49. Rugaţi-vă din toată inima.

Spiritul rugăciunii luptătoare. "Este nevoie de rugăciuni, de cele mai serioase, de cele mai fierbinţi, de cele mai stăruitoare rugăciuni, de astfel de rugăciuni cum înălţa David când zicea: "Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!" (Ps. 42, 1); "Doresc după învăţăturile Tale; am dorit după mânturiea Ta". "Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel Viu!" (Ps. 84, 3) Acesta este spiritul rugăciunii luptătoare pe care îl avea regele psalmist." Mărturii, vol. 4, p. 534.

Trebuie să învăţăm ce înseamnă rugăciunea stăruitoare. "Când cu căldură şi stăruinţă înălţăm o rugăciune în numele lui Hristos, în chiar această stăruinţă se află garanţia din partea lui Dumnezeu, că El este gata să răspundă la rugăciunea noastră dăruindu-ne "nespus mai mult decât cerem sau gândim noi." Parabolele Domnului Hristos, p. 147.

Câştigând biruinţa cea mare. "Cele mai mari biruinţe ale bisericii lui Hristos, sau ale creştinului nu sunt acelea care se obţin prin talent şi educaţie, prin avere sau favoarea oamenilor. Ci sunt acele biruinţe care sunt câştigate în camera de audienţă cu Dumnezeu, când credinţa stăruitoare, până la agonie se prinde strâns de braţul cel tare al puterii." Patriarhi şi profeţi, p. 203.

Pentru criza care urmează. "Timpul de suferinţă şi chin din faţa noastră va cere o credinţă care să suporte oboseala, amânarea şi foamea – o credinţă care nu va slăbi, deşi va fi aspru încercată. Timpul de har este acordat tuturor ca să se pregătească pentru timpul strâmtorării. Iacob a biruit pentru că a fost stăruitor şi hotărât. Biruinţa lui este o dovadă a puterii rugăciunii stăruitoare. Toţi cei care se vor prinde de făgăduinţele lui Dumnezeu, cum s‑a prins el şi vor fi serioşi şi stăruitori cum a fost el, vor reuşi aşa cum a reuşit el. Aceia care nu sunt dispuşi să se lepede de sine, să se lupte în rugăciune cu Dumnezeu, să implore mult şi stăruitor binecuvântarea Sa, nu o vor dobândi. A te lupta cu Dumnezeu – cât de puţini ştiu ce înseamnă aceasta! Cât de puţini şi‑au îndreptat sufletele către Dumnezeu cu o dorinţă atât de intensă, încât toate puterile să le fie încordate. Când valurile disperării, pe care nici o limbă nu o poate exprima, se revarsă peste cel care se roagă, cât de puţini se prind cu credinţă statornică de făgăduinţele lui Dumnezeu." Tragedia veacurilor, p. 621.