Vineri, 30 noiembrie. Vindecarea si Sabatul

Sunt mulţi cei care se declară ai lui Hristos, dar care niciodată nu devin creştini maturi.... ei spun că nu au altceva de făcut decât să creadă; dar Hristos a spus: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” (Matei 16:24). Isus a ţinut poruncile lui Dumnezeu. Fariseii au afirmat că El a călcat porunca a patra pentru că a vindecat un om în ziua sabatului; însă Isus s-a întors spre fariseii acuzatori şi a întrebat: „Vă întreb: ‚Este îngăduit in ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viața sau a o pierde?’ Atunci, Și-a rotit privirile peste toți și a zis omului: ‚Întinde-ți mâna!’ El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă. Ei turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea sa facă lui Isus.” (Luca 6:9-11).

Această minune, în loc să-I convingă pe farisei că Isus era Fiul lui Dumnezeu, i-a umplut de mânie, pentru că mulţi dintre cei care fuseseră martori ai minunii dădeau slavă lui Dumnezeu. Isus a declarat că lucrarea Sa de binefacere era în conformitate cu legea referitoare la ziua de Sabat. Fariseii declaraseră că acest lucru nu era conform legii. Pe care să-i credem? Hristos a spus: „Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea.” (Ioan 15:10). În consecinţă, suntem în siguranţă dacă urmăm pe calea lui Hristos şi păzim poruncile.” 1

Chemarea pentru ceasul acesta

„Adevărata lucrare misionarmedicală este legată, fără putinţă de a fi despărţită, de păzirea poruncilor lui Dumnezeu, dintre care Sabatul este menţionat în mod special, acesta fiind măreţul memorial al lucrării de creaţiune a lui Dumnezeu. Păzirea acestuia este legată de lucrarea de restaurare a chipului moral al lui Dumnezeu în om. Aceasta este lucrarea pe care poporul lui Dumnezeu trebuie să o îndeplinească în acest timp. Această lucrare, bine săvârşită, va adduce binecuvântări bogate bisericii.” 2

„Asupra acelora care păstrează Sabatul Domnului zace responsabilitatea de a face lucrare de binefacere şi caritate. Lucrarea misionar-medicală trebuie să fie legată de solie şi sigilată cu sigiliul lui Dumnezeu.” 3 Datoria de a-i educa pe laici

„Biserica lui Hristos este organizată pentru slujire. Cuvântul ei cheie este slujirea. Membrii săi sunt soldaţi, care trebuie pregătiţi de luptă sub comanda Căpeteniei mântuirii lor. Predicatorii, medicii, profesorii creştini au de făcut o lucrare mai vastă decât consideră mulţi. Ei nu trebuie doar să slujească poporului, ci să îl și înveţe să slujească. Ei nu ar trebui să dea doar învățături cu privire la principiile corecte, ci să-şi educe auditoriul să împărtăşească altora aceste principii. Adevărul care nu este trăit, care nu este împărtăşit, îşi pierde puterea sa dătătoare de viaţă, caracterul său vindecător. Binecuvântarea sa poate fi păstrată doar dacă este împărtăşit şi altora.

Trebuie pus capăt monotoniei în slujirea adusă de noi lui Dumnezeu. Fiecare membru al bisericii ar trebui să fie implicat în vreun domeniu al servirii aduse Stăpânului. Unii nu pot face la fel de mult ca alţii, dar fiecare ar trebui să depună un efort maxim pentru a stăvili valul uriaş de boală şi necaz care străbate lumea noastră. Sunt mulţi cei care ar fi dispuşi să lucreze dacă ar fi învăţaţi cum să înceapă. Ei au nevoie să fie educaţi şi încurajaţi. Fiecare comunitate ar trebui să fie o şcoală de pregătire pentru lucrători creştini. Membrii săi ar trebui să fie educaţi cum să ţină lecturi biblice, cum să conducă şi să predea cursurile Şcolii de Sabat, cum să se îngrijească cel mai bine de cei săraci şi de cei bolnavi, cum să lucreze pentru cei neconvertiţi. Ar trebui să existe școli de sănătate, şcoli de gătit, şi cursuri în diferite domenii ale lucrării de întrajutorare creştină. Nu ar trebui să existe doar predare teoretică, ci lucrare efectivă sub îndrumarea unor educatori experimentaţi. Profesorii să fie cei care să deschidă drumul în lucrarea pentru suflete şi, alţii unindu- se cu ei, vor învăţa din exemplul lor. Un exemplu face mai mult decât multe învățături.” 4

