35. Nu depinde de sentimente.

Sentimentele nu sunt o măsură de conduită. "Mulţi fac o greşeală gravă în viaţa lor religioasă, fixându-şi atenţia asupra simţurilor lor şi în funcţie de ele ei judecă propăşirea sau declinul lor. Simţurile nu sunt o măsură de conduită sigură. Nu trebuie să căutăm în sentimente dovada acceptării noastre de către Dumnezeu. În ele nu vom găsi decât ceva care ne va duce la descurajare. Singura noastră speranţă este să: "privim la Isus, începătorul şi desăvârşitorul credinţei noastre." Mărturii, vol. 5, p. 199, 200.

Sentimentele ne pot dezamăgi. "Simţurile sunt adesea înşelătoare; emoţiile nu sunt o ocrotire sigură, pentru că ele sunt schimbătoare şi supuse influenţelor din afară.

Mulţi sunt amăgiţi a se sprijini pe impresiile lorsenzaţionale. Proba este: Ce faceţi voi pentru Hristos? Ce biruinţe câştigaţi voi? Ce jertfe faceţi voi? A birui un spirit egoist, a rezista ispitei de a neglija datoria, a supune patimile şi a da ascultare voioasă şi veselă voinţei lui Hristos, este o dovadă mult mai mare că sunteţi copiii ai lui Dumnezeu, decât o evlavie şi o religie emoţională şi spasmodică." Mărturii, vol. 4, p. 188.

Principiile sunt mai importante decât sentimentele. "Am văzut că, creştinii nu trebuie să preţuiască prea mult, sau să depindă prea mult de un elan trecător al sentimentelor. Aceste sentimente nu sunt întotdeauna o bună călăuză. Scopul fiecărui creştin trebuie să fie de a servi lui Dumnezeu din principiu şi de a nu fi condus de sentiment. Făcând astfel, credinţa va fi pusă în practică şi va creşte. Am văzut că dacă creştinii duc o viaţă de umilinţă jertfitoare, atunci pacea şi bucuria în Domnul va fi rezultatul. Dar cea mai mare fericire va fi simţită în a face bine altora, în a-i face fericiţi. O astfel de fericire, va fi durabilă." Mărturii, vol. 1, p. 161.