77. Rugăciunea lui Isus I

A trăit pentru alţii. "El a trăit, a gândit şi s-a rugat nu pentru Sine, ci pentru alţii. Dimineaţă după dimineaţă, din ceasurile petrecute cu Dumnezeu, El venea ca să aducă oamenilor lumina cerului. El primea zilnic un nou botez cu Duhul Sfânt. În zorii fiecărei zile noi, Domnul se deştepta din somnul Său, iar sufletul şi buzele Sale erau unse cu har pe care să-l poată împărţi şi altora.

Ucenicii Domnului au fost foarte mişcaţi de rugăciunile Lui şi de obiceiul Său de a avea o strânsă comuniune cu Dumnezeu. Într-o zi, după  o scurtă absenţă de lângă Domnul lor, ei l-au găsit cufundat în rugăciune. Ca şi când n-ar fi observat prezenţa lor, El a continuat să se roage cu voce tare. Inimile ucenicilor au fost profund mişcate. Când Domnul a încetat să se roage, ei i-au spus: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm." Parabolele Domnului Hristos, p. 139, 140.

Întărit pentru împlinirea datoriei. "Când El a luat asupra Sa omenescul, a simţit nevoie de tărie de la Tatăl Său. El îşi alegea anumite locuri retrase pentru rugăciune. Lui îi plăcea să aibă o permanentă legătură cu Tatăl Său, în singurătatea munţilor. În acest exerciţiu, sufletul Său omenesc şi sfânt se întărea pentru datoriile şi încercările zilnice... El este modelul nostru în toate lucrurile.

Stăruitor în rugăciune. "Hristos nu s-a jertfit pentru omenire nhmai pe cruce. Întrucât El "mergea încolo şi încoace facând bine", fiecare minut al vieţii Sale era un sacrificiu. Dar o viaţă ca aceasta nu putea fi dusă decât într-un singur fel. Isus trăia într-o continuă dependenţă şi comuniune cu Dumnezeu... Viaţa lui Isus era o viaţă de continuă încredere, întreţinută prin comuniune continuă, iar serviciul Său către cer şi către oameni era desăvârşit."

"Ca om, nu încetă să se roage la tronul lui Dumnezeu, până ce fiinţa Sa omenească nu era umplută de o divinitate care unea cele pământeşti cu cele cereşti. El primea viaţă de la Dumnezeu şi o împărţea oamenilor." Educaţie, p. 78, 79.

Puţini urmează exemplul Său. "Puţini sunt voioşi a imita lipsurile Sale uimitoare, a suporta prigonirile şi suferinţele Sale, şi a depune aceeşi muncă obositoare pentru a aduce pe alţii la lumină. Dar puţini vor urma exemplul Său , de a se ruga cu seriozitate şi ardoare către Dumnezeu, pentru a căpăta tărie să suporte încercările acestei vieţi şi să-şi îndeplinească îndatoririle zilnice. Hristos este Eroul mântuirii noastre şi prin propriile Săle suferinţe şi jertfă, a dat un exemplu tuturor urmaşilor Lui. El arată că e nevoie de rugăciune şi veghere, de sfoeţări stăruitoare, dacă vor să reprezinte corect dragostea Sa pentru neamul omenesc." Mărturii, vol 2, p. 664.