Sabat, 1 decembrie. Marele Medic

O compilaţie din Biblie şi din Spiritul Profetic, cu comentarii de Dragan Ivanov

Nu există fiinţă umană născută pe acest pământ care să nu fi experimentat în vreun fel durerea sau suferinţa. Pe lângă faptul că am moştenit de la înaintaşii noştri un corp muritor şi un suflet decăzut, fiecare dintre noi, în mod conştient sau inconştient, îşi sporeşte suferinţa prin călcarea legilor naturii şi a celor divine. Mai mult ca altădată, oamenii sunt copleşiţi de boli şi suferă ca şi când ar fi loviţi de vreo calamitate inevitabilă. Pretutindeni vedem tineri şi bătrâni tânjind după eliberare şi după vreun remediu care să le îndepărteze suferinţa. În durerea lor, fiinţele umane strigă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?” (Romani 7:24).

Răspunsul se găseşte la Mântuitorul Isus Hristos a cărui misiune a fost anunţată prin cuvintele profetului. Vă rog să citiţi Isaia 61:1-3. „[Domnul nostru Isus Hristos] a venit pentru a îndepărta povara de boală, nefericire şi păcat. Misiunea Lui este aceea de a aduce oamenilor restaurare completă; El a venit pentru a le da sănătate, pace şi desăvârşire de caracter.” 1

Pregătirea lui Hristos pentru lucrare

1.METODA DE ÎNVĂŢARE. „[Isus] şi-a adunat tezaurul de cunoştinţe științifice din natură. El a studiat viaţa plantelor şi animalelor, şi viaţa omului... Orice copil poate dobândi cunoştinţă aşa cum a dobândit-o Hristos.” 2

„Doctorul care doreşte să fie un conlucrător potrivit cu Hristos va căuta să devină eficient în orice domeniu al lucrării sale. El... se va strădui permanent să ajungă la un nivel mai înalt, căutând mai multe cunoştinţe, mai multă pricepere şi un discernământ mai profund.” 3

Datoria fiecărei persoane este aceea de a cunoaşte bine legile care guvernează întreaga fiinţă şi de a asculta de aceste legi. Toţi ar trebui să cunoască anatomia şi fiziologia, precum şi relaţiile dintre sănătatea mintală, fizică şi spirituală. 4

2.DISCIPLINA LA TINEREŢE.

Hristos a dat dovadă de o disciplină minunată și tărie decaracter în tinerețea Sa. La fel şi în cazul nostru, „una dintre primele lecţii pe care un copil trebuie să le înveţe este cea a ascultării.” 5

Disciplina este o lege esenţială pentru a rezolva problemele și datoriile vieţii. Fără disciplină nu putem soluţiona nimic şi nici nu ne putem face datoria bine. Când ne disciplinăm, pe noi şi pe copiii noştri, învăţăm împreună cum să creştem şi să ne maturizăm, spiritual. Întârzierea răsplătirii este cea mai importantă tehnică în realizarea disciplinei. Un copil este mult mai bine educat prin refuzarea dorinţelor sale – mai ales cele legate de apetit – decât prin satisfacerea lor. Părinţii înţelepţi vor şti cum să combine disciplina cu compasiunea, împletind în mod asemănător dreptatea cu mila.

„Auto-disciplina trebuie exercitată de oricine care doreşte să devină lucrător pentru Dumnezeu. Aceasta va duce la rezultate mult mai bune decât elocvenţa sau talentele cele mai strălucitoare.” 6

3. HĂRNICIA ŞI PERFECŢIUNEA.

„În timp ce Isus lucra în copilărie şi tinereţe, corpul şi mintea Lui se dezvoltau. El nu Și-a folosit puterile fizice în mod necumpătat, ci în așa fel încât să le păstreze pline de sănătate şi să realizeze cea mai bună lucrare în fiecare domeniu. El nu dorea să fie nedesăvârşit nici chiar în mânuirea uneltelor. El era desăvârşit ca muncitor, la fel cum era desăvârşit în caracter. Prin exemplul Său, El ne-a învăţat că este de datoria noastră să fim harnici, că munca ar trebui realizată cu corectitudine şi temeinicie... El avea aşteptări mari de Sine, de aceea a depus multe eforturi.” 7