Vindecând corpul, sufletul ş i spiritul – o lucrare pentru toţi

Solia dată de Spiritul Profetic astăzi acestui popor este o chemare la reorganizarea întregii lucrări misionar-medicale, a cărui însușire de bază este unitatea. S-ar părea că această anume etapă trebuie să fie atât de strâns împletită cu toate celelalte părți încât întreaga solie să iasă în evidenţă în faţa lumii prin asemănarea cu lucrarea lui Hristos aşa încât fiecare membru în parte al bisericii – laic, colportor, învăţător biblic, profesor, lucrător al bisericii şi predicator să stea în locul lui Hristos, în faţa lumii, cu solia educaţiei şi vindecării. Asistenta sau medical nu trebuie să se mulţumească să aibă grijă doar de necesităţile fizice ale oamenilor, ci să facă o lucrare dublă. Predicatorul şi misionarul trebuie să slujească în aceeaşi măsură sufletul şi corpul, în nevoia lor, şi astfel, întreaga lucrare trebuie să devină o lucrare de înaintare a evangheliei misionarmedicală unită.

„Am ajuns un timp când fiecare membru al bisericii ar trebui să se angajeze în lucrarea misionar-medicală.” „Hristos nu mai este personal în această lume, pentru a trece prin oraşele şi satele noastre vindecând pe cei bolnavi. El ne-a încredinţat nouă să ducem mai departe lucrarea misionar-medicală pe care El a început-o.” 5

Sfat pentru studenții la medicină

În exersarea profesiei de medic există mulţi sceptici şi atei care ridică lucrările lui Dumnezeu mai presus decât pe Dumnezeul ştiinţei. Relativ puţini dintre cei care intră în facultăţile de medicină lumeşti ies din ele curaţi şi nepătaţi. Ei nu au reuşit să devină elevaţi, înnobilaţi, sfinţiţi. Lucrurile materiale le umbresc pe cele veşnice şi cereşti. Pentru mulţi, credinţa şi principiile religioase sunt amestecate cu obiceiuri şi practici lumeşti, iar religia curată şi neîntinată este rară. Este însă privilegiul oricărui student de a intra în facultate cu acelaşi principiu clar şi hotărât pe care l-a avut Daniel când a intrat la curtea din Babilon, şi în întreaga sa conduită să-şi păstreze integritatea neîntinată. Cu un sacrificiu infinit ne-au fost asigurate tăria şi harul lui Dumnezeu, aşa încât omul să poată fi biruitor asupra sugestiilor şi ispitelor Satanei şi să iasă din lupta cu acesta nevătămat. Viaţa, cuvintele şi comportamentul sunt cele mai puternice argumente, cea mai solemnă chemare pentru cei uşuratici, lipsiţi de respect şi sceptici. Viaţa şi caracterul să fie argumentele forte în favoarea creştinismului; atunci oamenii vor fi obligaţi să remarce că ai fost cu Isus şi ai învăţat de la El.

Studenţii la medicină să nu se lase înşelaţi de uneltirile diavolului sau de vreuna din motivaţiile sale viclene pe care atât de mulţi le acceptă doar pentru a fi înşelaţi şi prinşi în cursă. Staţi tari lângă principii. Întrebaţi la fiecare pas: „Ce spune Domnul?” Spuneţi cu hotărâre: „Eu voi urma lumina. Voi aduce respect şi onoare Maiestății adevărului.”

