Duminică, 8 decembrie 2013. Dieta pentru înălțare

de Daniel Boarim

Cel mai măreţ vis

Dacă i-am întreba pe oameni cu privire la aspiraţiile lor viitoare şi ce planuri au pentru viaţa lor, am primi o mare diversitate de răspunsuri. Desigur, vârsta şi poziţia socială ne-ar ajuta să determinăm felul acelor răspunsuri. Tinerii ar spune: să termin şcoala, să obţin un loc de muncă, să mă căsătoresc şi să prosper. Cei mai în vârstă și mai realizați ar pomeni de pensionare şi de urmărirea unei calităţi mai bune a vieţii. Am auzit odată că o femeie în vârstă şi-a împlinit visul de a-şi petrece vârsta înaintată într-un orăşel liniştit de pe malul mării aşa încât să se poată plimba pe faleză în fiecare zi. Între aceste două extreme am avea cu siguranţă un mare număr de „călătorii” cu accentual pe anumite ţinte şi scopuri precise – şi poate chiar am intui lipsa de ambiţie din partea unora.
Dar voi? Ce planuri aveţi pentru viitorul vostru? A visa nu este păcat, atâta timp cât visele voastre nu vin în contradicţie cu măreţele planuri pe care Dumnezeu le are pentru voi. Nu este greu de înţeles: Dumnezeu vă iubeşte atât de mult încât, putând vedea viitorul pe care noi nu-l putem vedea, uneori El permite ca planurile voastre să nu se împlinească. Poate fi dureros, dar este ca şi cum El ne garantează: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9). Să ne oprim o clipă şi să încercăm să ne imaginăm ce a vrut să spună apostolul. Acesta este unul dintre cele mai minunate versete din Biblie. Cea mai vie imaginaţie, chiar şi în această eră a incredibilelor realităţi digitale, nu poate vizualiza grandoarea şi frumuseţea desăvârşită a ceea ce Dumnezeu a rezervat pentru prietenii Săi. Pentru că Isus Însuşi a spus: „Nu vă mai numesc robi, pentru că obul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.” (Ioan 15:15).

Un loc mai bun – incomparabil mai bun!

Da, este adevărat: Dumnezeu a rezervat pentru prietenii Săi un loc minunat care întrece cele mai formidabile visuri ale noastre. Nu cred că e nevoie să vă întreb dacă doriţi să fiţi acolo. Oricare alt răspuns în afară de un răsunător: „Da, sigur că da, doresc să fiu acolo” ar fi cel puţin incoherent sau un rod al neîncrederii. Cartea biblică a Apocalipsei (engl. a „Revelaţiei”) – greşit numită cartea „tragediilor şi terorilor” – în ultimele ei capitole, ne vorbeşte despre sfârşitul fericit al prietenilor lui Dumnezeu. „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4). Imaginaţivă o realitate la fel de minunată ca aceasta în care ştirile rele vor dispărea pur şi simplu din „media”. De fapt nu va mai exista „media” aşa cum o ştim acum. Tehnologia şi ştiinţa lui Dumnezeu vor fi suficiente ca să uimească şi cea mai strălucitoare minte.

