Duminică, 9 decembrie. A VINDECA PENTRU VEȘNICIE

Elias de Souza

Au trecut repede douăzeci şi cinci de ani, dar acest lucru este întipărit în memoria mea ca şi când s-ar fi întâmplat ieri. În acea dimineaţă însorită de vară, am mers, pentru o altă zi de lucru, în clinica noastră. În birou, pe masă, erau risipite aproximativ douăzeci de fişe ale pacienţilor primiţi la începutul săptămânii pentru îngrijire medicală. Am cerut binecuvântarea lui Dumnezeu pentru o nouă săptămână de lucru. Părea să fie o altă zi obişnuită de lucru, una ca multe altele. Cu toate acestea, urma să trăiesc o experienţă care urma să-mi marcheze viaţa pentru totdeauna. Printre cei primiți la clinică în acea dimineaţă, se afla o pacientă cu o poveste de viaţă unică. Avea aproape treizeci şi cinci de ani, era necăsătorită şi fusese crescută doar de mamă – o femeie dură, rece şi dominatoare cu care ea întrerupsese orice relaţie datorită neînțelegerilor permanente. Lucra într-un post guvernamental şi, de ceva timp, avea dureri de spate. O examinare medicală a avut ca rezultat trimiterea ei la un chirurg plastician pentru rezecţia sânului. După operaţie, doctorul i-a spus că a găsit un nodul mic în partea rămasă a sânului stâng; el luase o bucată din nodul pentru teste ulterioare, promiţându-i să-i spună diagnosticul cât de curând cu putinţă. Din acest moment ghinioanele s-au ţinut lanţ. Când au sosit rezultatele, doctoral era în concediu, şi când acesta s-a întors, o lună mai târziu, analizând rezultatele a descoperit că nodulul era un carcinom ductal infiltrat, un tip agresiv de cancer de sân.

După câteva încercări nereuşite de a contacta pacienta, doctoral a descoperit că aceasta se mutase. Nu lăsase nimănui noua ei adresă, făcând imposibilă contactarea ei pentru a o anunţa de gravitatea bolii ei. Doi ani mai târziu ea şi-a dat seama că ceva nu era în regulă cu sănătatea ei, dar atunci era deja prea târziu. Plămânii şi ficatul erau deja atinși de leziunea malignă. Ascultându- i povestea, am fost convins că persoana, slăbită de boală, cu ochii plini de lacrimi, oglindind pe faţă un amestec de tristeţe, furie şi dezamăgire, care şedea în faţa mea întrebând „De ce?” avea nevoie de mai multe decât de o vindecare fizică. Ea avea nevoie de o vindecare pentru eternitate.

Au urmat două luni de lucrare cu speranţa de a duce acel suflet bolnav la picioarele lui Isus, apoi, inima ei, cândva împietrită, a început să se înmoaie. După multă ezitare din partea ambelor, mama şi fiica, s-au împăcat. Într-o dimineaţă am intrat în camera pacientei pentru o vizită; şedea în pat, pe faţa ei radia pacea interioară. Privind în sus spre mine a spus: „Vreau să fiu botezată”. După ce am studiat cu ea Principiile de Credinţă am avut privilegiul să o botez. Trei zile mai târziu a adormit în Domnul, cu speranţa binecuvântată a vieţii veşnice. Fusese vindecată pentru veşnicie.

Vindecarea: fizică, mentală şi spirituală

În vederea unui studiu complet al procesului de vindecare, acesta trebuie studiat în trei părţi: vindecarea fizică, vindecarea mentală şi vindecarea spirituală. Sănătatea unei părţi depinde de sănătatea celorlalte. Pentru a înţelege vindecarea spirituală este necesar să examinăm legătura dintre două dimensiuni importante: corpul şi mintea. Pana inspirată afirmă: „Legătura existentă între minte şi corp este foarte strânsă. Când o parte este afectată, cealaltă suferă şi ea. Starea minţii afectează sănătatea corpului.” 1