„Iar cei care doresc să lucreze împreună cu Dumnezeu, trebuie să se străduiască să dobândească desăvârşirea fiecărui organ al corpului şi a calităţii minţii... De la fiecare creştin, Domnul cere să înregistreze progres în ceea ce priveşte eficienţa şi aptitudinile în fiecare domeniu... Amintiţi-vă că nu veţi ajunge la un nivel mai înalt decât cel pe care v-i l-aţi propus voi înşivă. Deci, puneţi-vă ţinte înalte şi, pas cu pas, deşi aceasta presupune effort dureros, prin tăgăduire de sine şi sacrificiu, urcaţi până la capăt pe scara progresului.” 8

Să ne ferim de falsa umilinţă, căci, „a fi îmbrăcați cu umilinţă nu înseamnă a avea un intelect pipernicit, a fi lipsiți de aspiraţii şi lași în vieţile noastre, respingând poverile ca nu cumva să nu reuşim să le purtăm cu succes”. „Adevărata umilinţă îndeplineşte voia lui Dumnezeu bazându-se pe puterea Sa.” „El doreşte ca servii Săi să posede mai multă inteligenţă şi un discernământ mai clar decât cei din lume.” 9

Trăsăturile Marelui Medic

1. SERIOZITATE, TĂRIE ŞI SĂNĂTATE. „Isus a fost un muncitor serios şi constant... Nimeni nu a trudit vreodată pentru binele oamenilor cu un zel atât de epuizant. Şi totuşi a fost sănătos în timpul vieţii Sale.” 10

2. BUNĂVOINŢĂ ŞI COMPASIUNE. „Prin metode specifice Lui, [Hristos] i-a ajutat pe toţi cei ce erau în necaz şi durere. Cu bunăvoinţă plină de duioșie şi amabilitate El s-a îngrijit de sufletele bolnave de păcat, aducând vindecare şi tărie. Nimeni dintre cei care au venit la El nu a plecat neajutat. Compasiunea Sa nu cunoştea limite.” 11 „Noi ar trebui să anticipăm necazurile, greutăţile şi problemele altora. Ar trebui să participăm la bucuriile şi grijile atât ale celor de sus cât şi ale celor de jos, ale celor bogaţi și celor săraci.” 12

Afecţiunea pentru alții presupune a fi sensibil la emoţiile altora şi a răspunde la ele cu compasiune. Aceasta este de fapt una dintre cele mai importante premise ale inteligenţei sociale. Dintre toate ocupaţiile care necesită un nivel înalt de pregătire şi inteligenţă socială, cu siguranţă lucrarea misionar-medicală este pe unul dintre primele locuri.

3. SOCIABILITATE. „[Hristos] a încercat să ajungă la oameni folosindu-se de legăturile lor familiale.” 13 Ca urmaşi ai lui Hristos, noi nu trebuie să ne retragem sau să fugim speriaţi de relaţiile sociale, pentru că cea mai mare parte a bucuriilor vieţii se pot datora unor astfel de interacţiuni. Puterea mântuitoare a evangheliei ajunge la oameni prin contacte personale şi de prietenie.

Oamenii au fost creaţi să fie fiinţe sociale. „Domnul Dumnezeu a spus: nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Nu există înlocuitor pentru a satisface nevoia de relaţii interpersonale. Banii, realizările, munca, cărţile şi toate celelalte nu au nici o putere în a satisface această nevoie a fiinţei umane. În mod evident Dumnezeu a creat un gol în inima omului pe care îl poate umple doar o altă fiinţă umană. Nu are importanţă cât de puţini bani avem, sau cât de mult succes avem – în cele din urmă, oamenii descoperă că ceea ce are importanţă în viața lor este să interacționeze cu alţi oameni. Fiinţele umane care întreţin relaţiile cu alţii – care au prieteni cu care râd, plâng, studiază, concurează, se joacă şi trăiesc, pe care-i iubesc şi cu care îmbătrânesc împreună – aceste persoane trăiesc o viaţă adevărată. Studiile au demonstrat că oamenii care aveau obiceiuri proaste în ce priveşte sănătatea – şi cu toate acestea aveau puternice legături sociale – au trăit cu mult mai mult decât persoanele cu obiceiuri extreme de sănătoase, dar care fuseseră mai izolaţi. Nu există o durere mai mare decât aceea adusă de singurătate.

