Vineri, 6 decembrie 2013. O semintie aleasa

Fragmente din scrierile lui E. G. White

Trebuie să fim un popor deosebit de lume. Ochii lumii sunt îndreptaţi asupra noastră şi suntem observaţi de mulţi despre care nu avem nici o cunoştinţă. Există unii care ştiu câte ceva despre învăţăturile de doctrină pe care pretindem că le credem şi ei observă ce efect are credinţa noastră asupra caracterelor noastre. Ei aşteaptă să vadă ce fel de influenţă exercităm noi şi cum ne purtăm înaintea unei lumi lipsite de credinţă. Îngerii din ceruri privesc asupra noastră. „Suntem făcuţi o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni” (1 Corinteni 4:9 engl.). 1

Nu fiţi surprinşi de ceea ce vedeţi

Nu se întâmplă destule în jurul nostru care să ne arate pericolul care învăluie calea pe care ne aflăm? Peste tot se văd epave ale umanităţii, altare familiale neglijate, familii destrămate. Există o abandonare ciudată a principiului, o coborâre a standardului moral; păcatele se înmulțesc repede și ca urmare judecăţile lui Dumnezeu sunt revărsate pe pământ prin potop şi nimicirea Sodomei prin foc. Ne apropiem de sfârşit. Dumnezeu a răbdat mult timp răutatea omenirii, însă pedeapsa nu este mai puţin sigură. Cei care mărturisesc că sunt lumina lumii să se depărteze de tot ceea ce este nelegiuit. Vedem acelaşi spirit care se dă pe faţă împotriva adevărului aşa cum se întâmpla şi pe vremea lui Hristos. Din cauză că le lipsesc argumentele biblice, cei care desfiinţează legea lui Dumnezeu vor inventa falsităţi ca să-i denigreze şi să-i ponegrească pe lucrători. Ei au făcut aceasta Răscumpărătorului lumii; ei vor face acelaşi lucru şi urmaşilor Săi. Rapoarte care nu au nici o bază vor fi considerate ca fiind adevărate. 2

Nu uitaţi: Creştinii trebuie să fie asemenea lui Hristos!

Conformarea pretinşilor creştini la lume este o dezonoare adusă mărturisirii lor, o dezonoare adusă cauzei lui Dumnezeu. Ei mărturisesc că au ieşit din lume ca să fie despărţiţi de ea, şi totuşi sunt atât de aproape de ea prin îmbrăcăminte, conversaţie, acţiuni, încât nu există nici o deosebire. În timp ce sunt încă în viaţă şi sănătoşi, mulţi îşi dedică timpul şi mijloacele încredinţate lor de Dumnezeu împodobirii sărmanului lor trup muritor, uitând că acesta poate fi atins în orice moment de degetul lui Dumnezeu şi aşezat în patul morţii. Dar pe măsură ce se apropie de ultima lor schimbare şi chinul morţii face ca organismal lor să sufere, întrebarea cea mai importantă este: „Sunt pregătit să mor? Sunt pregătit să apar înaintea lui Dumnezeu la judecată şi să trec cu bine marea cercetare?” Întrebaţi-I atunci, ce părere au despre împodobirea persoanei lor; şi, dacă înţeleg ceva din ceea ce înseamnă să fie pregătiţi să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu, vă vor spune că, dacă ar putea şterge şi trăi iarăşi trecutul, şi-ar îndrepta viaţa şi s-ar feri de nebunia lumii, de deşertăciunea şi mândria ei; ei ar trăi spre slava lui Dumnezeu şi ar fi un exemplu pentru cei din jurul lor.

