64. Este timpul să ne rugăm.

Nevoia de rugăciune. "Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simţit nevoia rugăciunii, cu mult mai mult fiinţele muritoare, slabe şi păcătoase trebuie să simtă nevoia de rugăciune continuă şi stăruitoare. Tatăl nostru ceresc aşteaptă să‑Şi reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din izvorul Iubirii nemărginite. Cu toate acestea este de mirare că ne rugăm prea puţin. Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte rugăciunea pornită din sinceritatea inimii celui mai umil dintre copiii Săi; cu toate acestea, se dă pe faţă o mare lipsă de tragere de inimă din partea noastră de a face cunoscut lui Dumnezeu nevoile noastre." Calea către Hristos, p. 94.

Nu vă rugaţi şi nu credeţi nici pe jumătate. "Priviţi la Isus în simplitate şi credinţă... Nu ne rugăm şi nu credem nici pe jumătate. Rugaţi-vă, credeţi, întăriţi-vă unul pe altul. Rugaţi-vă cum nu v-aţi rugat niciodată mai înainte, ca Domnul să-şi aşeze mâna peste voi, pentru ca apoi să fiţi în stare să cunoaşteţi iubirea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, pentru ca să puteţi fi umpluţi cu toată plinătatea lui Dumnezeu." Mărturii, vol 7, p. 214.

Ingerii sunt uimiţi. " Ce vor gândi îngerii cerului despre noi, sărmanele şi neajutoratele fiinţe omeneşti, care suntem supuşi ispitei, şi care totuşi ne rugăm aşa de puţin şi avem atât de puţină credinţă, în timp ce inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre noi gata să ne dea mai mult decât cerem sau gândim noi? Îngerii găsesc o mare plăcere să se plece înaintea lui Dumnezeu şi să stea lângă El. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu ca fiind cea mai mare bucurie a lor; totuşi, fiii acestui pământ, care au aşa de multă nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, se simt parcă mulţumiţi să umble în afara luminii Duhului Său şi fară însoţirea prezenţei Sale." Calea către Hristos, p. 94.

Ca şi când ar fi ultima zi. "Noi trebuie să lăudăm şi să cinstim astăzi pe Dumnezeu. Prin exercitarea unei credinţe vii, astăzi noi trebuie să biruim pe vrăjmaş. Astăzi trebuie să căutăm pe Dumnezeu şi să nu ne mulţumim fără prezenţa Sa. Să veghe, să lucrăm, să ne rugăm astăzi, ca şi când aceasta ar fi ultima zi din viaţă care ne mai este acordată." Mărturii, vol 5, p. 200

Să ne încredem în El totdeauna. "Noi trebuie să ne încredem în Isus în fiecare zi, în fiecare ceas. El ne-a făgăduit că tăria noastră va fi după cum sunt zilele noastre. 

Prin harul Său noi vom putea duce toate poverile din prezent şi ne vom îndeplini toate datoriile. Dar mulţi sunt copleşiţi de teama necazurilor di viitor. Ei caută neîncetat să ducă astăzi poverile de mâine. Astfel, o mare parte dintre necazurile lor, sunt închipuite. Pentru acestea Isus nu a luat nici o măsură. El a făgăduit har numai pentru câte o singură zi. El ne porunceşte să nu ne împovărăm astăzi, cu necazurile de mâine: ajunge zilei necazul ei." Mărturii, vol 5, p. 200.

Rugaţi-vă în credinţă. "Rugaţi-vă în credinţă. Stăruiţi în a aduce viaţa voastră în armonie cu cererile voastre, pentru ca să puteţi primi binecuvântarea pentru care vă rugaţi. Nu lăsaţi să vi se slăbească credinţa, deoarece binecuvântările primite sunt proporţionale cu credinţa exercitată. (Matei 9, 29; 21, 22.) Rugaţi-vă, credeţi, bucuraţi-vă. Cântaţi laude lui Dumnezeu pentru că a răspuns la rugăciunile voastre. Credeţi-L pe cuvânt!" mărturii, vol 7, p. 274.

Roagă-te când inima ţi-e frântă. "În treburile tale, în prieteniile pentru clipele de recreaţie şi în tovărăşiile de-o viaţă, toate legăturile pe care le faci să fie începute cu rugăciune. Vei dovedi că onorezi pe Dumnezeu, şi El te va onora pe tine. Roagă-te când inima ţi-e frântă. Când eşti deznădăjduit închide gura faţă de oameni; nu umbri cărarea

altora; ci spune totul Domnului Isus. Ridică-ţi mâinile şi cere ajutor.În slăbiciunea ta, agaţă-te de puterea nesfârşită. Cere umilinţă, înţelepciune, curaj, spor de credinţă, pentru ca să poţi vedea lumină din lumina lui Dumnezeu şi ca să te bucuri de iubirea Lui." Vivina Vindecare, p. 513.

Mai mult decât rugăciunea. "Dumnezeu nu doreşte ca vreunul dintre noi să se facă pustnic sau călugăr şi să se retragă din lume pentru a face numai rugăciuni. Viaţa noastră trebuie să se asemene vieţii Domnului Hristos, şi anume pe munte în rugăciune şi apoi în mijlocul mulţimii. Cel care nu va face altceva decât să se roage, va înceta curând să se mai roage, sau rugăciunile lui vor deveni o simplă formă. Când oamenii se retrag din viaţa socială, departe de sfera îndatoririlor creştine şi de purtarea crucii, când încetează să mai lucreze cu zel pentru Domnul, care a lucrat cu zel pentru ei, atunci nu mai au pentru ce să se roage şi pierd simţământul nevoii de rugăciune. Rugăciunile lor devin personale şi egoiste. Ei nu se pot ruga pentru nevoile omenirii sau pentru înălţarea edificiului Împărăţiei lui Dumnezeu, cerând putere pentru această lucrare." Calea către Hristos, p. 101.