicatorii de astăzi iau textul din St. Paul şi predică din ziare. Când fac aceasta, prefer să mă gândesc la ale mele, decât să ascult. Doresc ca pastorul să vină la mine în Spiritul evangheliei spunând: ‚Eşti muritor. Timpul tău de probă este scurt, lucrarea ta trebuie făcută repede… Te apropii cu repeziciune de judecata lui Dumnezeu. Judecătorul stă în faţa uşii.’” 21

„Nimeni să nu vină la locul de închinare ca să moțăie. Nimeni nu ar trebui să doarmă în casa lui . Nu adormiţi atunci când vă angajaţi în treburile voastre vremelnice, pentru că aveţi interes faţă de lucrarea voastră. Să permitem ca serviciul, care implică interese veşnice, să fie aşezat pe un nivel mai jos decât chestiunile vremelnice ale vieţii?”22

 

Sabat după-amiază

După amiaza şi seara de Sabat sunt şi ele un timp special. Nu ar trebui să-l folosim pentru propria placer sau ca să vorbim despre lucrurile noastre. Este un timp sacru în care să învăţăm mai multe despre Creatorul nostru prin intermediul creaţiei Sale. În special pentru cei care au familii, acesta este timpul ideal de a se apropia unul de celălalt. Atunci va fi cea mai bună zi din săptămână.

„Şcoala de Sabat şi întrunirea pentru închinare ocupă numai o parte din Sabat. Se poate face din partea care rămâne pentru familie, partea cea mai sfântă şi preţioasă din toate orele Sabatului. Părinţii ar trebui să folosească mult din acest timp cu copiii lor.” 23

„Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune; vorbeşte pământului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti” (Iov 12:7, 8).

„Când vremea este frumoasă, părinţii să se plimbe cu copiii lor pe câmpii şi în dumbrăvi. În mijlocul lucrurilor frumoase din natură, vorbiţi-le despre scopul instituţiei Sabatului.” 24

 

Călătoria în Sabat

„Dacă dorim binecuvântarea promisă celui ascultător, trebuie să păzim Sabatul cu mai mare stricteţe. Mi-e teamă că adesea călătorim în această zi când acest lucru ar putea fi evitat. În armonie cu lumina pe care Domnul a dat-o cu privire la păzirea Sabatului, ar trebui să fim mai atenţi în ce priveşte călătoria cu barca sau maşina în această zi. În aceste chestiuni, ar trebui să dăm un exemplu corect copiilor şi tinerilor noştri. Pentru a ajunge în comunităţile care au nevoie de ajutorul nostru şi pentru a le da solia pe care Dumnezeu doreşte ca ei să o asculte, poate că este necesar să călătorim în Sabat; dar cât este cu putinţă, ar trebui să ne cumpărăm biletele şi să facem pregătirile necesare în altă zi. Atunci când începem o călătorie ar trebui să depunem orice efort ca să o planificăm în aşa fel încât să evităm să ajungem la destinaţia dorită în Sabat.”25

(Este important să înţelegem ceea ce se spune în contextul zilelor în care a fost scris textul. Bărcile şi maşinile se refereau la transportul plătit necesar când se călătorea pe distanţe lungi. Credincioşii din acea vreme călătoreau cu calul şi trăsura, călătoria durând foarte mult. Tehnologia

avansată a facilitat opţiunile noastre de transport de astăzi, însă principiile implicate sunt independente de trecerea timpului.)

 

Rezumat

„Mari binecuvântări sunt incluse în păzirea Sabatului şi Dumnezeu doreşte ca ziua Sabatului să fie pentru noi o zi de bucurie.” 26

Să ne aducem aminte că Sabatul este un timp când să comunicăm cu Creatorul, Răscumpărătorul şi Sfinţitorul nostru. Rugăciunea mea este ca toţi să primească binecuvântarea Sa.

„Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului” (Matei 12:8).

 

Trimiteri:

1 Testimonies, vol. 6, pg. 351 engl.

2 Ibid., pg. 353 engl. [Sublinieri adăugate.]

3 Ibid. / 4 Ibid., pg. 353, 354 engl. [Sublinieri adăugate.]

5 Ibid., pg. 354 engl. / 6 Ibid., pg. 354, 355 engl.

7 Ibid., pg. 357 engl. [Sublinieri adăugate.]

8 Ibid., pg. 355, 356 engl. [Sublinieri adăugate.]  9 Ibid., pg. 356 engl. / 10 Ibid.

11 Ibid., pg. 357 engl. / 12 Ibid., pg. 355 engl.

13 Ibid., pg. 357 engl. / 14 Ibid.

15 Ibid., pg. 362, 363 engl.

16 Spiritual Gifts, vol. 2, pg. 288, 289 engl. [Sublinieri adăugate.]

17 Testimonies, vol. 5, pg. 492, 493 engl.

18 Ibid., pg. 493, 494 engl.

19 Ibid., vol. 6, pg. 362 engl. / 20 Ibid., pg. 361 engl.

21 The Review and Herald, 23 iunie, 1891.

22 Testimonies, vol. 6, pg. 361 engl. [Sublinieri adăugate.]

23 Ibid., pg. 358 engl. [Sublinieri adăugate.]

24 Ibid. / 25 Ibid., pg. 359, 360 engl.

26 Ibid., pg. 349 engl.