Vineri, 13 decembrie 2013. Firul albastru. Îmbracându-ne pentru venirea Stapânului

de David Zic

Chestiunea reformei în îmbrăcăminte este atât simplă cât şi complicată. Simplă, pentru că Scriptura şi Inspiraţia scot în evidenţă atât de clar importanţa ei şi dau instrucţiuni clare cu privire la acest subiect. Complicată, pentru că de mult timp nu am luat în serios acest subiect. În timp puțini au plâns şi au suspinat datorită influenţei tot mai mari a modei lumeşti în mijlocul poporului nostru, majoritatea am fost înclinaţi să lăsăm deoparte acest subiect ca fiind unul de o importanţă colaterală. Acum, rezultatul anilor în care acest subiect a fost neglijat se simte în starea generală din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Trebuie să ne confruntăm cu acest subiect ca niciodată mai înainte sau să suferim consecinţele care ne vor conduce spre nimicire.

Fiind bărbat, trebuie să recunosc că în trecut această chestiune nu mi s-a părut atât de importantă. Desigur că industria modei ţinteşte mai mult spre femei decât spre bărbaţi. Dar tendinţele se schimbă şi bărbaţii sunt acum în aceeași măsură ca și femeile ţintele născocirilor lui Satan în această privinţă. Depravarea morală atât de avansată în societate trebuie abordată, sau vom fi înghiţiţi ca popor de valul care ne va purta departe în mare şi ne va îndepărta de Stânca Mântuirii.

„Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:13, 14). 

Chemarea de a fi despărţiţi

Poporul lui Dumnezeu este un popor separat.

De aceea ni se porunceşte în mod clar: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: ‚Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.’ De aceea: ‚Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.’” (2 Corinteni 6:14-18).

Industria modei

Îmbrăcămintea nu este păcătoasă. De fapt, îmbrăcămintea este folosită în Scriptură ca symbol al neprihănirii acoperitoare a lui Hristos. Dar vrăjmaşul sufletelor a luat îmbrăcămintea şi a făcut din ea un idol care desparte omenirea de Creatorul ei. Industria modei exploatează slăbiciunea omenească faţă de mândrie şi vanitate şi în felul acesta leagă victimele ei de lucrurile din această lume.

Prin contrast, fiii şi fiicele lui Dumnezeu iau poziţia de a se despărţi de lucrurile acestei lumi. „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el” (1 Ioan 2:15).

„Urmaşilor lui Hristos li se porunceşte să iasă din lume şi să fie despărţiţi, să nu se atingă de nimic necurat şi ei au făgăduinţa de a fi fii şi fiice ale Celui Preaînalt, membri ai familiei regale. Dar dacă ei nu împlinesc condiţiile, ei nu vor putea împlini făgăduinţa. O mărturisire a creştinismului nu are nici o valoare în ochii lui Dumnezeu; însă ascultarea adevărată, umilă şi de bună voie faţă de cerinţele Sale îi desemnează ca fiind copiii Săi adoptaţi, primitorii harului Său, părtaşi ai marii Sale mântuiri. Aceştia vor fi deosebiţi, o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. Caracterul lor deosebit şi sfânt va fi vizibil, şi-i va despărţi în mod clar de lume, de afecţiunile şi plăcerile ei.” 1

Deosebit prin firul albastru

Atunci când Dumnezeu a dorit ca poporul Său să fie diferit de lume, El a dorit ca îmbrăcămintea lor să reflecte această despărţire.

„Domnul a zis lui Moise: ‚Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor şi să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colţurile veşmintelor. Când veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi târâţi la curvie. Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru.” (Numeri 15:37-41).

Firul albastru era un semn de identificare, nu pentru ei, ci pentru lume, în acelaşi fel, în noua dispensaţiune, îmbrăcămintea noastră este un semn de identificare pentru lume. Când vor vedea înfăţişarea noastră exterioară vor privi în interiorul inimii noastre.

„Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii” (2 Corinteni

3:2).

„Să se schimbe moda şi atunci nu se va mai pomeni de comoditate. Fiecare copil al lui Dumnezeu are datoria să întrebe: ‚Cu ce mă deosebesc de lume?’ Să suferim puţină neplăcere şi să fim de partea sigură. Ce cruci poartă poporul lui Dumnezeu? Ei se amestecă cu lumea, iau parte la spiritul ei, se îmbracă, vorbesc şi acţionează ca ea.” 2

Nu puteţi sluji la doi stăpâni. Când devii robul modei lumeşti, nu poţi pretinde în acelaşi timp că eşti

urmaş al lui Hristos.

