5. Rugăciunea stăruitoare

"Dumnezeu nu spune: "Cereţi o dată şi vi se va da." El ne invită să cerem. Să stăruim neobosit în rugăciune. Cererea stăruitoare aduce pe cel ce cere, într-o atitudine mult mai serioasă, mai plină de zel, şi face să crească dorinţa de a primi lucrurile pentru

care se roagă.

Dar mulţi nu au o credinţă vie. De aceea ei nu primesc o măsură mai mare din  puterea lui Dumnezeu... Fac planuri şi proiecte, dar se roagă puţin şi au în adevăr puţină încredere în Dumnezeu. Ei gândesc că au credinţă, dar ceea ce au nu este decât un impuls momentan. Dând greş în a-şi da seama de propriile lipsuri sau de bunăvoinţa lui Dumnezeu de a da, ei nu stăruiesc în a-şi menţine cererile înaintea lui Dumnezeu."

Parabolele Domnului Hristos, p. 145,146.

Rugăciune serioasă, stăruitoare. "Dacă Mântuitorul omului, Fiul lui Dumnezeu, a simţit nevoia de a se ruga, cu cât mai mult fiinţele decăzute şi păcătoase ar trebui să simtă necesitatea rugăciunii serioase, stăruitoare." Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simţit nevoia rugăciunii, cu mult mai mult fiinţele muritoare, slabe şi păcătoase trebuie să simtă nevoia de rugăciune continuă şi stăruitoare."

"Tatăl nostru ceresc aşteaptă să‑Şi reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din izvorul Iubirii nemărginite. Cu toate acestea este de mirare că ne rugăm prea puţin. Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte rugăciunea pornită din sinceritatea inimii celui mai umil dintre copiii Săi."

"De ce oare fiii şi fiicele lui Dumnezeu să fie atât de leneşi la rugăciune, ştiind că rugăciunea este cheia în mâna credinţei care deschide tezaurul cerului, unde se găsesc depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic?" Calea Către Hristos p. 94,95.