Prefaţă

Prefaţă

A cincea carte a Noului Testament a fost cunoscută dintotdeauna sub numele de Faptele Apostolilor; dar titlul acesta nu se găseşte în paginile cărţii. Unul dintre primele manuscrise, Codex Sinaiticus, dă ca titlu al acestei cărţi a Noului Testament numai Faptele, fără să amintească ceva de apostoli. Există un motiv pentru acest lucru. Se intenţiona ca Faptele să fie ceva mai mult decât o scurtă istorie a lucrării de slujire a celor doisprezece apostoli, cu mult mai mult decât prezentarea principalelor evenimente din viaţa şi activitatea celor patru apostoli: Petru, Iacov, Ioan şi Pavel.

Cartea Faptelor a fost scrisă de "preaiubitul doctor" Luca, un convertit dintre Neamuri, pentru întreaga biserică, atât pentru Iudei, cât şi pentru Neamuri. Deşi acoperă o perioadă puţin mai mare de trei decenii, ea este plină de importante lecţii şi învăţături pentru biserica din toate veacurile. În Cartea Faptelor, Dumnezeu arată în mod clar că şi astăzi creştinii trebuie să trăiască experienţa aceluiaşi Duh Sfânt care, în Ziua Cincizecimii, a venit cu putere asupra ucenicilor şi a făcut ca solia Evangheliei să se răspândească, ca focul în arie, în lumea cunoscută pe atunci. Faptele Duhului Sfânt - prin Petru şi Pavel, Ioan şi Iacov, cum şi prin ceilalţi apostoli - pot şi trebuie să se repete în viaţa şi activitatea copiilor slujitorilor lui Dumnezeu, de astăzi.

Modelul abrupt în care se încheie cartea Faptelor nu este incidental; el sugerează în mod deliberat faptul că această extraordinară relatare este neterminată şi, de asemenea, că faptele lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, trebuie să continue în toată dispensaţiunea creştină, fiecare generaţie adăugând un capitol plin de frumuseţe şi putere la cele precedente. Faptele prezentate în această valoroasă carte sunt, în cel mai real sens al Cuvântului, faptele Duhului Sfânt, pentru că, în vremea apostolilor, Duhul Sfânt a fost acela care era prezent ca sfătuitor şi ajutor al conducătorilor creştini. În Ziua Cincizecimii, ucenicii care se rugau au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au predicat Evanghelia cu putere. Cei şapte bărbaţi aleşi ca diaconi au fost "plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune" (Fapte 6,3). Duhul Sfânt a fost acela care a consacrat pe Saul pentru lucrare (Fapte 9,17), care a pus deoparte pe Barnaba şi Saul, pentru lucrarea misionară (Fapte 13,2-4), care a fost prezent în adunarea Bisericii din Ierusalim (Fapte 15,28), cum şi în călătoriile misionare ale lui Pavel (Fapte 16,6.7). Când biserica a suferit persecuţii din partea romanilor şi a iudeilor, Duhul Sfânt a fost acela care a susţinut pe credincioşi şi i-a păstrat, ocrotindu-i de erezii.

Faptele Apostolilor este una dintre ultimele cărţi scrise de Ellen G. White. Ea a fost publicată cu câţiva ani mai înainte de moartea sa. Este una dintre cele mai deosebite lucrări ieşite de sub pana ei. Cititorul interesat va găsi în ea lumină şi inspiraţie pentru o clasă şi puternică vieţuire şi mărturie creştină. Solia cărţii este actuală, aşa cum a fost totdeauna, şi acest lucru se reflectă în efortul autoarei de a arăta că secolul douăzeci va trebui să fie martor al unei revărsări a puterii Duhului Sfânt cu mult mai mare decât aceea din ziua Cincizecimii. Lucrarea de vestire a Evangheliei nu trebuie să se încheie cu o mai mică manifestare a puterii Duhului Sfânt decât au marcat începuturile ei.

Cu acest volum se încheie publicarea în limba română a ciclului "Conflictul Veacurilor", alcătuit din cărţile: "Hristos Lumina Lumii", "Tragedia Veacurilor" (Marea Luptă), "Patriarhi şi Profeţi", "Profeţi şi Regi" şi, acum, "Faptele Apostolilor".

O comoară inepuizabilă de adevăr dumnezeiesc, prin care cititorul poate cunoaşte şi retrăi evenimentele deosebit de strălucite din prima biserică creştină şi, în acelaşi timp, poate fi ocrotit de subtilele înşelăciuni ale vrăjmaşului sufletelor, fiind astfel inspirat şi întărit ca, prin viaţa şi activitatea sa, să completeze, în această generaţie, raportul ceresc al Faptelor Apostolilor, al glorioaselor experienţe în slujba lui Dumnezeu şi a Evangheliei Sale.

Editorii

Bucureşti 1994