4. EVITÂND OTRAVA IZOLĂRII (A LIPSEI DE CONTACTE SOCIALE). Izolarea (singurătatea) dublează riscul de a te îmbolnăvi şi a muri! S-a dovedit că izolarea produce aceeaşi rată de mortalitate ca fumatul, hipertensiunea arterială, colesterolul mărit, obezitatea sau lipsa de activitate fizică. Fumatul produce creşterea mortalităţii cu 16 % în timp ce singurătatea produce creşterea acesteia cu 20 %. Aceasta este deci un factor de risc şi mai mare! Efectele izolării şi ale stresului social persistent pot scurta viaţa. Singurătatea este sentimentul că nu ai pe nimeni pentru a împărtăşi cele mai intime emoţii, precum și o legătură mai apropiată.14

5. INTERES PENTRU NEVOILE ALTORA. „[Hristos] îi învăţa pe [oameni] într-un mod care-i făcea pe aceştia să simtă completa Sa identificare cu interesele şi fericirea lor.” 15

Unul dintre cele mai bune căi de a arăta interes altora este aceea de a fi un bun ascultător. Este adesea mult mai important să îi asculţi pe alţii decât să vorbeşti. Ne plac oamenii care ştiu să ne asculte. A asculta  cu seriozitate şi a avea capacitatea de a ne concentra asupra altei personae este întotdeauna o dovadă de dragoste. La baza adevăratei ascultări se află obișnuința de a „ne trece pe linia moartă” şi de a uita temporar de prejudecăţile, gândurile şi dorinţele noastre. Acest tip de ascultare ne ajută să simțim și să experimentăm mai intens lumea celui care vorbește cu noi. Deoarece adevărata ascultare implică o suprimare temporară a sinelui, aceasta permite o acceptare temporară, absolută a celuilalt. Când are loc aceasta, ascultătorul şi vorbitorul se vor simţi mult mai apropiaţi. Energia necesară acestui proces de ascultare este atât de mare încât doar dragostea adevărată şi dorinţa de a ajuta o altă fiinţă umană pot să o producă. Conștinetizarea faptului că cineva te ascultă cu atenţie are un efect terapeutic. „Ascultați, ascultați cuvintele mele, dați-mi măcar această

mângâiere” (Iov 21:2).

6. SACRIFICIU DE SINE. „Viaţa lui [Hristos] a fost una de sacrificiu de sine permanent. El nu avea un cămin în această lume în afară de cel pe care Il oferea bunătatea prietenilor Săi ca unui drumeţ. El a venit să trăiască în locul nostru viaţa celui mai sărac, să umble şi să lucreze între cei aflați în nevoi şi suferinţă.” 16

„Dintre toţi oamenii din lume, reformatorii ar trebui să fie cei mai puţin egoişti, cei mai buni, cei mai curtenitori.” 17

„Nu poate exista nici creştere, nici rodire în viaţa care este concentrată pe sine. Dacă l-ai primit pe Hristos ca Mântuitor personal, trebuie să te uiţi pe tine şi să începi să-i ajuţi pe alţii.” 18

7. RĂBDARE ŞI VESELIE. „[Hristos] a fost întotdeauna răbdător şi vesel, iar cei suferinzi Îl aclamau ca pe un sol al vieţii şi al păcii... În timp ce trecea prin oraşe şi sate, El era asemenea unui curent vital care răspândea viaţă şi bucurie... Speranţa răsare în inimile mamelor [care-şi fac loc prin mulțime cu micuţii lor bolnavi şi pe moarte]. Lacrimile lor de bucurie se revarsă în timp ce El îşi îndreaptă atenţia asupra lor, şi privesc în ochii care exprimă atât de multă milă şi dragoste.” 19

„Creştinii care adună în inimi tristeţe şi melancolie, care murmură şi se plâng, prezintă în faţa altora în mod greşit pe Dumnezeu şi viaţa creştină. Ei dau impresia că lui Dumnezeu nu-i place să-şi vadă copiii fericiţi, şi prin aceasta ei dau mărturie falsă despre Tatăl nostru ceresc.” 20

„O inima veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” (Proverbe 17:22). Nimic altceva nu poate spori sănătatea corpului şi sufletului ca un spirit vesel

şi mulţumitor.

