74. Rugăciunea lui Neemia.

Rugăciunea inspiră curaj. "Prin mesageri din Iudeea, Neemia a aflat că peste Ierusalim, cetatea aleasă veniseră zile grele. Robii întorşi sufereau dispreţ şi necaz. Templul şi părţi din cetate fuseseră rezidite, dar lucrarea de restatornicire era stânjenită, slujbele Templului erau tulburate iar poporul ţinut într-o alarmă continuă de faptul că zidurile cetăţii erau încă într-o mare măsură în ruină.

Copleşit de amărăciune, Neemia nu putea nici să mănânce, nici să bea. "Am plâns şi m-am jelit multe zile, şi am postit."

În durerea lui s-a îndreptat către ajutorul divin. "M-am rugat", zicea el "înaintea Dumnezeului cerurilor. Cu credincioşie a mărturisit păcatele lui şi ale poporului lui. El a stăruit ca Dumnezeu să susţină cauza lui Israel, să le redea curajul şi puterea şi să-i ajute să clădească locurile pustii ale lui Iuda.

Pe măsură ce se ruga, credinţa şi curajul lui creşteau. Gura i-a fost umplută de argumente sfinte. El a arătata către dezonoarea care urma să fie aruncată asupra lui Dumnezeu dacă poporul Său, acum când se întorsese către el avea să fie lăsat în slăbiciune şi apăsare... . "

"A se ruga aşa cum s-a rugat Neemia în acel ceas de nevoie este o posibilitate la îndemâna creştinului, în împrejurări când alte forme de rugăciune nu pot fi cu putinţă. Truditorii în mersul împovărat al vieţii, aglomeraţi şi aproape copleşiti de încurcături, pot înălţa la Dumnezeu o rugăciune pentru călăuzire divină. Călătorii pe mare şi pe uscat, când sunt ameninţaţi de vreo primejdie, se pot preda în felul acesta protecţieie cerului. În vremuri de primejdie sau încercări neaşteptate, inima îşi poate înălţa sufletul după ajutor Aceluia care s-a angajat să vină în sprijinul celor credincioşi ai Săi, oricând Îl vor chema." Profeţi şi Regi, p. 628, 633.

Rugăciunile se înalţă neîncetat. "Nu există timp sau loc care să fie nepotrivit a înălţa rugăciuni lui Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată împiedica a înălţă inimile noastre în rugăciuni stăruitoare. În învălmăşeala străzii, în mijlocul ocupaţiilor zilnice, noi putem aduce cererile noastre înaintea lui Dumnezeu pentru ca Acesta să ne acorde călăuzirea divină, aşa cum a făcut Neemia atunci când a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne‑am afla. Trebuie să avem totdeauna uşa inimii deschisă, adresând mereu invitaţia ca Domnul Hristos să vină şi să locuiască în inima noastră ca un oaspete ceresc." Calea către Hristos, p. 99