De ce sunt atât de puţini cei care sunt interesaţi de binele lor veşnic, de ce atât de puțini se pregătesc pentru ultima lor schimbare? Pământul îi atrage, comorile lui par să aibă valoare în ochii lor. Ei găsesc multe lucruri care să le ocupe mintea şi nu au timp să se pregătească pentru cer. Satan caută mereu să-i afunde tot mai mult în greutăţi. Imediat ce o problemă a dispărut din mintea lor, el stă gata să-i implice în alta trezind în ei dorinţa nesfântă după mai multe lucruri de pe pământul acesta. În felul acesta, timpul lor trece, iar atunci când este prea târziu, ei văd că, de fapt, nu au dobândit nimic de valoare. Ei au încercat să se prindă de umbre şi au pierdut viaţa veşnică. Mulţi dintre cei care imită obiceiurile şi modele lumii pretind că fac aceasta pentru a avea o influenţă asupra celor din lume. Însă aici ei comit o greşeală tristă şi fatală. Dacă doresc să aibă o influenţă reală şi mântuitoare, atunci să trăiască ceea ce mărturisesc, să dea pe faţă credinţa lor prin fapte neprihănite şi să facă evidentă deosebirea dintre creştin şi lume. Cuvintele noastre, îmbrăcămintea noastră, acţiunile noastre ar trebui să vorbească în favoarea lui Dumnezeu. Atunci toţi ar ajunge să cunoască faptul că noi am fost cu Isus. Necredincioşii vor vedea că adevărul pe care îl mărturisim are o influenţă sfântă, iar credinţa în venirea lui Hristos are un impact asupra caracterului nostru. Dacă cineva doreşte să aibă o influenţă care să fie în favoarea adevărului, atunci să-l trăiască şi în felul acesta, să imite Modelul cel smerit. 3

Schimbându-ne atitudinea

Din lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, ştiu că Domnul ar face mult mai multe pentru noi ca popor dacă am dori să umblăm în umilinţă înaintea Sa. Toţi cei din poporul lui Dumnezeu vor fi încercaţi şi puşi la probă, şi dorim ca voi să vă aflaţi într-o stare în care să purtaţi aprobarea lui Dumnezeu şi să nu fiţi găsiţi cu lipsă atunci când valoarea voastră morală este cântărită pe cumpăna Sanctuarului. Dorim să mergeţi continuu înainte şi în sus; dar ceea ce vă împiedică în mare măsură progresul este părerea voastră înaltă despre voi, despre propriile voastre capacităţi. Dacă a existat vreodată vreun loc în care eul trebuie să moară, acel loc este aici. Să vedem lupta de moarte. Să auzim vaietele morţii. Înălţarea de sine a despărţit întotdeauna sufletul de Dumnezeu, indiferent de cine a nutrit-o, fie cei din poziţii cu răspundere fie cei care se află în poziţii mai puţin importante. Orice s-a făcut pentru a atrage atenţia la sine, a distras această atenţie de la slava ce ar fi trebuit dată lui Dumnezeu şi a adus slăbiciune sufletelor voastre. Pe această cale a părerii înalte despre sine şi a încrederii în sine, va căuta Satan să prindă în capcană pe poporul lui Dumnezeu.

Domnul are pentru noi lecţii foarte importante; şi, dacă nu avem un spirit umil şi gata de a învăţa, nu ne vom afla în poziţia de unde putem învăţa lecţiile pe care El doreşte să ni le predea. Vom crede că suntem înţelepţi când nu suntem. Vom considera că ştim întreaga lecție, când, de fapt, avem nevoie să studiem noțiunile primare ale acesteia. Dumnezeu ne va încerca iarăşi şi iarăşi, până când biruim ceea ce ne asaltează sau ne lăsăm cu totul în voia încăpăţânării şi spiritului nostrum răsculător. Atunci când Domnul Se poartă cu noi în felul acesta, există pericolul ca noi să ne ridicăm împotriva Sa, să ne încăpăţânăm să

nu ne supunem voinţei Sale. Trăim timpuri solemne. Aşteptăm judecata iar mai apoi veşnicia, şi ar fi potrivit ca noi să umblăm în mare umilinţă a sufletului înaintea lui Dumnezeu.

