73. Rugăciunea lui Ezechia

Înaintea Domnului. "Când împăratul lui Iuda a primit scrisoarea batjocoritoare, a luat-o la Templu şi a întins-o înaintea Domnului; s-a rugat cu o credinţă puternică pentru ajutor din cer, ca popoarele pământului să ştie că Dumnezeul evreilor încă trăieşte şi domneşte. Era în joc onoarea lui Iehova şi numai El putea să aducă eliberarea."

"Rugăciunile lui Ezechia în favoarea lui Iuda, a onoarei Conducătorului lor suprem, erau în armonie cu planul lui Dumnezeu. Solomon, în binecuvântarea rostită la consacrarea Templului, se rugase Domnului: "să facă tot timpul dreptate robului Său şi poporului Său Israel, pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaşte că Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El." (1 Împăraţi 8, 59. 60) Domnul avea să-şi arate favoarea în deosebi atunci când în vreme de război sau de înfrângere de către o oştire, conducătorii lui Israel aveau să între în casa de rugăciune şi să se roage pentru izbăvire."

"Ezechia n-a fost lăsat fără nădejde. Isaia a trimis la el să i se spună: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: "Am auzit rugăciunea pe care mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei."

"Rugăciunile lor stăruitoare pentru izbăvire fuseseră împletite cu mărturisirea păcatului şi cu multe lacrimi. În nevoia lor cea mare se încrezuseră cu totul în puterea lui Dumnezeu de a salva , şi El nu-i părăsise." Profeţi şi Regi, p. 353-366.