Cei care studiază medicina în şcolile lumii ar trebui mai ales să se ferească de coruperea datorată influențelor rele de care sunt mereu înconjuraţi. În situaţia în care profesorii sunt persoane cu gândire lumească, iar colegii lor de studenţie sunt necredincioşi care nu au nici o considerație serioasă pentru Dumnezeu, chiar și creştinii cu experienţă se află în pericolul de a fi influenţaţi de aceste legături cu cei necredincioşi. Cu toate acestea, unii au făcut studii medicale şi au rămas credincioşi principiilor. Ei nu şi-au continuat studiul în Sabat şi au dovedit că o persoană poate deveni calificată pentru a-şi face datoria de medic şi să nu provoace dezamăgirea celor care i-au încurajat să-şi continue studiile în vederea obţinerii unei educaţii.

Din cauza acestor ispite deosebite pe care trebuie să le înfruntebtineretul nostru în facultăţile lumeşti de medicină, trebuie asigurată inițierea și specializarea medicală în propriile noastre şcoli, sub îndrumarea profesorilor creştini.” 6

Păstrarea cu credincioşie a Sabatului de către membrii corpului medical

Sabatul este permanent semnul care-i deosebeşte pe cei ascultători de cei neascultători. Satana a lucrat şi lucrează cu putere mare pentru a face inutilă şi fără valoare porunca a patra, aşa încât semnul lui Dumnezeu să fie pierdut din vedere...

Un spirit de lipsă de respect şi uşurătate în păzirea Sabatului poate să pătrundă în sanatoriile noastre. Asupra bărbaţilor cu răspunderi în lucrarea misionar-medicală se află datoria de a educa doctorii, asistentele şi infirmierii cu privire la sfinţenia zilei sfinte de Sabat. În special, fiecare medic ar trebui să se străduiască să dea un bun exemplu. Natura datoriilor sale îl fac să se simtă pe deplin îndreptăţit să facă în Sabat multe lucruri de la care ar trebui să se abţină. În consecinţă, pe cât se poate, el ar trebui să-şi planifice munca astfel încât să lase deoparte datoriile sale obişnuite.

Adesea medicii şi asistentele sunt chemaţi în Sabat să-i ajute pe bolnavi şi uneori le este imposibil să-şi ia timp pentru a se odihni sau pentru a participa la serviciile divine. Nevoile omenirii suferinde nu ar trebui neglijate niciodată. Mântuitorul, prin exemplul Său, ne-a arătat că este bine să alini suferinţele în Sabat. Însă, munca nenecesară, cum ar fi tratamentele obişnuite şi operaţiile care pot fi amânate, ar trebui amânate. Pacienţii să înţeleagă că medicii şi ajutoarele lor ar trebui să aibă o zi de odihnă. Ei ar trebui să înţeleagă că aceşti lucrători se tem de Dumnezeu şi doresc să sfințească ziua pe care El a pus-o deoparte ca semn veşnic între El şi urmaşii Săi.

Cei care educă şi cei care sunt educaţi în instituţiile noastre medicale ar trebui să-şi amintească că păzirea corectă a Sabatului înseamnă mult şi pentru ei şi pentru pacienţii lor. Prin păzirea Sabatului, despre care Dumnezeu a zis să fie sfințit, ei fac dovada apartenenţei lor, arătând în mod evident că sunt de partea Domnului.

Permanent trebuie să stăm ca un popor deosebit şi distinct, neafectat

de vreo metodă lumească, detaşat de legăturile cu cei care nu au înţelepciunea de a înţelege cerinţele lui Dumnezeu, exprimate atât de clar în Legea Sa. Toate instituțiile noastre medicale sunt fondate ca instituţii adventiste de ziua a şaptea pentru a reprezenta caracteristicile diferite ale lucrării misionar-medicale de răspândire a evangheliei şi astfel de a pregăti calea pentru venirea Domnului. Trebuie să demonstrăm că dorim să lucrăm în armonie cu cerul. Trebuie să dăm mărturie tuturor naţiunilor, neamurilor şi limbilor că noi suntem un popor care-L iubește şi se teme de Dumnezeu, un popor care păstrează ca sfânt memorialul creaţiei Sale, semnul dintre El şi copiii Săi ascultători care dovedeşte că El îi sfinţeşte. Iar noi trebuie să ne arătăm credinţa în apropiata venire a Domnului nostru pe norii cerului...