Unii s-au ridicat împotriva mărturiilor pe care li le-a trimis Dumnezeu. Ei au fost gata să recunoască faptul că mărturia dată altora era dreaptă, şi că adevărul a fost Acela care a fost scos la iveală în cazul fraţilor lor; însă atunci când greşelile lor au fost descoperite şi s-a atras atenţia asupra abaterilor lor, ei au declarat că nu aşa stăteau lucrurile. Ei s-au înfăşurat în hainele îndreptăţirii de sine şi au spus: „Aceea nu se referă la mine.” Un spirit de fariseism a pătruns în poporul care pretinde a crede adevărul pentru aceste zile de pe urmă. Ei sunt mulţumiţi cu starea în care se află. 4

Păzirea copiilor noştri

După cum israeliţii şi-au ţinut copiii în interiorul caselor lor atunci când judecăţile lui Dumnezeu loveau ţara Egiptului, în acelaşi fel trebuie să ne ţinem copiii despărţiţi şi deosebiţi de lume în acest timp de primejdie. Trebuie să-i învăţăm că poruncile lui Dumnezeu înseamnă mult mai mult decât ne dăm noi seama. Cei care le păzesc nu vor imita practicile călcătorilor legii lui Dumnezeu.

Părinţii trebuie să aibă respect faţă de cuvântul lui Dumnezeu, să asculte de învăţăturile acestuia. Părinţilor de astăzi, Dumnezeu le spune aşa cum le-a spus şi israeliţilor: „Şi poruncile acestea… să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntare între ochi. Să le scrii pe uişorii casei tale şi pe porţile tale.” (Deuteronomul 6:6-9).

În ciuda acestei instrucţiuni clare, unii din poporul lui Dumnezeu îngăduie copiilor lor să meargă la şcoli publice, acolo unde ei se amestecă cu cei care sunt decăzuţi în ceea ce priveşte moralitatea. În aceste şcoli, copiii lor nu pot studia nici Biblia, nici să înveţe principiile ei. Părinţi creştini, trebuie să luaţi măsuri ca odraslele voastre să fie educate în privinţa principiilor biblice. Şi să nu fiţi mulţumiţi dacă ei studiază Cuvântul doar în şcoala bisericii. Învăţaţi-i voi înşivă pe copiii voştri Scripturile când staţi jos, când plecați de acasă, când vă întoarceți şi când sunteți pe cale. Faceţi plimbări cu copiii voştri mai des decât acum.

Vorbiţi cu ei. Aşezaţi mintea lor pe cursul cel drept de gândire. Când faceţi aceasta, veţi vedea că lumina şi slava lui Dumnezeu vor pătrunde în căminele voastre. Dar cum puteţi să aşteptaţi binecuvântările Sale în timp ce nu-i învăţaţi pe copiii voştri așa cum trebuie? 5

Părinţi, când sunteţi un exemplu de mândrie pentru copiii voştri, semănaţi o sămânţă care răsare şi aduce rod. Ceea ce semănaţi aceea veţi şi secera. Recolta va fi bogată şi sigură. Este mai uşor să dai o lecţie de mândrie, decât o lecţie de umilinţă. Satan şi îngerii săi sunt pregătiţi să facă în aşa fel încât fapta ta sau cuvântul care îl spui să-i încurajeze pe copiii tăi să imite modele lumii şi, în mândria lor, să intre într-o societate care nu este sfântă. O, părinţi, în felul acesta plantaţi în propriul vostru sân un spin care adesea va fi simţit cu durere. Dacă aţi dori să contracaraţi lecţia tristă pe care aţi predat-o copiilor voştri, veţi vedea că este aproape imposibil. Poate că le refuzaţi acele lucruri care să le satisfacă mândria, totuşi aceasta locuieşte încă în inimă şi nimic nu o poate nimici în afară de Spiritul prompt şi puternic al lui Dumnezeu. Când acesta îşi găseşte drum în inimă, va lucra ca un foc curăţitor iar mândria şi dragostea lumii vor fi nimicite.