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” (Matei 6:24, 25).

Înseamnă aceasta că dieta şi îmbrăcămintea nu sunt importante? Nu. Ci pur şi simplu spune că cei care sunt creştini din toată inima nu se preocupă cu aceste lucruri pentru că ei şi-au predat viaţa lui Hristos şi, ascultători, fac ceea ce ar face Hristos în privinţa dietei şi a îmbrăcăminții.

„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?“ (versetul 26).

În acelaşi fel, trebuie să fim despărţiţi de lume în obiceiurile de mâncare şi îmbrăcăminte. Nu vom fi preocupaţi de aceste lucruri.

Hristos este gata să vă conducă spre El de acolo de unde vă aflaţi în acest moment, indiferent unde ar fi acest loc. Nu vă faceţi griji cu privire la locul în care v-aţi aflat până acum. Nu vă faceţi griji cu privire la cei din jurul vostru care vor vedea schimbarea din viaţa voastră. Dacă nu l-am reflectat aşa cum trebuie pe Hristos înaintea lumii până acum, putem începe astăzi. Ce mărturie vie şi minunată puteţi deveni, mărturie referitoare la puterea lui Hristos în convertire. Un rob al modei poate fi eliberat din această cursă. Legătura voastră cu Hristos va fi evidentă în felul acesta pentru întreaga lume.

Personal mi-a fost greu să înţeleg importanţa acestui subiect al reformei în îmbrăcăminte până nu am înţeles această realitate aspră: Poţi reflecta doar două lucruri înaintea lumii. În timp ce lumea încearcă să-ţi spună să fii „tu însuţi”, realitatea este că tu reflecţi numai unul din două lucruri înaintea lumii. Atunci când cineva priveşte la tine, vei fi fie o reflectare a blândului şi smeritului Isus, fie vei fi o reflectare a vrăjmaşului sufletelor. Îmbrăcămintea ta este un indiciu exterior al inimii.

„Chiar cei care mărturisesc că sunt spălaţi de sângele lui Isus, vărsat pentru ei, se gătesc şi îşi împodobesc sărmanele trupuri muritoare şi totuşi îndrăznesc să mărturisească că sunt urmaşii Modelului sfânt, jertfitor de sine şi umil. Ar fi bine dacă toţi ar putea vedea această chestiune aşa cum o vede Dumnezeu şi cum mi-a arătat-o mie! A fost prea mult pentru mine ca să suport, să simt durerea sufletului pe care am simţit-o atunci când am privit-o. Îngerul a spus: ‚Poporul lui Dumnezeu este deosebit; pe unii ca aceştia îi curăţă pentru Sine.’ Am văzut că înfăţişarea exterioară este un indiciu al inimii. Atunci când în exterior atârnă panglici, gulere şi lucruri inutile, aceasta arată clar că în inimă se află iubirea pentru toate aceste lucruri. Dacă aceste personae nu se curăţă de întinarea lor, ele nu vor putea vedea niciodată pe Dumnezeu, deoarece numai cei cu inima curată Îl vor vedea.” 3

„Caracterul unei persoane este apreciat în funcţie de stilul în care se îmbracă. Un gust rafinat, o minte cultivată se va descoperi prin alegerea unei vestimentaţii simple şi adecvate. Când este unită cu modestia în purtare, simplitatea decentă în îmbrăcăminte va avea un mare efect, învăluind o tânără în acea atmosferă de reţinere sfântă, care va constitui pentru ea un scut ce o va feri de o mie de primejdii.” 4 

„Regulile” îmbrăcăminții

Având în vedere că sunt atât de multe lucruri legate de îmbrăcăminte, ce principia călăuzitoare ne dă Inspiraţia? În această prelegere, nu dorim doar să vă spunem că subiectul îmbrăcăminte este important, ci şi să vă dăm sfaturi practice care să vă ajute să rezolvaţi această problemă. Mai jos se află mai multe principii călăuzitoare care ar trebui să vă ajute în alegerea a ceea ce să purtăm în fiecare zi. În cazul în care chestiunea îmbrăcăminții a fost o povară pentru tine, parcurge această listă în fiecare dimineaţă când te hotărăşti ce să porţi.