Fie ca poporul nostru să se păzească de minimalizarea importanţei Sabatului doar pentru a se păstra în relaţii bune cu cei necredincioşi. Fie ca ei să se ferească de a părăsi principiile credinţei noastre, făcând să pară că nu este rău să se conformeze lumii. Fie ca ei să se teamă să asculte sfatul vreunui om, indiferent ce poziţie ar avea, dacă acesta lucrează în opoziţie cu ceea ce Dumnezeu a lăsat pentru a-Şi păstra poporul despărţit de lume.7

„Medicii trebuie să cultive un spirit de tăgăduire şi sacrificiu de sine. S-ar putea să fie necesar să devoteze chiar şi orele sfântului Sabat pentru a alina suferinţele oamenilor. Însă plata pentru o astfel de muncă ar trebui pusă în tezaurul Domnului, pentru a fi folosită în favoarea săracilor care merită şi au nevoie de ajutor medical dar nu pot să-şi permită să plătească.” 8

Lucrarea din sanatoriu

Este minunată lucrarea pe care Dumnezeu doreşte să o realizeze prin slujitorii Săi astfel încât numele Său să fie slăvit. Dumnezeu l-a făcut pe Iosif o fântână de viaţă pentru naţiunea egipteană. Prin Iosif, viaţa acelui întreg popor a fost păstrată. Prin Daniel, Dumnezeu a salvat viaţa tuturor înţelepţilor Babilonului. Aceste exemple de salvare au ilustrat în faţa poporului binecuvântările spirituale oferite lor, prin legătura cu Dumnezeul căruia i se închinau. Drept urmare, prin poporul Său de astăzi, Dumnezeu doreşte să aducă binecuvântări lumii. Fiecare lucrător în a cărui inimă sălășluiește Hristos, fiecare persoană care va da pe faţă dragostea Sa pentru lume, este un conlucrător cu Dumnezeu pentru binele omenirii. Pe măsură ce primeşte de la Mântuitorul har pe care să-l împărtăşească altora, din întreaga sa fiinţă se revarsă curentul vieţii spirituale. Hristos a venit ca Marele Medic pentru a vindeca rănile pe care le-a făcut păcatul în familia omenească, şi Duhul Său, lucrând prin slujitorii Săi, dă ființelor umane suferinde şi bolnave de păcat o putere uriaşă de vindecare care are efect asupra corpului şi sufletului. Scriptura spune: „În ziua aceea, se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat și necurăție.” (Zaharia 13:1). Apele acestui izvor au proprietăţi medicale care vor vindeca atât bolile fizice cât şi cele spirituale.

De la acest izvor se revarsă marele râu văzut în viziune de Ezechiel [Ezechiel 47: 8-12 citat]. Un astfel de râu de viaţă şi sănătate doreşte Dumnezeu să devină sanatoriile noastre prin puterea Sa care lucrează prin ele. Sanatoriile noastre trebuie să prezinte lumii binefacerile cerului; şi, deşi prezenţa vizibilă a lui Hristos nu se remarcă în clădire, cu toate acestea cei care lucrează acolo pot cere împlinirea făgăduinţei: „Și iată ca Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:20). 9

Marele Medic ş i Învăţător te cheamă!