Dacă nu vă treziţi faţă de interesele veşnice ale copiilor voştri, ei se vor pierde cu siguranţă din cauza neglijenţei voastre. Şi posibilitatea ca părinţii necredincioşi să fie ei înşişi salvaţi este foarte mică. Vieţile părinţilor ar trebui să fie exemplare. Ei ar trebui să exercite o influenţă sfântă în familiile lor. Când pun preţ pe interesele veşnice ale copiilor lor, vor mustra mândria din ei, o vor mustra cu credincioşie şi nu o vor încuraja prin cuvânt sau faptă. 6

Părinţi, vă rog fierbinte, de dragul lui Hristos, de dragul scumpilor voştri copii, învăţaţi-i că Dumnezeu are pretenţii de la ei şi că ei trebuie să fie pe deplin pregătiţi pentru orice lucrare pe care o găsesc. Educaţi-i, învăţaţi-i să aibă ochii îndreptaţi numai spre slava lui Dumnezeu. Pentru a creşte în har, ei trebuie să ajungă ei înşişi să cunoască temeiul credinţei noastre. Învăţaţi-i să fie învăţăcei în şcoala lui Hristos, să obţină o cunoştinţă a Scripturilor, să folosească sârguincios orice mijloc al harului, pentru ca dragostea lor să crească tot mai mult, ca să aprobe lucrurile care sunt excelente. 7

Isus, Regele slavei, care Şi-a dat viaţa ca să ne răscumpere, a purtat o coroană de spini. În felul acesta a fost împodobit capul cel sfânt al Învăţătorului nostru. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5). Totuşi chiar aceia care mărturisesc că sunt răscumpăraţi prin sângele lui Isus, vărsat pentru ei, pot nutri mândrie prin împodobirea persoanei lor şi totuşi să pretindă că sunt urmaşii Modelului sfânt, umil şi jertfitor de sine. O, dacă toţi ar putea să vadă acest lucru aşa cum îl vede Dumnezeu!

Israel a fost neatent cu privire la mândria, moda şi caracterul lumesc aflat chiar în mijlocul lui. Aceste lucruri L-au despărţit pe Dumnezeu de poporul Său şi au închis arca în dreptul lor. Atunci când adevărul le schimbă inima, aceasta va duce la moartea faţă de lume. Atunci ei vor pune la o parte împodobirea exterioară şi, dacă sunt morţi, nu vor fi atinşi de râsul, batjocura şi dispreţul necredincioşilor. Ei vor simţi o dorinţă puternică de a fi despărţiţi de lume, asemenea Maestrului lor.

Ei nu vor imita mândria acesteia, moda sau obiceiurile ei. Ei vor avea întotdeauna înaintea lor scopul nobil de a-L slăvi pe Dumnezeu şi de a câştiga moştenirea nemuritoare. Această perspectivă va înghiţi tot ceea ce se află în jur şi este de natură pământească. Dumnezeu doreşte să aibă un popor despărţit şi deosebit de lume. Şi de îndată ce o persoană nutreşte dorinţa de a imita moda lumii, Dumnezeu încetează să-l mai recunoască drept copil al Său. El arată că este străin faţă de har, strain faţă de blândul şi smeritul Isus. Dacă L-ar fi cunoscut, ei ar fi umblat întrun mod vrednic de El.

O formă de evlavie nu va mantua pe nimeni. Toţi trebuie să aibă o experienţă adâncă şi vie. Numai aceasta îi va mântui în timpul strâmtorării dinaintea noastră. Atunci lucrarea lor va fi încercată, pentru a se vedea ce fel de lucrare este. Dacă este aur, argint sau pietre preţioase, ei vor fi ascunşi ca sub acoperişul cortului lui. Dar dacă faptele lor sunt lemn, paie, trestie, nimic nu-i poate apăra de cumplita mânie a lui Iehova.

Mulţi se măsoară între ei şi-şi compară viaţa cu viaţa altora. Nu ar trebui să se întâmple astfel. Nimeni, în afară de Hristos, nu ne este dat ca exemplu, şi toţi ar trebui să ne străduim să excelăm în a-L imita. Noi suntem conlucrători cu Hristos sau conlucrători cu vrăjmaşul. Fie strângem cu Hristos, fie risipim. Suntem creştini hotărâţi, din toată inima, ori nu suntem deloc. Nimeni nu intră în Cer fără să facă nici un sacrificiu. Cei care sunt gata să facă orice sacrificiu pentru a dobândi viaţa veşnică, o vor avea; şi va merita să suferim, să ne răstignim şi să jertfim orice idol pentru ea. Greutatea veşnică de slavă de nespus cântăreşte mai greu decât orice comoară pământească şi eclipsează orice atracţie lumească. 8