Accesul

Calea pe care ajungem în Cer este clară. Uşa este deschisă. În Biblie, există, fără îndoială, unele lucruri care sunt greu de înţeles, dar ştiinţa mântuirii este atât de concretă încât chiar şi un copil o poate înţelege şi se poate bucura de ea. „Celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată.” (Apocalipsa 22:17). Este nevoie ca mai întâi să ne fie sete; deci este nevoie să o dorim! O doriţi? O doriţi cu adevărat? Dar, staţi puţin; „dorinţa” menţionată aici nu este o „dorinţă magică” dintr-un scenariu de
tipul „tot-ce-trebuie-să-faci-este-săţi- doreşti-şi-vei-avea”. În contrast cu această credinţă periculoasă, este vorba doar de o dorinţă activă, dinamică ce acţionează. Prin puterea Duhului Sfânt şi cu consimţământul total din partea persoanei şi având initiative acesteia, o nouă dispoziţie mentală se instalează care duce la două lucruri: stăpânirea de sine şi puterea voinţei.
Ca să explicăm mai bine:
1. Stăpânirea de sine de a nu face ceea ce este vătămător şi
2. Puterea voinţei de a face ce este bine.
Cu alte cuvinte, hotărâţi-vă să:
1. Abandonaţi tot ceea ce este păcătos, şi
2. Faceţi tot ceea ce înnobilează.
Aţi observat vreodată că verbul „a dori” este însoţit întotdeauna de verbul „a face”? Acesta este secretul succesului în această viaţă şi, fără îndoială, al succesului în vederea câştigării vieţii veşnice. Dar aici mai este implicat şi un alt aspect important: atât „dorinţa” noastră cât şi „înfăptuirea” sunt slăbite de starea păcătoasă a omenirii. În noi înşine, noi suntem neputincioşi. Natura firească, oricât de mult îşi doreşte să facă binele, tinde spre direcţia opusă (Romani 7)! De aceea, Biblia spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13).
Şi, în acelaşi context, citim: „Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur.” (versetul 12). Acest lucru se poate înţelege doar într-un singur fel: Dumnezeu lucrează şi omul cooperează. Este o lucrare armonioasă şi minunată. Uniţi cu Hristos, nu va exista nici un obstacol de netrecut. Credeţi în puterea care vine din unirea cu Hristos? Este puterea care alungă tot răul şi garantează biruinţa.

„Adevărul vă va face slobozi”

Pe parcursul vieţii creştine, sunt descoperite multe adevăruri transformatoare şi revitalizatoare în felul în care o persoană se raportează la Hristos şi caracterul Său uimitor. Scopul acestor adevăruri, pe care Isus ni le descoperă puţin câte puţin, este acela de a ne scoate din degenerarea extremă în care ne-a aruncat păcatul și a ne duce în cealaltă extremă a perfecţiunii şi fericirii din care a căzut prima pereche. Ce înseamnă aceasta în practică? Pe lângă nevoia de curăţie şi sfinţenie, ea mai înseamnă a merge în direcţia păcii, a fericirii şi a sănătăţii. Înseamnă a recupera lucrurile bune de care ne-a privat păcatul şi a arunca gunoiul trăsăturilor rele şi urmarea lor rea cu care ne-a rănit şi continuă să ne rănească păcatul. În fond, înseamnă libertate. Mai exact: păcatul este o dependenţă care fascinează, amăgeşte şi înrobeşte. Este o emoţie trecătoare care duce la tristeţe, boală şi moarte. Şi când ştim aceasta, prin comuniunea cu Isus, adevărul ne va face slobozi!

Minunea minunilor

Este clar? Dumnezeu doreşte să ne dea înapoi fericirea, integritatea şi bunăstarea noastră de care am fost deposedaţi în mod violent de către păcat. Aceasta este esenţa planului de răscumpărare. De multe ori noi abuzăm de libertatea de alegere pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi, ca nişte copii încăpăţânaţi şi imaturi, fugim exact în direcţia pericolului. Prin comuniune zilnică cu Hristos ne maturizăm spiritual, şi ajungem în cele din urmă să vedem lucrurile din jurul nostru cu alţi ochi, un proces pe care Pavel îl descrie foarte bine prin cuvintele: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri leam socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.” (Filipeni 3:7).
Multe lucruri se schimbă în viaţa noastră. Ai avut această experienţă, drag cititor? Aceasta este cea mai mare dintre toate minunile, în care acţiunile din viaţa noastră sunt invizibile precum vântul, însă simţite în transformarea care are loc prin umblarea fericită de zi cu zi cu Isus. Aşa s-a întâmplat şi în cazul ucenicilor, aşa se va întâmpla şi cu noi dacă deschidem uşa inimilor noastre ca răspuns la bătaia liniştită a lui Isus!

Ce se schimbă?