Creierul este organul care adăposteşte mintea, emoţiile şi simţămintele. Imediat ce primeşte imboldul credinţei, el mobilizează diferite structuri ale sistemului nervos central, producând un răspuns în organism. Cortexul cerebral interpretează impulsurile credinţei ca pe ceva pozitiv şi raportează hipotalamusului care la rândul său comandă sistemul glandular să regleze producţia de hormoni, pe când, în acelaşi timp, produce şi trimite neuro-comunicatori la sistemul nervos vegetativ. Apoi sistemul nervos vegetative poartă impulsurile pozitive ale credinţei prin tot corpul influenţând țesuturile şi organele. Când credem, când ne rugăm, facem aceasta nu doar cu mintea, ci şi cu trupul, sufletul şi spiritul. „Cum gândeşte omul în inima lui, aşa este el”(engl, Proverbele 23:7). Acest text nu lasă nici un fel de umbră de îndoială asupra faptului că aceea ce gândim are puterea de a ne transforma . Apostolul Pavel tânjea să fie asemenea lui Hristos, meditând la El permanent, până când fiecare celulă a fiinţei apostolului a reflectat chipul lui Dumnezeu, şi el a putut spune: „ și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește in mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine” (Galateni 2:20). Vindecarea (transformarea) porneşte de la minte impulsionată de credinţă. „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre” (Romani 12:2). De aceea, „Păzește-ți inima mai mult decât orice, caci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbele 4:23).

Vindecarea din păcat

Cea mai mare parte a misiunii lui Hristos a fost dedicată vindecării celor bolnavi. Toţi cei care au cerut vindecare pentru bolile lor au primit răspuns pozitiv fără nici o excepţie. Interesul Său faţă de suferinţă a fost atât de mare încât au fost vindecaţi chiar şi cei care nu au cerut să fie vindecaţi. Isus a întrebat: „Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6).

„În timp ce Isus a slujit tuturor celor cărora veneau la El, El tânjea să aducă binecuvântarea asupra celor care nu veneau.” 2

Deşi vindeca trupul, dorinţa cea mai mare al lui Hristos era aceea de a vindeca nu doar corpul, ci şi sufletul de păcat. „Fiecare acţiune a lui Hristos avea un scop mai vast. Acesta includea mai mult decât era cuprins în actul în sine. Aşa era situaţia şi în cazul leprosului.” 3

Lucrarea lui Hristos de a-l curăţi pe lepros de boala sa îngrozitoare este o ilustrare a lucrării Sale de curăţire a sufletului de păcat. Omul care a venit la Isus era ‚plin de lepră’. Efectul său ucigător îi pătrunsese în tot corpul. Ucenicii au încercat să-L împiedice pe Maestrul lor să se atingă de el; pentru că persoana care se atingea de un lepros devenea ea însăşi necurată. Însă, prin faptul că şi-a aşezat mâna asupra leprosului Isus nu s-a pângărit. Atingerea Sa a împărtăşit o putere dătătoare de viaţă. Leprosul a fost curăţat. La fel este şi cu lepra păcatului – cea adânc înrădăcinată, mortală şi imposibil de curăţat prin putere omenească. ‚Tot capul este bolnav, și toată inima suferă de moarte! Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie...’ (Isaia 1:5,6). Însă Isus, venind să locuiască în natură omenească, nu este contaminat. Prezenţa sa are un efect vindecător asupra păcătosului. Oricine va cădea la picioarele Sale, spunând prin credinţă: Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți, va auzi răspunsul: ‚Da, vreau, fii curat!’ (Matei 8:2, 3).

„În unele cazuri de vindecare Isus nu a acordat imediat binecuvântarea dorită. Dar în cazul leprei, abia era făcută cererea că era şi ascultată. Când ne rugăm pentru binecuvântări pământeşti, răspunsul la rugăciunea noastră ar putea să întârzie, sau Dumnezeu ar putea să ne dea altceva decât cerem, însă nu se întâmplă tot așa când cerem eliberarea de păcat. Este voinţa Lui aceea de a ne curăţi de păcat, de a ne face copii ai Săi şi de a ne da posibilitatea de a trăi o viaţă sfântă.”

Restaurare veşnică

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

În vindecarea paraliticului din Capernaum, Hristos a învăţat din nou acelaşi adevăr. Minunea a fost săvârşită pentru a se da pe față puterea Sa de a vindeca boala... boala sa era rezultatul unei vieţi de păcat şi suferinţele sale erau accentuate de regrete. Apelase de mult la doctori şi farisei în speranţa unei alinări a suferinţelor mentale şi fizice. Însă ei cu răceală îl declaraseră incurabil şi-l abandonaseră mâniei lui Dumnezeu...

Paraliticul era cu totul neajutorat, şi, neîntrezărind nici un fel de ajutor din nici o parte, el se prăbuşise în disperare. Apoi, el a auzit despre minunatele lucrări ale lui Isus. I se spusese că alţii, la fel de păcătoşi şi neajutoraţi ca el, fuseseră vindecaţi; chiar şi leproşi fuseseră vindecaţi. Iar prietenii care-i spuseseră aceste lucruri l-au încurajat să creadă că şi el poate fi vindecat dacă ar fi putut fi dus la Isus. Însă, speranţele sale s-au spulberat când şi-a amintit modul în care boala a venit asupra lui...