Metoda de lucru a lui Hristos

1. ISUS A SLUJIT

NEVOILOR CELOR SĂRACI ŞI CELOR BOGAŢI.

„ În timp ce slujea celor săraci, Isus a căutat de asemenea să găsească metode de a pătrunde la cei bogaţi... Hristos nu accepta nici un fel de diferențe legate de naţionalitate, rang sau credinţă.” 21

„Vorbim şi scriem mult despre săracii care sunt neglijaţi; nu ar trebui să acordăm atenţie şi bogaţilor neglijaţi?... Sunt mii de personae înstărite care flămânzesc după hrană spirituală. Cei care aparţin claselor înalte ale societăţii trebuie căutaţi cu iubire şi blândeţe şi cu respect frăţesc. Bărbaţi de afaceri, aflaţi în poziţii de încredere, bărbaţi cu ingeniozitate şi capacităţi deosebite şi cu o bună cunoaştere a domeniului ştiinţific, bărbaţi de geniu, învăţători ai evangheliei ale căror minţi nu au ajuns să cunoască adevărurile speciale pentru acest timp – aceştia ar trebui să fie primii care să audă chemarea.” 22

2. EL ŞI-A ADAPTAT SOLIA ÎN FUNCŢIE DE CIRCUMSTANŢE ŞI MOMENT. Soliile pline de milă date de Hristos au fost diferite astfel încât să se potrivească auditoriului.

3. NECESITATEA DE A ACȚIONA CU TACT ÎN LUCRAREA MISIONARĂ. „Este aproape inutil să încerci să-i reformezi pe alţii atacând ceea ce noi considerăm a fi obiceiuri greşite. Astfel de eforturi au cel mai adesea consecinţe negative decât pozitive. În discuţia avută cu femeia samariteancă, în loc de a defăima fântâna lui Iacov, Hristos a prezentat ceva mai bun.... Aceasta este o ilustrare despre modul în care trebuie să lucrăm noi.” 23

4. „PLANUL LUI DUMNEZEU ESTE ACELA DE A INFLUENŢA MAI ÎNTÂI INIMA.” 24 Aceasta se referă la sentimente. Când ascultarea porneşte din inimă, atunci „PORUNCILE Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3). Întreaga viaţă a creştinului, în ciuda greutăţilor, este o viaţă de pace şi bucurie liniştită. Prin urmare, în activitățile noastre misionare, mai ales la început, să Îl înălţăm pe Hristos și nu legi, reguli sau doctrină.

„Persoana care încearcă să ţină poruncile lui Dumnezeu doar dintrun simţământ de obligaţie – pentru că i se cere să facă aceasta – nu se va bucura niciodată de plăcerea de a asculta.... Adevărata ascultare este manifestarea exterioară a unui principiu interior.” 25 Evanghelizarea pe cale medicală atinge inima.

5. EL A FOST ÎNTĂRIT ÎN SINGURĂTATE ŞI RUGĂCIUNE. „Ducând o viaţă cu totul dedicată pentru binele altora, Mântuitorul a considerat necesar să se retragă din activitatea neîntreruptă şi contactul cu nevoile oamenilor, pentru a căuta singurătatea şi comuniunea continuă cu Tatăl Său.” 26

„O tensiune nemaiîntâlnită până acum pare să fi pus stăpânire pe lume. În distracţii, în câştigarea banilor, în disputa pentru putere, în însăși lupta pentru existenţă, se află o forţă îngrozitoare care captivează corp, minte şi suflet. În mijlocul acestei grabe nebune, Dumnezeu vorbeşte. El ne îndeamnă să ne retragem şi să comunicăm cu El. ‚Opriţi-vă şi să știți că Eu sunt Domnul.’ (Psalmii 46:10).” 27

