56. Pentru ce să ne rugăm.

Pentru nevoile voastre. "Fiecare suflet are privilegiul de a spune Domnului propriile lui nevoi speciale; şi să ofere mulţumirea sa individuală, pentru binecuvântările pe care le primeşte zilnic." Mărturii, vol 9, p. 278.

Pentru cauza lui Dumnezeu. "Diferitele interese ale lucrării, ne alimentează cu hrană pentru cugetare şi inspiraţie pentru rugăciune." Mărturii, vol 4, p. 459.

Pentru putere şi înţelepciune. "Când rugaţi pe Domnul să vă ajute, onoraţi pe Mântuitorul, crezând că primiţi binecuvântarea lui. Toată puterea, toată înţelepciunea ne stau la dispoziţie. Nu avem decât să cerem." Vivina Vindecare, p. 514.

"Trebuie să căutăm înţelepciunea de sus, pentru a putea rămâne credincioşi, în aceste zile de rătăcire şi dezamăgiri."Experienţe şi viziuni, p. 88,89.*

Pentru înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. "Nici un om nu este sigur nici măcar o zi sau o oră fără rugăciune. Trebuie să rugăm pe Domnul îndeosebi pentru înţelepciune, ca să înţelegem Cuvântul Său. Aici sunt descoperite vicleşugurile ispititorului precum şi mijloacele prin care putem să ne împotrivim lui cu succes. Satana este expert în citarea Scripturii, dând propria lui interpretare pasajelor prin care speră să ne facă să ne poticnim. Trebuie să studiem Biblia cu inimă umilită şi să nu pierdem niciodată din vedere dependenţa noastră de Dumnezeu. În timp ce trebuie să ne păzim permanent de uneltirile Satanei, să ne rugăm continuu cu credinţă: “Şi nu ne duce în ispită”." Tragedia Veacurilor, p. 530.

Pentru înviorare prin Duhul Sfânt. "Aceia care la ziua Cinzecimii, au fost înzestraţi cu putere de sus, n-au fost scutiţi mai departe de ispite şi încercări. În timp ce dădeau mărturie despre adevăr şi neprihănire, în repetate rânduri au fost asaltaţi de vrăjmaşul a tot adevărul, care căuta să-i jefuiască deexperienţa lor creştină. Ei erau nevoiţi să se lupte, cu toate puterile date de Dumnezeu, pentru a ajunge la măsura de bărbaţi şi femei în Hristos. Ei se rugau zilnic pentru noi şi proaspete ajutoare ale harului, pentru a putea ajunge mai sus, şi tot mai sus spre desăvârşire. Sub lucrarea Duhului Sfânt, chiar şi cei mai slabi, experimentând credinţa în Dumnezeu, învăţau să-şi dezvolte puterile ce le-au fost încredinţate şi să devină sfinţi, curaţi şi înobilaţi. În umilinţă, ei se supuneau influenţei modelatoare a Duhului Sfânt, primeau plinătatea dumnezeirii, şi erau modelaţi, făcuţi asemenea dumnezeirii." Faptele Apostolilor, p. 49,50.