Conţinut
Puterea rugăciunii

44. Când rugăciunea este o încumetare.

Definiţia încumetării. "Încumetarea este o credinţă contrafăcută de Satana. Credinţa cere cu stăruinţă împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu şi aduce roade în ascultare. Încumetarea se întemeiază şi ea pe făgăduinţe, dar le foloseşte ca şi Satana pentru a scuza nelegiuirea. Credinţa ar fi făcut pe primii noştri părinţi să se încreadă în iubirea lui Dumnezeu şi să asculte poruncile Lui. Încumetarea i-a făcut să calce legea Lui." Hristos Lumina Lumii, p. 126.

"Acea, aşa‑numită credinţă în Hristos care învaţă că păcătosul este scutit de obligaţia de a asculta de Dumnezeu nu este credinţă, ci încumetare." Calea către Hristos, p. 61

O ispită obişnuită. "Încumetarea este o ispită obişnuită şi când Satana atacă pe oameni cu aceasta, el capătă biruinţa aproape în nouă cazuri din zece. Aceia care nărturisesc a fi urmăşii lui Hristos şi care susţin, prin credinţa lor, a fi înrolaţi în lupta împotriva a tot răul din firea lor, se lasă adesea atraşi şi încurcaţi în ispite, din care numai o minune i-ar mai putea scoate nepătaţi... . Noi nu trebuie a ne grăbi să pretindem împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, în timp ce alergăm cu îndărătnicie în primejdie, violând legile naturii şi nesocotind prevederea şi judecata cu care Dumnezeu ne-a înzestrat. Aceasta este cea mai îndrăzneaţă încumetare." Mărturii, vol. 4, p. 44, 45.

Încumetarea în rugăciune. "Dar a pretinde ca rugăciunea să fie totdeauna împlinită chiar în felul dorit de noi, ar fi o îndrăzneală necuvenită din partea noastră." Calea către Hristos, p. 96.

Încumetarea lui Balaam. "Balaam, nu umbla după ascultarea de Dumnezeu, ci mergea pe calea aleasă de el şi se străduia să obţină aprobarea lui Dumnezeu.

Sunt şi astăzi mii de oameni care merg pe aceeaşi cale. Dacă datoria s-ar potrivi cu înclinaţiile inimii lor, nu le-ar fi greu s-o recunoască, ea le este lăămurit arătată în Bibli sau le este clar arătată de împrejurări şi raţiune. Dar pentru ca dovezile acestea sunt potrivnice dorinţelor şi înclinaţiilor lor, adesea ei dau la o parte aceste dovezi şi se încumetă să vină la Dumnezeu ca să afle de la El ce au de făcut." Patriarhi şi profeţi, p. 440, 441.