Totul se schimbă în bine. Tot ceea ce Dumnezeu ne cere să lăsăm în urmă ne provoacă vătămare şi tot ceea ce ne cere să facem este întotdeauna sănătos şi sigur. Atunci când Isus spune „nu” şi anume, „Nu face
asta, să nu faci cealaltă”, găsim întipărit „Da, doresc să ai succes; doresc ca tu să fii biruitor.” Citiţi rar şi cu mare atenţie următoarele câteva versete care vorbesc clar despre intenţia bună a lui Dumnezeu faţă de ome nire: „Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta” (Deuteronomul 30:19). „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Şi următorul, unul dintre cele mai frumoase şi mişcătoare apeluri din Biblie: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:11, 13).

Marele final: Înălţarea

Întregul cer este implicat fără încetare în pregătirea noastră pentru ultimul capitol al istoriei omenirii. Dumnezeu ştie că, pentru a putea trece cu bine cea mai mare dintre toate încercările, trebuie să ne supunem procesului de transformare şi disciplinare menţionat anterior şi cunoscut ca „transferarea îndreptăţirii lui Hristos”. Despre ce vorbim? Vorbim despre un popor special care trăieşte într-un timp special, cu o misiune specială şi o solie măreaţă pe care trebuie să o dea lumii: Cei o sută patruzeci şi patru de mii. Şi mai este ceva: Acest grup special de oameni trebuie să adopte şi un stil de viaţă special.

Stilul de viaţă al candidaţilor pentru înălţare

Am auzit cu toţi clişeul: „Oamenii moderni adoptă un stil de viaţă sinucigaș.” Are logică! Acum trebuie să vă întreb: E logic ca un candidat pentru înălţare să adopte acelaşi stil de viaţă? E logic ca el să-și distrugă sănătatea dată de Dumnezeu prin obiceiuri de mâncare și odihnă şi, mai ales, prin gânduri dăunătoare? Am auzit pe cineva spunând odată: „Ceea ce ni se spune despre obiceiurile de mâncare sunt doar nişte ‚sfaturi’ şi nu ‚principii’. Sfaturi care pot să fie sau nu urmate fără implicaţii prea mari în ce priveşte mântuirea.” Ce credeţi? Să ne gândim puţin la aceasta. În Apocalipsa 3:18, citim: „Te sfătuiesc (observaţi: te sfătuiesc) să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc…; şi haine albe…; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.” (Sublinieri adăugate). Şi acestea sunt „sfaturi”! Ce se va întâmpla dacă noi nu urmăm aceste „sfaturi” divine? Încă o data este uşor să înţelegem aici conceptual întipărit al libertăţii de alegere. Dar, „ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7) şi „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos” (1 Corinteni 6:12).

Obiceiurile de mâncare ale candidaţilor pentru înălţare

Cu toţi cunoaştem istoria profetului Ilie, însă trebuie să aprofundăm studiul nostru puţin mai mult în ce priveşte stilul lui de viaţă, întrucât are mult de a face cu propria noastră experienţă. Pe măsură ce momentul înălţării lui se apropia, Ilie s-a dezbrăcat de propria sa natură şi s-a unit tot mai mult cu natura divină a lui Hristos. Chiar şi obiceiurile lui de mâncare au suferit schimbări esenţiale – ele au devenit mai simple şi mai sănătoase. (Vezi 1 Regi 17:6, 14, 15; 19:6). De ce? Răspunsul se găseşte imediat: El se pregătea pentru cetăţenia cerească, atât în relaţiile sale cu alţii, cât şi în stilul său de viaţă. Cazul nostru nu este diferit! Obiceiurile noastre de mâncare trebuie să devină în mod progresiv mai naturale, simple şi sănătoase pe măsură ce epilogul glorios al istoriei noastre se apropie, sau, cu alte cuvinte dacă dorim cu adevărat să facem parte din acel grup fericit al celor care vor fi înălţaţi.