1. Este modestă?

Îmbrăcămintea este o „învelitoare”, aşa că atunci când „lasă prea mult dezvelit”produce dintr-o dată chiar efectul opus scopului ei primordial. Îmbrăcămintea voastră ar trebui să fie o învelitoare modestă, nici prea scurtă, nici prea strâmtă.

„Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase” (1 Timotei 2:9, 10).

2. Atrage atenţia asupra mea?

Deoarece îmbrăcămintea este o reflectare a ceea ce se află în inimă, ar trebui să vă întrebaţi dacă cea pe care o purtaţi este concepută în aşa fel încât să atragă atenţia la voi. Orice îmbrăcăminte purtată din mândrie şi vanitate, chiar dacă este modestă, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Îmbrăcămintea nu ar trebui să atragă atenţia, ci să reflecte relaţia interioară cu Dumnezeu. Gândiţi-vă la scopul pentru care alegeţi aceste haine precum şi la culoare, croială, mărime etc.

„Podoaba voastră să nu fie

podoaba de afară, care stă în împletitura

părului, în purtarea de scule de

aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să

fie omul ascuns al inimii, în curăţia

nepieritoare a unui duh blând şi liniştit,

care este de mare preţ înaintea

lui Dumnezeu” (1 Petru 3:3, 4) 

3. Este curată, îngrijită şi sănătoasă?

„Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi” (1 Corinteni 3:16, 17).

„[Creatorul nostru] doreşte ca îmbrăcămintea să fie nu numai îngrijită şi sănătoasă, ci să ne şadă bine și să fie adecvată.” 5

4. Este ea adaptată climei?

Ar trebui să aveţi în vedere ca hainele voastre să fie adaptate temperaturii pentru a vă păstra sănătatea. Există o legătură strânsă între îmbrăcăminte şi reforma sanitară.

Femeia virtuoasă „Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu [adică, cu haine căptușite]” (Proverbele 31:21).

5. Este potrivită pentru vârsta şi meseria mea?

Prea adesea, oamenii uită de vârsta lor când îşi aleg hainele. „Este întotdeauna bine să fim îngrijit îmbrăcaţi şi într-un fel care să se potrivească cu vârsta şi poziţia noastră socială.” 6

6. Evită ea asemănarea cu îmbrăcămintea sexului opus?

În moda modernă, există o tendinţă tot mai mare fie să se producă îmbrăcăminte imorală, fie să încerce să le facă pe femei să arate cât de mult posibil asemenea bărbaţilor.

„Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău” (Deuteronomul 22:5).

„Există o tendinţă tot mai mare ca femeile să arate prin îmbrăcămintea şi înfăţişarea lor cât se poate de asemănător cu celălalt sex, şi să-şi croiască hainele într-un mod foarte asemănător cu acela al bărbaţilor, dar Dumnezeu numeşte aceasta ca urâciune.”7

7. Şi părul este folosit ca învelitoare

Nu uitaţi că şi părul face parte din „învelitoarea” voastră. Felul în care vă aranjaţi părul reflectă şi el relaţia cu Dumnezeu în faţa lumii.

„Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe când pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare a capului” (1 Corinteni 11:14, 15).

8. Îl slăveşte pe Dumnezeu ceea ce port?

Adevărata problemă nu este CE purtaţi, ci DE CE purtaţi respectivul lucru. Dacă atrageţi atenţia asupra voastră, nu puteţi în acelaşi timp să Îl reflectaţi pe Hristos înaintea lumii. Chiar dacă vă sunt acoperite toate părţile corpului, dar într-un fel şi cu o culoare care să atragă atenţia asupra trupului vostru în loc de a atrage atenția asupra feței voastre, nu puteţi ca în acelaşi timp să-L slăviţi pe Dumnezeu. „Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu”( 1 Corinteni 10:31). 