Este mai multă speranţă pentru vameşi şi păcătoşi decât pentru cei care cunosc cuvântul lui Dumnezeu dar refuză să asculte de el. Cel ce se vede pe sine păcătos, fără a-şi acoperi păcatul, cel care ştie că are sufletul, trupul şi spiritul întinate înaintea lui Dumnezeu, se îngrijorează ca nu cumva să fie despărţit veşnic de Împărăţia Cerurilor. El conştientizează starea sa bolnavă şi caută vindecare la Marele Medic care a spus: „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Dumnezeu poate folosi aceste suflete ca lucrători în via Sa.” 10

Am ajuns la un timp când fiecare membru al bisericii ar trebui să se angajeze în lucrarea misionarmedicală. Lumea este un spital de boli incurabile plină cu victime ale bolilor fizice şi spirituale.  Pretutindeni oamenii pier din cauza lipsei de cunoştinţă cu privire la adevărurile care ne-au fost încredinţate. Membrii bisericii trebuie să se trezească şi să-şi dea seama că au datoria de a împărtăşi şi altora aceste adevăruri. Cei care au fost luminaţi de adevăr, trebuie să devină purtători de lumină pentru lume. A ascunde lumina pe care o avem este, în aceste vremuri, o mare greşeală. Solia pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi este: „Scoală- te, luminează! Căci lumina ta a venit, și slava Domnului a răsărit peste tine.” (Isaia 60:1 engl.).

Pretutindeni îi vedem pe cei care au primit multă lumină şi cunoştinţă alegând în mod voit răul în locul binelui. Nefăcând nici o sforţare pentru a se reforma, ei merg din rău în mai rău. Însă poporul lui Dumnezeu nu trebuie să umble în întuneric. Ei trebuie să păşească în lumină pentru că ei

sunt reformatori.

Lucrarea misionar-medicală va deschide multe uşi înaintea adevărului reformator. Nimeni nu trebuie să aştepte până este chemat într-un câmp îndepărtat, înainte să înceapă să-i ajute pe ceilalţi. Poţi începe imediat chiar acolo unde te găseşti. Ocaziile sunt la îndemâna tuturor. Asumă-ţi lucrarea pentru care eşti considerat răspunzător, lucrarea care trebuie făcută în casa ta şi între semenii apropiaţi. Nu aştepta ca alţii să te împingă la acţiune. În frică de Domnul mergi înainte fără zăbavă, purtând în minte responsabilitatea personală faţă de El, de Cel care Și-a dat viaţa pentru tine. Acţionează ca şi când l-ai auzit pe Hristos chemându-te în mod personal să faci ce poţi mai bine în slujba Lui. Nu te uita să vezi cine mai este gata de acţiune. Dacă eşti într-adevăr consacrat, Dumnezeu, prin intermediul tău, îi va aduce la adevăr pe alţii, pe care El îi va putea folosi drept canale de lumină pentru mulţi care bâjbâie în întuneric.

Fiecare poate face câte ceva. Străduindu-se să se scuze, unii spun: „Datoriile din căminul meu, copii mei, îmi solicită tot timpul şi mijloacele.” Părinţi, copiii voştri ar trebui să fie ajutoarele voastre, intensificând puterea şi capacitatea voastră de a lucra pentru Stăpân. Copiii sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului. Ei ar trebui călăuziţi să se consacre pe sine lui Dumnezeu, Căruia îi aparţin prin creaţie şi răscumpărare. Ei ar trebui învăţaţi că toate puterile corpului, minţii şi sufletului lor sunt ale Lui. Ei ar trebui învăţaţi să ajute în diferite domenii de servire neegoistă. Nu permiteţi copiilor voștri să fie o piedică pentru voi. Copiii ar trebui să împartă cu voi atât poverile spirituale cât şi cele fizice. Ajutându-i pe alţii ei îşi amplifică propria fericire şi utilitate.

Poporul nostru să dovedească faptul că are un interes viu faţă de lucrarea misionar-medicală. Ei să se pregătească pentru a deveni utili studiind cărţile care au fost scrise pentru educarea noastră în această privinţă. Aceste cărţi merită mult mai multă atenţie şi apreciere decât au primit până acum. Multe lucrări pe care ar fi bine ca toţi să le înţeleagă au fost scrise cu scopul special de a educa în ceea ce privește principiile sănătăţii. Acei care studiază şi pun în practică aceste principii vor fi mult binecuvântaţi, atât din punct de vedere fizic cât şi spiritual. O înţelegere a filozofiei sănătăţii va constitui o protecţie împotriva multor rele care se înmulţesc continuu.

