71. Rugăciunea lui Moise.

Mijlocind pentru popor. "În timp ce Moise mijlocea pentru Israel, timiditatea sa dispăru spre a face loc unui interes profund şi iubirii pentru aceia pentru care, în mâinile lui Dumnezeu, fusese unealta prin care făcuse atât de mult. Domnul a ascultat cererile lui şi a împlinit rugăciunea lui neegoistă. Dumnezeu îl pusese la încercare pe slujitorul Său; pusese la probă credincioşia şi iubirea lui pentru acest popor plin de greşeli şi nerecunoştinţă, iar Moise a trecut în mod nobil această încercare." Patriarhi şi Profeţi, p. 320.

El trebuia să aibă ajutorul lui Dumnezeu. "Moise cunoştea foarte bine perversitatea şi orbirea acelora care se aflau sub conducerea lui; el ştia dificultăţile cu care trebuia să fie confruntat. Dar el învăţăse, că pentru a o scoate la capăt cu poporul, trebuia să fie ajutat de Dumnezeu. A cerut o mai clară descoperire a voinţei lui Dumnezeu, precum şi asigurarea prezenţei Sale : "Acum dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-te că neamul acesta este poporul Tău." Răspunsul a fost: "Voi merge Eu Însumi cu tine şi-ţi voi da odihnă."

"Şi Domnul a zis: "Voi face şi ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume". Dar profetul n-a încetat ruga. Fiecare rugăciune înălţată căpătase răspuns, dar el înseta după o dovadă mai puternică a bunăvoinţei lui Dumnezeu. El adresează acum o cerere pe care nici o fiinţă omemească n-o făcuse vreodată până atunci. "Arată-mi slava Ta." Patriarhi şi Profeţi, p. 327, 328.

Rugăciunea de mijlocire pentru răzvrătiţi. "Inima lui Moise s-a întristat. El mijlocise ca Israel să nu fie nimicit, chiar dacă urmaşii săi ar fi putut ajunge asfel o mare naţiune. În iubirea sa pentru ei el se rugase ca mai bine să fie şters numele său din cartea vieţii decât să fie lăsat să piară. Pentru ei riscase totul şi acum acesta era răspunsul. Toate necazurile lor, chiar şi suferinţele lor imaginare, le puneau pe seama lui; iar cârtirile lor ticăloase îi făceau îndoit de grea povara grijii şi a răspunderii sub care se clătina." Patriarhi şi Profeţi, p. 379.

 "Moise s-a sculat şi a intrat în sfântul locaş. Domnul i-a spus: "Îi voi lovi cu ciumă şi îi voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mare". Dar Moise se rugă din nou pentru poporul său. Nu se putea învoi ca ei să fie nimiciţi, iar el să ajungă un neam mare." Patriarhi şi Profeţi, p. 390.

În mijlocul răzvrătirii. "Moise nu se aşteptase la acest complot adânc înrădăcinat, şi atunci când a înţeles îngrozitoarea lui semnificaţie, a căzut cu faţa la pământ într-o rugăciune tăcută înaintea lui Dumnezeu. Apoi s-a sculat plin de întristare dar calm şi puternic. Călăuzirea divină îi fusese asigurată." Patriarhi şi Profeţi, p. 398.

Moartea lui Moise. "Când au privit la bărbatul acesta înaintat în vârstă, care în foarte scurtă vreme urma să fie luat de la ei, israeliţii şi-au amintit cu toţii cu o nouă şi mai adâncă preţuire a iubirii părinteşti, de sfaturile lui înţelepte, de munca lui ce nu cunoştea oboseala. De atâtea ori, când păcatele lor atrăgeau cuvenita răsplătire de la Dumnezeu, rugăciunile lui Moise pentru cruţarea lor, biruiseră. Durerea lor a crescut din cauza remuşcărilor. Cu amară căinţă şi-au amintit că stricăciunea lor îl dusese pe Moise la păcat şi din această cauză el trebuia să moară." Patriarhi şi profeţi, p. 470.