40. Rugăciune şi vindecare.

Isus, Marele Vindecător. "Domnul Hristos veni pe lume, ca să arate că, primind putere de sus, omul poate trăi o viaţă nepătată. Cu neobosită răbdare şi prin iubitoare ajutorare, El întâmpina pe oameni în nevoile lor. Prin gingaşă atingere a harului Săy, El gonea din suflet neliniştea şi îndoiala, prefăcând duşmănia în iubire şi necredinţa în încredere." Divina Vindecare, p. 23.

"Domnul este scăparea noastră în timp de boală, ca şi atunci când suntem sănătoşi. " Cum se îndură un tată de copiii lui,

Aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El ...

      A trimis Cuvântul Său şi i-a tămăduit,

Şi i-a scăpat de groapă."

"Dumnezeu este tot atât de voios astăzi să dea sănătate bolnavilor, ca şi atunci când Spiritul Său vorbea Cuvintele de mai sus prin Psalmistul. Domnul Hristos este şi astăzi, acelaşi Medic milos, ca şi atunci când era pe pământ. În El e balsam de vindecare pentru orice boală, şi putere de vindecare pentru orice slăbiciune." Divina Vindecare, p. 225,226.

Izvorul vindecării. "Dorinţa lui Dumnezeu despre fiecare om, este arătată în cuvintele: "Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău."

El este cel care: "... îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă; El te încununează cu bunătate şi îndurare." Divina Vindecare, p. 113.

Când ne rugăm pentru cei bolnavi. "Dumnezeu cunoaşte sfârsitul de la început. El cunoaşte inimile oamenilor.El citeşte toate tainele sufletului. El ştie dacă cei pentru care ne rugăm, vor putea sau nu să rabde până la urmă încercările ce vor veni asupra lor, dacă vor mai trăi. El ştie dacă viaţa lor după aceea va fi spre binecuvântare sau spre blestem, pentru ei şi pentru lume. Acesta este unul din motivele pentru care venind cu rugăciunile noastre serioase înaintea Domnului, trebuie să zicem: "Totuşi, facă-se nu voia mea, ci voia Ta." Însuşi Domnul Isus adăugă aceste cuvinte când se rugă în grădina Ghetsemani. Dacă cuvintele acestea erau potrivite pentru Fiul lui Dumnezeu, cu cât mai mult se potrivesc ele pentru noi, sărmani muritori mărginiţi şi supuşi greşelii."

"Calea cea mai bună pe care trebuie să o urmăm noi, este de a încredinţa dorinţele noastre Atotputernicului nostru Tată ceresc şi apoi cu desăvârşită încredere să lăsăm totul pe seama Lui. Ştim că Dumnezeu ne ascultă dacă cerem ceva după voia Lui. Dar ca să dăm năvală şi să presăm pe Domnul cu cererile noastre, fără a dovedi supunere faţă de voinţa Sa, aceasta nu este drept. Cererile noastre nu trebuie să fie nişte porunci, ci nişte rugăminţi." Divina vindecare, p. 230

O lecţie importantă. "Dar nu toţi înţeleg regulile acestea . Mulţi dintre cei care cer puterea de vindecare a Domnului, cred că trebuie să şi fie vindecaţi, iar dacă nu, atunci credinţa lor nu e deplină. De aceea cei slăbiţi de boală au nevoie de sfaturi înţelepte, ca să se poarte cu înţelepciune. Ei trebuie să se gândească la datoriile către prietenii care rămân în viaţă şi să nu neglijeze întrebuinţarea mijloacelor naturale, pentru refacerea sănătăţii." Divina Vindecare, p. 231.

Rugăciune şi  mijloace de vindecare. "Cei care caută vindecarea prin rugăciune, nu trebuie să neglijeze a folosi mijloacele de vindecare pe care le au la îndemână. Aceasta nu este o tăgăduire a credinţei, dacă folosim mijloacele lăsate de Dumnezeu spre uşurarea durerilor, sau spre a ajuta natura în lucrarea ei de vindecare. Nu este o tăgăduire a credinţei de a conlucra cu Dumnezeu şi de a-i pune în cea mai favorabilă condiţie de însănătoşire. Dumnezeu ne-a dat minte ca să dobândim cunoştinţe despre legile vieţii. Aceste cunoştinţe ne-au fost descoperite ca să le folosim. Noi trebuie să folosim orice mijloc care ar înlesni refacerea sănătăţii, întrebuinţând tot ce ar putea lucra potrivit cu legile naturii. Când ne-am rugat pentru însănătoşirea bolnavului, putem lucra apoi cu toată energia, mulţumind Domnului că ne-a dat ocazia să conlucrăm cu El şi cerând binecuvântarea Sa asupra mijloacelor rânduite de El"

"Dacă ne-am rugat pentru vindecarea unui bolnav, atunci oricare ar fi rezultatul, noi să nu ne pierdem încrederea în Dumnezeu. Chiar dacă ar fi să suferim întristare şi doliu, să primim cupa cea amară gândindu-ne că  mâna Tatălui din cer o ţine la gura noastră. Dar dacă vine însănătoşirea, atunci să nu se uite, că primitorul binefacerii vindecării are noi obligaţii faţă de Bunul Creator." Divina Vindecare, p. 231, 232.