3. Rugăciunea zilnică - o necesitate.

O pregătire necesară. "De mai multe ori pe zi, clipe de aur preţioase, ar trebui consacrate rugăciunii şi studiului Scripturilor, căci numai încredinţând memoriei mereu câte un text, poate exista în suflet viaţă spirituală. Diferitele interese ale lucrării, ne alimentează cu hrană pentru cugetare şi inspiraţie pentru rugăciune; numai prin rugăciune putem obţine înţelepciunea şi judecata sănătoasă, atât de necesare în îndeplinirea fiecărei datorii."

"Tăria câştigată prin rugăciunea către Dumnezeu, unită cu eforturile personale de a ne deprinde mintea cu meditaţia şi purtarea de grijă, ne pregăteşte pentru datoriile zilnice şi ne ţine spiritul în pace, în orice împrejurare, oricât de critică ar fi ea. Ispitele la care suntem expuşi zilnic, fac rugăciunea o necesitate. Pentru a rămâne în Dumnezeu prin puterea Lui, prin credinţă, dorinţele sufletului trebuie să se înalţe neîncetat în rugăciune tăcută pentru ajutor, pentru luimină, pentru tărie şi cunoştinţă. Dar meditaţia şi rugăciunea nu pot lua locul folosirii serioase şi credincioase a timpului. Lucrarea şi rugăciunea sunt în egală măsură necesare, oentru desăvârşirea unui caracter creştin. "

"Noi trebuie să ducem o dublă vieţuire, o viaţă de gândire şi înfăptuire, de rugăciune tăcută şi lucrare serioasă. Toţi aceeia care au primit lumina adevărului,

trebuie să simtă ca o datorie a lor de a revărsa raze de lumină pe cărarea celui nepocăit.

Ei trebuie să fie martori pentru Hristos atât la lucru cât şi în comunitate. Dumnezeu cere de la noi să fim epistole vii, cunoscute şi citite de toţi oamenii. Sufletul care se îndreaptă către Dumnezeu pentru tărie, pentru sprijin şi călăuzire, prin rugăciune zilnică, stăruitoare, va avea idealuri nobile şi o înţelegere limpede a adevărului şi a datoriei; va avea planuri de acţiune înalte şi o continuă foame şi sete după dreptate. Prin păstrarea unei legături neîncetate cu Dumnezeu, noi vom fi făcuţi destoinici să transmitem şi altora lumina, pacea şi seninătatea care domnesc în inimile noastre, şi să punem înaintea lor un exemplu de credincioşie nestrămutată faţă de interesele lucrării în care suntem angajaţi." Mărturii vol.4 p. 459, 460.

În legătură cu cerul. "Aceia care îmbracă toată armătura lui Dumnezeu, şi consacră timp în fiecare zi pentru meditaţie şi rugăciune şi pentru studiul Sfintei Scripturi, vor fi în legătură cu cerul şi vor avea o influenţă salvatoare, transformatoare asupra celor din jur. Ei vor avea cugetări înalte, ţinte nobile şi o înţelegere lămurită a adevărului şi a datoriei faţă de Dumnezeu. Ei vor înseta după curăţie, după lumină, după dragoste şi toate darurile naşterii de sus. Rugăciunile lor serioase, vor pătrunde prin întuneric. Această clasă de credincioşi, va avea o îndrăzneală sfântă de a veni în prezenţa Celui Nemărginit. Ei vor simţi că lumina şi strălucirea cerului este a lor şi vor fi curăţiţi, înălţaţi, înnobilaţi prin cunoştinţa părtăşiei cu Dumnezeu. Acesta este privilegiul adevăraţilor creştini."

"O meditaţie abstractă nu este de ajuns; o activitate susţinută nu este de ajuns; ci amândouă sunt necesare pentru formarea unui caracter creştin. Tăria câştigată prin rugăciune tainică şi stăruitoate, ne pregăteşte să rezistăm ademenirilor societăţii. Şi totuşi, noi nu trebuie să ne izolăm cu totul de lume, pentru că experienţa noastră creştină trebuie să fie lumina lumii. Întovărăşirea cu necredincioşii, nu ne va face nici un rău, dacă suntem destul de tari să ne împotrivim influenţei lor şi dacă dorim să-i aducem în legătură cu Dumnezeu."

"Hristos a venit în lume ca s-o mântuiască, să unească oamenii căzuţi cu Dumnezeul Nemărginit. Urmaşii lui Hristos trebuie să fie canale de lumină. Prin comuniune cu Dumnezeu, ei trebuie să transmită celor ce sunt în întuneric şi rătăcire, binecuvântările alese pe care ei le-au primit din cer. Enoh nu s-a murdărit cu nelegiuirile care existau pe vremea lui; noi, astăzi de ce ne-am murdări?" Mărturii, vol. 5, p. 112,113.