„Mai mult decât biruitori în dreptul lor”

Fiţi cu mare atenţie la următorul paragraf inspirat: „În cazul în care creştinii îşi ţin trupul sub control, şi îşi aduc toate poftele şi patimile sub stăpânirea conştiinţei luminate, simţind că au datoria faţă de Dumnezeu şi de aproapele lor ca să păzească legile care guvernează sănătatea şi viaţa, vor avea binecuvântarea vigorii fizice şi mentale. Ei vor avea putere morală ca să se angajeze în lupta împotriva lui Satan; şi, în numele Celui care a biruit apetitul în locul lor, ei pot fi mai mult decât biruitori în dreptul lor. Această luptă este deschisă pentru toţi cei care se angajează în ea.” 1

Binecuvântări pe care nu le puteţi rata!

Dintre toate binecuvântările pe care Dumnezeu le-a dat bisericii Sale, una dintre cele mai special este aceea a soliei reformei sanitare, deoarece avem multe de câştigat atunci când o primim şi multe de pierdut atunci când o respingem. Aţi fost atenţi la citatul inspirat? Dacă suntem atenţi la obiceiurile noastre de mâncare şi sănătate, aceasta va contribui la claritatea minţii şi puterea morală care ne pregăteşte şi ne întăreşte în războiul împotriva răului în care suntem cu toţii implicaţi. Următorul paragraf este chiar mai clar: „Să nu ne lăsăm convinşi să introducem în gură nimic din ceea ce ar îmbolnăvi trupul nostru, indiferent cât de mult ne place lucrul respectiv. De ce? – Pentru că suntem proprietatea lui Dumnezeu. Aveţi de câştigat o coroană, de câştigat un cer şi un iad de evitat. Atunci, de dragul lui Hristos, vă întreb: Doriţi să aveţi lumina care străluceşte înaintea voastră cu raze clare şi distincte ca mai apoi să vă întoarceţi de la ea şi să spuneţi: ‚Îmi place acest lucru şi îmi place celălalt’? Dumnezeu vă cheamă pe toţi să începeţi să faceţi planuri, să cooperaţi cu Dumnezeu în marea sa grijă şi dragoste ca să înalţe, să înnobileze şi să sfinţească întregul suflet, trup şi duh, ca să puteţi fi împreună lucrători cu Dumnezeu.” 2

Lor nu le place de voi!

Merită să subliniem începutul citatului: „Să nu ne lăsăm convinşi să introducem în gură nimic din ceea ce ar îmbolnăvi trupul nostru, indifferent cât de mult ne place lucrul respectiv.” Concluzia este clară. Vă place mâncarea nesănătoasă (junk-food*)? Totuşi, înţelegeţi că ea nu vă place pe voi! Vă place ciocolata, produsele rafinate şi prăjite? Vă plac sucurile acidulate? Toate vă urăsc! Lista este lungă – o cunoaşteţi cu toţii – şi nu face parte din dieta sănătoasă, din dieta candidaţilor pentru înălţare. Sunt unii care spun că relaţia multora cu mâncarea lor nesănătoasă este un caz de dragoste neîmpărtăşită. Aceste produse hipercalorice şi nesănătoase nu vor face altceva decât să vă îmbolnăvească și urâțească trupurile și să vă încețoșeze conștiința, ceea ce va avea repercusiuni negative asupra puterii voastre de judecată şi spiritualităţii voastre. În plus, aceasta nu este nimic mai mult decât „patimă oarbă.” Sunteţi înşelaţi fără să ştiţi aceasta. Este timpul să puneţi punct acestei relaţii unilaterale în care voi sunteţi cei care au de suferit.

Două plăceri în loc de una

Este vremea să schimbaţi relaţia pe care o aveţi cu mâncarea. Hotărâţi-vă să vă placă doar acele alimente care vă plac pe voi – produsele sănătoase date vouă cu generozitate de Creator şi care sunt sănătoase şi gustoase! Ele vă vor oferi două plăceri: Plăcerea unui gust bun şi cea mai mare placer – ştiţi care este? Plăcerea de a vă simţi bine! Pentru că acest lucru l-a plănuit Dumnezeu pentru noi prin solia reformei sanitare: Calitatea vieţii şi o bună dispoziţie mentală pentru a înţelege şi a da lumii vestea Sa cea bună.

