NOTE SUPLIMENTARE. Chipul din visul lui Nebucadneţar

 

Chipul din visul lui Nebucadneţar, marele şi ambiţiosul împărat al Babilonului, este o proorocie puternică cu privire la împărăţiile omeneşti. El dorea foarte mult să ştie ce urma să se întâmple după el, şi în visul cu chipul pe care nici un om nu l-a putut tâlcui, Dumnezeu a făcut cunoscut ce avea să se întâmple. Dumnezeu a dat lui Nebucadneţar, care credea că Babilonul va dăinui veşnic, acest vis. Prin proorocul Său, El a dat lui Nebucadneţar şi interpretarea visului, pentru ca el să ştie că Babilonul nu va dăinui veşnic şi ca împăratul să înţeleagă că adevărul este mai presus de ambiţiile lui de stăpânire.

Dumnezeu a dat lui Nebucadneţar visul şi interpretarea lui nu numai ca împăratul babilonian să ştie, ci ca toţi împăraţii care l-au urmat să înţeleagă că toate împărăţiile pământeşti sunt vremelnice şi trebuie să treacă şi că numai împărăţia cea veşnică, aceea care nu va trece, este Împărăţia lui Hristos, reprezentată prin piatra care a devenit un munte mare şi a umplut tot pământul.

Chipul înălţat reprezenta împărăţia omenească, dar subîmpărţirile chipului, simbolurile metalelor, reprezintă cele patru mari împărăţii universale, care aveau să stăpânească pe pământ, începând cu vremea lui Daniel. Ele încep cu Babilonia, pe atunci în culmea gloriei ei, sub Nebucadneţar, împărăţia care a stăpânit lumea mai întâi. A. H. Sayce zice; “În densitatea populaţiei şi în vechime, Asifia a fost depăşită de împărăţia de miazăzi a Babiloniei. Aici se găseau centrul şi punctul de plecare al civilizaţiei care după aceea s-a răspândit în Asia de apus”(The Ancient Empires of the East; Ed. 1894, 1900, pag. 93).

“În acea ţară au fost scoase la iveală urme sigure ale celei mai vechi civilizaţii înaintate dar s-a descoperit că a avut şi cea mai îndelungată existenţă şi continuitate... Babilonia... reprezenta cultura, civilizaţia, literatura şi puterea atotstăpânitoare a religiei” (Articolul “Babilonia” dinEnciclopedia cunoştinţelor religioase, The New Schafj-Herzog, vol”,l, pag. 396-397).

“Nici o capitală din lume n-a fost vreodată centrul unei puteri atât de mari, al unei bogăţii şi culturi pe o perioadă atât de vastă” (Robert Wm. Rogers, A History of Babilonya and Assyria, vol. I, pag. 386)..

Se cuvenea ca revelaţia şi avertizarea de la Dumnezeu să fie date acelui mare imperiu universal, dar Babilonia cea mare şi de aur s-a destrămat sub conducătorii mai slabi Nabonid şi fiul său Belşatar, în anul 539 î.Hr., în aceeaşi generaţie în care a fost dată descoperirea.

Babilonia a fost urmată de Medo-Persia, sub Cir cel Mare. Timp de aproape două sute de ani,Persia, simbolizată prin argintul din chip, a stat pe tronul împărăţiei lumii.

În anul 331 î.Hr. Dariu lll (Codomanul) a luptat pentru putere cu Alexandru cel Mare în bătălia de la Arbela, şi Alexandru al Greciei a devenit conducătorul lumii. Simbolul Greciei este arama. Alexandru a murit in anul 323 î.Hr., şi în câţiva ani împărăţia lui a fost împărţită între grupele rivale, iar în veacul următor a slăbit de tot şi a fost lăsată pradă puterii care se ridica a împăratului de pe râul Tibru.

Roma a cucerit partea Siriei din fostul imperiu puternic al Greciei, în anul 190 î.Hr., partea macedoneană a acestei împărăţii în anul 168 î.Hr., în timp ce Egiptul a recunoscut autoritatea de fier a Romei în acelaşi an. La început, Roma a fost unită, cu toate că era republică. Mai târziu a devenit imperiu. În imperiul roman a apărut divizarea, simbolizată prin amestecul de fier şi lut, prin năvălirile barbarilor din miazănoapte şi răsăritul Europei, în secolul al patrulea, iar Roma, monarhia de fier, s-a sfărâmat pentru totdeauna. S-au făcut eforturi puternice pentru a realiza o unire a naţiunilor Europei, părţi ale Romei, într-un tot omogen prin legături de căsătorie, aşa cum se făcea referire în proorocie, dar n-au reuşit. Carol cel Mare şi Napoleon au căutat, prin forţa armelor, să creeze o împărăţie unită, dar nu au reuşit. Profeţia declara că aceste subîmpărţiri nu se vor uni, aşa cum fierul nu se poate amesteca cu lutul. Expresia “nu vor fi lipiţi unul de altul” este mai puternică decât diplomaţia sau forţa armelor.

În zilele ultimile subdiviziuni ale Romei ,Dumnezeul cerului Îşi va intemeia împărăţia care nu va fi nimicită şi nu va fi dată niciodată altui popor decât poporului Său ,care va locui în ea pe vecie.” Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică.”