Efectul terapeutic al metodei de lucru a lui Hristos

1. IERTAREA. Hristos a adus solia iertării: „Mulţi dintre cei care au venit la Hristos pentru ajutor îşi aduseseră singuri boala asupra lor, şi cu toate acestea El nu a refuzat să-i vindece.” „Astăzi există mii de persoane care suferă din cauza bolilor fizice care, asemenea paraliticului, tânjesc după solia: ‚Păcatele îți sunt iertate.’ Povara păcatului, cu neliniștea pe care o aduce şi cu dorinţele nesatisfăcute, stă la temelia bolilor. Ei nu vor avea parte de nici o alinare până când nu vor veni la Cel care vindecă sufletul. Pacea pe care doar El o poate da, va reface vigoarea minţii şi sănătatea trupului.” 28

2. VINDECAREA SE GĂSEŞTE ÎN A DA LA FEL CA ŞI ÎN A PRIMI. O bucurie profundă, plină de pace, urmează ori de câte ori iertăm pe cineva. Aceasta este o roadă a cerului. Dar asta nu este tot. Cât de minunat este să realizăm că în acest act al iertării, acelaşi simţământ divin este revărsat şi asupra celui iertat. Cei mai nefericiţi oameni de pe faţa pământului sunt cei care nu iartă. Cei care tânjesc cu răutate să se răzbune pe alţii suferă de slăbirea sistemului imunitar, declanşată de emoţiile negative care afectează sănătatea.

3. BUCURIA. Cercetările medicale au demonstrat că „emoţiile negative sunt la fel de vătămătoare precum sunt fumatul şi nivelul crescut al grăsimilor din sânge pentru bolile de inimă. Persoanele expuse pentru mult timp la tristeţe şi pesimism, la tensiune permanentă şi nemulţumire, la teamă, cinism sau îndoială – sunt de două ori mai vulnerabile la bolile moderne.” 29

4. COMPASIUNEA. Harul şi compasiunea lui Hristos au adus vindecare celui bolnav şi suferind. Aceasta este esenţa lucrării medicale.

5. DRAGOSTEA. „Dragostea pe care o răspândeşte Hristos în întreaga fiinţă este o putere dătătoare de viaţă. Fiecare parte vitală – creierul, inima, nervii – sunt atinşi de vindecare. Prin ea, cele mai înalte energii ale fiinţei sunt trezite la activitate. Ea eliberează sufletul de vina şi mâhnirea, de teama şi îngrijorarea care strivesc forţele vieţii. Odată cu ea vin pacea și liniştea. Ea aduce în suflet bucuria pe care nu o poate distruge nimic pământesc – bucuria în Duhul Sfânt – o bucurie dătătoare de sănătate şi viaţă.” 30

Oamenii de ştiinţă recunosc acum că hormonul creierului oxitocina (hormonul „dragostei) se produce mai ales în lobul frontal, acolo unde se găsesc cei mai mulţi receptori de oxitocină. Această legătură este asociată cu sentimente de dragoste adevărată şi fidelitate. Când activăm şi întărim aceste „căi ale dragostei adevărate” din lobul frontal, emoţiile distructive, cum ar fi ura şi lăcomia, sunt îndepărtate. Acesta este scrisul personal al mâinii lui Dumnezeu în natura omenească. „Numele Lui va fi în frunţile lor” (Apocalipsa 22:4 engl.).

6. CREDINŢA ŞI SPERANŢA. „[Hristos] a căutat să dea speranţă celor mai neciopliţi şi nepromiţători, punându-le înaintea ochilor asigurarea că pot deveni fără pată şi fără vină, ajungând să dobândească un asemenea character care să-i descopere ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu.” 31

Studiile au revelat că în momentele în care o persoană este plină de credinţă, numărul celulelor albe din sânge şi al substanțelor responsabile cu imunitatea corpului din sistemul circulator creşte. Un efect contrar se întâlneşte ori de câte ori manifestăm îndoială şi o atitudine negativă.