Cu toate acestea, el nu dorea atât de mult refacerea fizică, cât eliberarea de povara păcatului. Dacă l-ar putea vedea pe Isus şi să primească asigurarea iertării şi păcii cu Cerul, el ar fi mulţumit fie să trăiască, fie să moară, după cum era voia lui Dumnezeu. Strigătul muribundului era: „O, de-aş putea veni în prezenţa Sa!” Nu era timp de pierdut; carnea sa stricată arăta deja semne de descompunere. El şi-a implorat prietenii să-l ducă cu patul la Isus și ei au făcut aceasta cu bucurie. Însă, atât de îngrămădită era mulţimea strânsă în casa în care se afla Isus şi în jurul ei, încât era imposibil pentru bolnav şi prietenii lui să ajungă la El, sau chiar să ajungă atât de aproape încât să-I poată auzi glasul.” 5

„La sugestia sa, prietenii l-au urcat pe casă şi desfăcând acoperişul, l-au coborât la picioarele lui Isus. Vorbirea Sa a fost întreruptă. Mântuitorul a privit la faţa tristă şi a văzut ochii rugători fixaţi asupra Lui. El a înţeles situaţia; El însuşi îl atrăsese spre Sine pe acel spirit nedumerit şi plin de îndoială. În timp ce paraliticul era încă acasă, Mântuitorul îi adusese convingerea în mintea lui. Când s-a pocăit de păcatele sale şi a crezut în puterea lui Isus de a-l vindeca, mila dătătoare de viaţă a Mântuitorului îi binecuvântase mai întâi inima care tânjea. Isus urmărise cum prima licărire de credinţă s-a dezvoltat până când paraliticul a crezut că Isus era singurul ajutor al păcătosului, devenind tot mai puternică la fiecare efort de a se apropia de prezenţa Sa.

Acum, prin cuvinte care se revărsau ca o muzică asupra urechii suferindului, Mântuitorul a spus: „Îndrăznește, fiule! Păcatele iți sunt iertate!”

„Povara disperării părăsește sufletul bolnavului; pacea iertării se odihneşte asupra spiritului său şi străluceşte pe faţa sa. I-au dispărut durerile fizice şi întreaga sa fiinţă este transformată. Paraliticul neajutorat este vindecat! Păcătosul vinovat este iertat!” 6

„O, minunată dragoste a lui Hristos, aplecându-se până jos să-l vindece pe cel vinovat şi bolnav! Divinitatea jelind şi alinând durerile suferinţei umane! O, putere minunată manifestată în favoarea fiilor oamenilor! Cine se poate îndoi de solia mântuirii? Cine poate desconsidera mila unui Răscumpărător plin de compasiune?” 7

Responsabilitatea noastră

Domnul Isus, în timpul lucrării Sale pe pământ, atât prin fapte cât şi prin vorbe, i-a învăţat şi educat pe ucenicii Săi despre arta vindecării pentru veşnicie. El a așezat anumite standarde şi a luat iniţiativa de a crea echipe de câte doi pe care le-a trimis cu următoarea poruncă: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15). I-a învățat cum să-şi îndeplinească misiunea:

„Să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceți: ‚Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi’.” „Doar metoda lui Hristos va da un succes adevărat în abordarea sufletelor. Mântuitorul s-a amestecat printre oameni ca unul care le dorea binele. El şi-a arătat simpatia pentru ei, a slujit nevoilor lor şi le-a câştigat încrederea. Apoi i-a îndemnat: ‚Veniţi după Mine!’ ” 8

„Evanghelia şi lucrarea misionar- medicală trebuie să avanseze împreună. Evanghelia trebuie să fie strâns legată de principiile adevăratei reforme sanitare.” 9

Am ajuns la un timp în care fiecare membru al bisericii ar trebui să se ocupe de lucrarea misionarmedicală. Lumea este un spital plin de victime ale bolilor fizice şi spirituale. Pretutindeni pier oameni din lipsa de cunoştinţă cu privire la adevărurile care ne-au fost încredinţate. Membrii bisericii au nevoie de trezire ca să-şi dea seama de responsabilitatea pe care o au în împărtăşirea acestor adevăruri.”10

Fie ca Domnul să ne ajute să împlinim această misiune!

Trimiteri:

1 Sfaturi despre sănătate, pg. 28 engl.

2 Hristos lumina lumii, pg. 265 engl.

3 Idem. engl.

4 Idem., pg. 266 engl.

5 Idem., pg. 267 engl.

6 Idem., pg. 268 engl.

7 Idem., pg. 269 engl.

8 Dietă şi hrană, pg. 458 engl.

9 Idem., pg. 442 engl.

10 Idem., pg. 455 engl. (Luca 10:9).