Gândurile şi conversaţia concentrate în jurul unui singur subiect

Ce merită să captiveze mai mult mintea decât planul de răscumpărare? Acesta este un subiect inepuizabil. Dragostea lui Isus, mântuirea oferită omului căzut prin dragostea Sa nemărginită, sfinţenia inimii, adevărul preţios şi mântuitor dat pentru aceste zile de pe urmă, harul lui Hristos – acestea sunt subiecte care pot să anime sufletul şi să-I facă pe cei curaţi cu inima să simtă bucuria pe care au simţit-o ucenicii atunci când Isus a venit şi mers cu ei în timp ce călătoreau spre Emaus. Cel care şi-a concentrat afecţiunile asupra lui Hristos, va savura acest fel de tovărăşie sfântă şi va strange tărie divină dintr-o astfel de legătură; dar cel căruia nu-i face plăcere o astfel de conversaţie, căruia îi place cel mai mult să vorbească despre lucruri lipsite de valoare şi pline de sentimentalism, s-a îndepărtat mult de Dumnezeu şi moare treptat faţă de aspiraţiile sfinte şi nobile. Ceea ce este senzual şi pământesc este considerat de acesta ca fiind ceresc. Când discuţiile au un caracter frivol şi de nemulţumire, căutând aprecierea şi simpatia omenească, acestea izvorăsc dintr-un sentimentalism bolnăvicios şi nici tinerii, nici cei cu părul cărunt nu se află în siguranţă. Atunci când adevărul lui Dumnezeu este un principiu trainic în inimă, el va fi asemenea unui izvor viu. Se pot face încercări pentru a-l înăbuşi, dar el va izbucni în altă parte. El este acolo şi nu poate fi înăbuşit. Adevărul din inimă este un izvor de viaţă. El înviorează pe cel obosit şi înăbuşă, stăpâneşte gândurile şi cuvintele rele…

Dumnezeu Şi-a binecuvântat poporul păzitor al poruncilor şi toate împotrivirile şi falsităţile care sunt aduse asupra lor îi vor întări numai pe aceia care stau fermi în apărarea credinţei date sfinţilor o dată pentru totdeauna. Dar dacă cei care mărturisesc că sunt depozitarii legii lui Dumnezeu devin călcători ai acelei legi, grija Sa protectoare va fi retrasă şi mulţi vor cădea prin depravare şi imoralitate. Atunci nu vom putea sta în picioare înaintea vrăjmaşului. Dar dacă poporul Său rămâne despărţit şi deosebit de lume, ca o naţiune care împlineşte neprihănirea, Dumnezeu va fi apărarea lor şi nici o armă ridicată împotriva lor nu va avea succes. 9

Preţuind chemarea noastră unică

Domnul Însuşi a pus un zid de despărţire între lucrurile lumii şi lucrurile pe care El le-a ales din lume şi le-a sfinţit pentru Sine. Lumea nu va recunoaşte această deosebire; ea pretinde că nu este nevoie de ea. Slujitorii mamonei vor depune toate eforturile ca să dărâme aceste bariere şi să distrugă linia de demarcaţie dintre ce este sfânt şi ce este nesfânt. Mulţi dintre pretinşii urmaşi ai lui Hristos sunt hotărâţi să-l doboare şi să menţină o înţelegere între Hristos şi Belial. Dar Dumnezeu a stabilit această despărţire şi El va face ca ea să existe. Atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, Domnul porunceşte în mod hotărât poporului Său să fie deosebit de lume, în spirit, în scopuri, în practică, să fie o naţiune sfântă, un popor deosebit, ca să vestească puterile minunate ale Celui ce i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Răsăritul nu este mai departe de apus decât sunt copiii luminii în obiceiuri, practici şi spirit de copiii întunericului.