7. RUGĂCIUNEA. Când ne rugăm cu credinţă, o Putere mai înaltă răspunde strigătului omenesc, declanşând în corp şi creier o serie de schimbări psihologice şi chimice necesare pentru vindecare. Dumnezeul cel Atotputernic umple creierul şi corpul cu energie și vindecare supranaturală. În actul rugăciunii, neuronii cu sarcină electrică ai creierului sunt încărcaţi cu un curent ceresc.

8. BINEFACEREA ŞI SACRIFICIUL DE SINE. Cercetările au demonstrat că persoanele care dăruiesc altora trăiesc mai mult decât acei care primesc servicii şi daruri. Longevitatea este partea celor care se sacrifică pe sine şi îi ajută pe alţii. „Prin contrast, preocuparea de sine duce la depresie, în timp ce prin ajutarea altora ne eliberăm de preocuparea de sine (cu problemele proprii) deoarece ne încurajează să împărtăşim durerea celorlalte fiinţe umane. Devotamentul faţă de lucrarea de binefacere – a-i ajuta pe cei în nevoie, pe suferinzi şi pe bolnavi – este conform cu cercetările ştiinţifice, calea cea mai puternică de a dobândi o fire plăcută, cel mai eficient remediu pentru a învinge depresia. Este trist că este și cea mai rar folosită!” 32 Aceasta este partea fundamentală a soliei sănătăţii pe care Domnul ne-a trimis-o prin profetul Isaia. (vezi Isaia 58:7-11).

Concluzie

Însuşirea vindecătoare a evangheliei: „Când evanghelia este primită în puritatea şi puterea ei, ea aduce vindecarea bolilor datorate păcatului.” 33 „Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsari Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui” (Maleahi 4:2). Nimic din ce poate oferi lumea aceasta nu poate vindeca o inimă zdrobită, nu poate reda pacea sufletului. Faima, geniul sau talentul nu pot înveseli o inimă sfâșiată și nici să refacă o viață distrusă.

Medicii şi lucrătorii din sănătate care au cel mai mare succes nu sunt cei care prescriu tratamente costisitoare sau care pretind că au o soluţie pentru orice caz. Nu sunt cei care au diplome eliberate de universităţi distinse sau cei care lucrează în spitale cu renume. Lucrătorii din sănătate care au cel mai mare succes sunt cei care ştiu cel mai bine cum să le prezinte pacienţilor lor pe Creator. Doar El, Cel care a creat maşinăria umană, poate da o vindecare de durată. Hristos este adevăratul Mare Medic al omenirii şi fără El nu există vindecare!

Trimiteri:

1 Divina vindecare, pg. 17 engl.

2 Hristos lumina lumii, pg. 70 engl.

3 Divina vindecare, pg. 116 engl.

4 Educația, pg. 195 engl.

5 Educația, pg. 287 engl.

6 Parabolele Domnului, pg. 335 engl.

7 Hristos lumina lumii, pg. 72, 73 engl.

8 Parabolele Domnului, pg. 330–332 engl.

9 Idem, pg. 363, 333engl.

10 Divina vindecare, pg. 51 engl.

11 Idem, pg. 23, 17 engl.

12 Parabolele Domnului, pg. 386 engl.

13 Divina vindecare, pg. 23 engl.

14 Vezi Daniel Goleman, Inteligența emotională, pg. 170 engl.

15 Divina vindecare, pg. 24 engl.

16 Idem, pg. 19.

17 Idem, pg. 157.

18 Parabolele Domnului, pg. 67, 68 engl.

19 Divina vindecare, pg. 19, 20, 38 engl.

20 Calea către Hristos, pg. 116 engl.

21 Divina vindecare, pg. 24, 25 engl.

22 Evanghelizare, pg. 555 engl.

23 Divina vindecare, pg. 156, 157 engl.

24 Idem, pg. 157.

25 Parabolele Domnului, pg. 97 engl.

26 Divina vindecare, pg. 58 engl.

27 Educația, pg. 260 engl.

28 Divina vindecare, pg. 73, 77 engl.

29 Goleman, op. cit., pg. 161.

30 Divina vindecare, pg. 115 engl.

31 Idem, pg. 26.

32 Goleman, op. cit., pg. 72.

33 Divina vindecare, pg. 115 engl.