Limite delicioase

Puneţi-vă ţinte în viaţă, faceţi un plan realizabil, şi urmaţi-l cu hotărâre – dar în special cu plăcere. Aceasta va fi provocarea voastră personală legată de sănătate. Sunteţi familiarizaţi cu capcanele şi ştiţi cum să le evitaţi. În general, puteţi să vă bazaţi pe Cel care a biruit zeul apetitului în pustie, începând biruinţa voastră exact acolo unde părinţii nostril şi-au pecetluit înfrângerea. Dovediţi- vă vouă și celor care vă observă aducând laudă celui care deţine cu adevărat controlul: Hristos, având consimţământul şi iniţiativa voastră deplină. Numai în felul acesta puteţi să experimentaţi limitele delicioase ale cumpătării, având ochii mereu aţintiţi asupra premiului mai mare. Cu alte cuvinte, nu faceţi nebunia de a sacrifica plăcerea mai mare pentru plăcerile mai mici şi trecătoare.

Vă simţiţi fără putere faţă de obiceiurile voastre rele?

Atunci citiţi aceasta: „Mântuitorul a biruit ca să arate omului cum poate birui… Îndemnaţi-l pe cel ispitit să privească nu la împrejurări, nici la slăbiciunea lui sau la puterea ispitei, ci la puterea cuvântului lui Dumnezeu.” 3

Acum depinde de tine

„Nimeni dintre cei care mărturisesc că sunt evlavioşi să nu privească cu indiferenţă la sănătatea trupului şi să se măgulească că necumpătarea  u este păcat.” 4
„Nici un om nu poate devein un lucrător încununat cu success în lucrurile spirituale până nu este strict cumpătat în obiceiurile lui alimentare. Dumnezeu nu poate da Duhul Său cel Sfânt celor care, deşi cunosc cum ar trebui să mănânce ca să fie sănătoşi, cultivă obiceiuri care le slăbesc mintea şi trupul.” 5
„Trebuie să învăţăm că îngăduirea apetitului este cea mai mare
piedică în calea dezvoltării mentale şi a sfinţirii sufletului.” 6
„Este imposibil ca cei care îşi satisfac apetitul să obţină desăvârşirea creştină.” 7
„Cei care au primit învăţături cu privire la relele folosirii cărnii, ceaiului şi a cafelei, a produselor alimentare grase şi nesănătoase, şi care sunt gata să facă un legământ cu Dumnezeu prin jertfă, nu vor continua să-şi satisfacă pofta pentru ceea ce ştiu că este nesănătos. Dumnezeu cere ca poftele noastre să fie curăţate şi să se practice jertfirea de sine cu privire la acele lucruri care nu sunt bune. Aceasta este o lucrare ce trebuie făcută înainte ca poporul Său să poată sta în picioare înaintea Sa ca popor ce a atins desăvârşirea.” 8
Atunci, de ce să nu începem să ne revizuim meniul şi obiceiurile din viaţa noastră azi? Un singur lucru e sigur: Dacă veți alege calea arătată de cer, în viitor veţi putea privi în urmă fără regrete. Veţi avea multe lucruri pentru care să sărbătoriţi şi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu pentru că a trimis această lumină minunată. Atât de minunată şi necesară încât noi – acum când tocmai terminăm de citit – putem „sta în picioare înaintea lui ca popor ce a atins desăvârşirea.”

Trimiteri:

1 Testimonies, vol. 4, pag. 35, 36 engl.
2 The Review and Herald, 7 ianuarie 1902.
3 Slujirea medicală, pag. 181 engl.
4 Dietă şi hrană, pag. 62 engl.
5 Ibid., pp. 55, 56 engl.
6 Ibid., p. 45 engl.
7 Ibid., p. 22 engl.
8 Ibid., p. 36 engl.