Mulţi dintre cei care doresc să dobândească cunoştinţe în ceea ce privește domeniile legate de lucrarea misionar-medicală au acasă datorii care îi împiedică uneori să se întâlnească cu alţii pentru a studia. Aceştia pot învăţa multe în propriul lor cămin cu privire la voinţa clară a lui Dumnezeu referitor la domeniile acestei lucrări misionare, sporindu- şi astfel capacitatea de ai ajuta pe alţii. 11

Concluzie

Hristos a fost medic pentru corp la fel ca şi pentru suflet, deasemeni, predicator și misionar. Din copilărie a fost interesat de suferinţa umană pe care a văzut-o. Putea să spună pe drept cuvânt: „Nu am venit ca să Mi se slujească, ci ca să slujesc”. În fiecare situaţie nefericită El a adus eliberare, cuvintele Sale pline de bunătate fiind un adevărat balsam vindecător. Nimeni nu a putut spune că nu a săvârşit vreo minune, cu toate acestea, El a dăruit din bunătatea Sa celor pe care i-a văzut suferind şi în nevoie. Pe toată perioada celor treizeci de ani de viaţă, El a fost umil, supus şi modest. El a avut o legătură vie cu Dumnezeu; căci Duhul lui Dumnezeu era asupra Lui, şi El a dovedit tuturor celor care Îl cunoşteau că El trăia pentru a onora, slăvi şi a face voia Tatălui Său în lucrurile obişnuite ale vieţii. Isus a venit în această lume pentru a trăi viața pe care ar trebui să dorească să o trăiască fiecare fiinţă de pe pământ – aceea de ascultare umilă. Tuturor Hristos le-a dat un timp de har, în care să-şi formeze caracterele pentru locuinţele pe care El a plecat să le pregătească, cerând tuturor să-I urmeze exemplul. Aceia care sunt într-adevăr elevi în şcoala lui Hristos nu se vor îngâmfa că posedă case şi pământuri, deoarece Domnul în înţelepciunea Sa le-a împrumutat aceste bunuri ca să le pună în negoţ...

Dacă toţi I-ar urma lui Hristos în legăturile pe care le au cu oamenii, dacă ar fi credincioşi în fapte bune, în fapte nobile şi înălţătoare de bunătate şi consideraţie faţă de alţii; dacă toţi I-ar urma exemplul în toate umblările vieţii lor, legându- şi viaţa cu viaţa lui Hristos, nu ar exista datorii neglijate. Toţi oamenii ar fi priviţi cu aceeaşi importanță cu care i-a privit Hristos şi ar primi aceeaşi atenţie. Loialitatea faţă de un domnitor pământesc ar putea să-i lase pe unii săraci şi decăzuţi; dar legătura cu Regele cerurilor îi va ajuta să-şi formeze caractere asemenea celui divin. Atunci când coroanele şi onorurile regeşti se vor prăbuși în praf, celor credincioşi li se va da coroana vieţii care nu se va ofili niciodată.12

Trimiteri:

1 Solii alese, vol. 1, pg. 313, 314 engl. [sublinieri adăugate].

2 Mărturii, vol. 6, pg. 266 engl.

3 Lucrarea de binefacere, pg. 121 engl.

4 Divina vindecare, pg. 148, 149 engl. [sublinieri adăugate].

5 Soliile către Loma Linda, pg. 37 engl.

6 Sfaturi către părinți, profesori și elevi, pg. 478, 479 engl.

7 Mărturii, vol. 7, pg. 105-107 engl.

8 Lucrarea misionar-medicală, pg. 216 engl.

9 Mărturii, vol. 6, pg. 227, 228 engl.

10 Pildele Domnului, pg. 280 engl.

11 Mărturii, vol. 7, pg. 62-64 engl.

12 Review and Herald, 24 octombrie 1899.