Această deosebire va fi mai clară, mai hotărâtă, pe măsură ce ne apropiem de timpul sfârşitului. Nu mărturisirea de credinţă, nu numele scris în registrul comunităţii ne fac să fim copiii lui Dumnezeu. Trebuie să avem o legătură vie cu Hristos; trebuie să fim una cu El, umpluţi cu Duhul Său, părtaşi ai naturii divine, răstigniţi faţă de lume cu afecţiunile şi poftele ei trupeşti, reînnoiţi în cunoştinţă şi adevărata sfinţenie. 10

Este vremea să ne trezim!

Schimbări deosebite şi rapide vor avea lor în curând, iar poporul lui Dumnezeu trebuie să fie înzestrat cu Duhul Sfânt, pentru ca să facă faţă cu înţelepciune cerească situaţiilor extreme ale acestui timp, şi pe cât este cu putinţă să contracareze mişcările demoralizatoare din lume. Dacă biserica n-ar dormi, dacă urmaşii lui Hristos ar veghea şi s-ar ruga, ei ar putea avea lumină pentru a înţelege şi a evalua mişcările vrăjmaşului. Sfârşitul este aproape! Dumnezeu cheamă biserica să pună la punct lucrurile care rămân. Lucrători împreună cu Dumnezeu, voi sunteţi împuterniciţi de Domnul să luaţi şi pe alţii în Împărăţia cerului. Trebuie să fiţi agenţii vii ai lui Dumnezeu, canale de lumină pentru lume; în jurul vostru se află îngerii cerului cu misiunea primită de la Hristos de a vă susţine, întări şi sprijini în lucrarea de salvare a sufletelor. Fac apel la bisericile din toate conferinţele: rămâneţi despărţiţi şi deosebiţi de lume – în lume, dar nu din ea, reflectând razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, fiind curați, sfinți şi nepătați, iar în credinţă ducând lumina la toate drumurile şi gardurile pământului.

Comunităţile să se trezească până când nu este prea târziu pentru totdeauna. Fiecare membru să se apuce

de lucrarea lui şi să reabiliteze numele Domnului după care este numit şi el. Credinţa curată şi evlavia serioasă să ia loc indolenţei şi necredinţei. Atunci când credinţa se prinde de Hristos, adevărul va aduce bucurie sufletului, iar slujbele religioase nu vor mai fi plictisitoare şi neinteresante. Întrunirile voastre sociale, acum fără energie şi lipsite de viaţă, vor fi vitalizate de Duhul Sfânt; veţi avea o experienţă bogată în fiecare zi atunci când trăiţi creştinismul pe care îl mărturisiţi. Păcătoşii vor fi convertiţi. Ei vor fi atinşi de cuvântul adevărului şi vor spune aşa cum au spus unii dintre cei care au ascultat învăţăturile lui Hristos: „Am văzut şi ascultat lucruri minunate astăzi.”

Având în vedere ce s-ar putea face dacă biserica şi-ar împlini răspunderile date de Dumnezeu,

vor mai dormi membrii ei şi mai departe, sau vor înţelege onoarea care le-a fost dată prin providenţa milostivă a lui Dumnezeu? Vor aduna ei trăsăturile ereditare, se vor folosi de lumina prezentă şi vor simţi nevoia de a se ridica şi a face faţă obligaţiilor urgente care se prezintă acum? Oh, dacă s-ar trezi cu toţii şi ar arăta lumii că au o credinţă vie, că în faţa lumii se află lucruri de o importanţă vitală, că Isus va veni în curând. Lăsaţi ca oamenii să vadă că noi credem că ne aflăm la hotarele lumii veşnice. 11

Trimiteri:

1 The Review and Herald, 18 iunie 1889.

2 Testimonies, vol. 5, pag. 601 engl.

3 The Review and Herald, 12 decembrie 1882.

4 Ibid., 18 iunie 1889.

5 The Spalding Magan Collection, pag. 244.

6 The Review and Herald, 12 decembrie 1882.

7 Ibid., 8 ianuarie 1884.

8 Ibid., 12 decembrie 1882.

9 Testimonies, vol. 5, pag. 600, 601 engl.

10 The Review and Herald, 8 ianuarie 1884.

11 Testimonies, vol. 6, pag. 436, 437 engl.