Acţiunea bisericii

Îi poate disciplina biserica pe membrii care calcă regulile de mai sus în ce priveşte îmbrăcămintea creştină? Poate biserica refuza botezul cuiva care nu doreşte să trăiască la înălţimea acestor principii? Solul Domnului scrie: „Am văzut că securea trebuie aşezată la rădăcina pomului. O astfel de mândrie nu ar trebui îngăduită în biserică. Tocmai aceste lucruri Îl despart pe Dumnezeu de poporul Său şi le blochează  accesul în arcă. Israelul nu a luat nici o măsură împotriva mândriei, a modei şi a conformării la lume care se vede chiar în mijlocul lui. Ei înaintează în fiecare lună în ceea ce priveşte mândria, lăcomia, egoismul şi dragostea faţă de lume. Atunci când inima lor este influenţată de adevăr, acesta îi va face să moară faţă de lume, şi ei vor lăsa deoparte panglicile, dantelele şi gulerele; şi dacă sunt morţi, râsul, batjocura şi dispreţul celor necredincioşi nu-i vor clinti. Ei vor simţi o dorinţă aprinsă de a fi despărţiţi de lume, asemenea Maestrului. Ei nu vor imita mândria, moda sau obiceiurile ei. Înaintea lor se va afla tot timpul acest obiectiv nobil de a-l slăvi pe Dumnezeu şi de a dobândi moştenirea nemuritoare. Această speranţă va înghiţi tot ceea ce se află în jur şi este de natură pământească. Dumnezeu doreşte să aibă un popor deosebit şi diferit de lume. Îndată ce cineva are dorinţa de a imita moda lumii, şi nu doreşte să se supună imediat, chiar atunci Dumnezeu încetează să-l mai recunoască drept copil al Său. Ei sunt copiii lumii şi ai întunericului. Ei poftesc după prazul şi ceapa din Egipt, adică doresc să fie cât se poate de asemănători cu lumea; dar făcând aceasta, cei care mărturisesc că s-au îmbrăcat cu Hristos, de fapt L-au lepădat şi arată că sunt străini faţă de har şi străini faţă de umilul şi blândul Isus. Dacă L-ar cunoaște, ar umbla într-un mod vrednic de El.”8

„Moda dăunează intelectului şi soarbe spiritualitatea din poporul nostru. Ascultarea de modă pătrunde în bisericile noastre adventiste de ziua a şaptea şi, mai mult decât oricare altă putere, desparte pe poporul nostru de Dumnezeu. Mi s-a arătat că regulile bisericii noastre au mari lipsuri. Etalările mândriei prin îmbrăcăminte, care este interzisă de cuvântul lui Dumnezeu, ar trebui să constituie un motiv suficient pentru aplicarea disciplinei bisericii. Dacă, în ciuda avertismentelor, apelurilor şi rugăminţilor stăruitoare se continua să se urmeze voinţa pervertită, aceasta poate fi privită ca dovadă că inima nu este deloc contopită cu Hristos. Eul, şi numai eul, este obiectul adorării, şi un astfel de pretins creştin îi va conduce pe mulţi departe de Dumnezeu.

Asupra noastră ca popor zace un păcat îngrozitor prin aceea că am permis membrilor bisericii să se îmbrace într-un mod care le contrazice credinţa. Trebuie să ne ridicăm imediat şi să închidem uşa faţă de vraja modei. Dacă nu facem aceasta, bisericile noastre vor deveni imorale.”9 

Împlinirea profeţiei

Noi aşteptăm cu nerăbdare Ploaia Târzie. Însă trebuie să ne pregătim pentru acest eveniment. În biserica primară învăţătura şi caracterul au fost cele care au îngrozit lumea.

„Primii creştini erau cu adevărat un popor deosebit. Purtarea lor fără pată şi credinţa lor statornică erau o mustrare continuă care tulbura pacea păcătosului. Deşi puţini la număr, fără bogăţie, poziţie sau titluri onorifice, ei au fost o groază pentru făcătorii de rele peste tot unde caracterul şi învăţătura lor erau cunoscute.”10

În perioada Laodicea suntem şi noi chemaţi să punem deoparte hainele noastre şi să ne îmbrăcăm cu hainele oferite nouă de Domnul. Acum este timpul să cumpărăm haina albă.

„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:18-20).

Trimiteri:

1 Testimonies, vol. 2, pg. 441 engl.

2 Ibid., vol. 1, pg. 278 engl.

3 Ibid., pg. 136 engl.

4 Educaţia, pg. 248 engl.

5 Ibid.

6 Testimonies, vol. 4, pg. 142 engl.

7 Ibid., vol. 1, pg. 421 engl.

8 Ibid., pg. 136, 137 engl.

9 Ibid., vol. 4, pg. 647, 648 engl.

10 Marea luptă, pg. 46 engl.