Lecția 1. „Mergeți... învățați”

„Ci voi veți primi o putere când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” (Fapte 1:8).

„Atât de puternic poate lucra Dumnezeu când oamenii se predau sub controlul Duhului Său.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 49 (cap. 5: Darul Duhului).

 

Duminică 30 iunie

1. ÎNVĂŢAŢI TOATE NAŢIUNILE

a. Ce misiune le-a încredințat Isus urmașilor Lui? Matei 28:19, 20.

Matei 28:19, 20: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

„Misiunea Evangheliei este marea cartă misionară a împărăției lui Hristos. Ucenicii trebuia să lucreze cu seriozitate pentru suflete, transmițând tuturor invitația harului. Ei nu trebuia să aștepte ca oamenii să vină la ei; trebuia să meargă la oameni cu solia lor.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 28 (cap. 3: Marea însărcinare).

b. Cum avea să progreseze lucrarea lor și cât de departe avea să se extindă aceasta? Fapte 1:8.

Fapte 1:8: „Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”

„Deși poporul Meu nu a vrut să vină la Mine ca să poată avea viață, deși preoții și conducătorii au făcut ce au vrut cu Mine, deși M-au respins, ei au încă posibilitatea de a-L accepta pe Fiul lui Dumnezeu. Ați văzut că îi primesc cu bunătate pe toți cei ce vin la Mine mărturisindu-și păcatele. Pe cel ce vine la Mine, în niciun caz nu-l voi izgoni. Vouă, ucenicii Mei, vă încredințez această solie a harului. Ea trebuie dată atât iudeilor, cât și nea- 6 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2019 murilor – lui Israel întâi și apoi tuturor națiunilor, limbilor și popoarelor. Toți cei care cred vor fi adunați într-o biserică.” – Ibid., pp. 27, 28 (cap. 3: Marea însărcinare).


Luni 1 iulie

2. LENŢI LA ÎNVĂŢĂTURĂ

a. Cum erau ucenicii adesea distrași când Isus încerca să-i averti- zeze despre arestarea și crucificarea Lui? Marcu 9:31-34; Luca 22:21-24.

Marcu 9:31-34: „Căci învăța pe ucenicii Săi și zicea: „Fiul omului va fi dat în mâi- nile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.” Dar uce- nicii nu înțelegeau cuvintele acestea și se temeau să-L întrebe. Apoi au venit la Caper- naum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?” Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să știe cine este cel mai mare.”

Luca 22:21-24: „Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceas- ta. Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare.”

„În timpul călătoriei prin Galileea, Hristos încercase din nou să pre-gătească mințile ucenicilor Lui pentru evenimentele din fața Lui. El le-a spus că avea să se urce la Ierusalim ca să fie dat la moarte și să învieze din nou. Și a adăugat anunțul straniu și solemn că avea să fie trădat în mâinile vrăjmașilor Lui. Ucenicii nu înțelegeau nici acum cuvintele Lui. Deși umbra unei mari întristări a căzut asupra lor, în inimile lor și-a găsit loc un spirit de rivalitate. Ei se certau care avea să fie considerat cel mai mare în împărăție. S-au gândit să ascundă această ceartă de Isus și nu au stat aproape de El, așa ca de obicei, ci au rămas în urmă, astfel încât El era înaintea lor când au intrat în Capernaum. Isus le citea gândurile și tânjea să îi sfătuiască și să îi instruiască. Dar pentru aceasta, El a așteptat un timp liniștit, când inimile lor aveau să fie deschise de a primi cuvintele Sale.” – Hristos lumina lumii, p. 432 (cap. 48: Cine este mai mare?).

„Ucenicii s-au prins de ideea lor preferată că Isus avea să-Și impună pu-terea și să preia poziția pe tronul lui David. Și în inimă, fiecare încă tânjea după locul cel mai înalt în împărăție. Ei se evaluaseră pe ei înșiși și unii pe alții și, în loc de a-i considera pe frații lor mai vrednici, ei se puseseră pe ei înșiși pe primul loc.” – Ibid., pp 643, 644 (cap. 71: Un serv al servilor).

b. Cum i-au luat prin surprindere aceste lucruri? Luca 24:13-22.

Luca 24:13-22: „În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându- se triști. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. Cum preoții cei mai de seamă și mai-marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt...”

„Ciudat că ucenicii nu și-au amintit cuvintele lui Hristos și nu au conștientizat că El le prezisese evenimentele care se petrecuseră! Ei nu au realizat că ultima parte din ceea ce le descoperise El avea să fie împlinită exact la fel de sigur precum prima parte, că a treia zi El avea să învieze din nou. Aceasta era partea pe care ei ar fi trebuit să și-o amintească. Preoții și conducătorii nu au uitat aceasta. În ziua `care vine după ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și Fariseii s-au dus împreună la Pilat și i-au zis: «Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață a zis: După trei zile voi învia.» ` (Matei 27:62, 63). Dar ucenicii nu și-au amin-tit aceste cuvinte.” – Ibid., p. 796 (cap. 83: Pe calea spre Emaus).


Marți 2 iulie

3. UN ALT ÎNVĂŢĂTOR FĂGĂDUIT

a. Cum avea să continue Isus să-i învețe pe ucenici după înălțarea Lui? Ioan 16:12, 13.

Ioan 16:12, 13: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot ade- vărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.”

b. Cum ne învață și ne corectează Duhul? Ioan 16:8.

Ioan 16:8: „Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.”

„Predicarea cuvântului nu are niciun rost fără prezența și ajutorul Du-hului Sfânt; pentru că acest Duh este sigurul învățător eficace al adevă-rului divin. Doar când adevărul este însoțit în inimă de Duhul, va trezi el conștiința sau va transforma viața. Un predicator poate fi capabil să prezin-te litera Cuvântului lui Dumnezeu; el poate fi familiarizat cu toate poruncile și făgăduințele lui; dar semănarea seminței adevărului nu va avea succes dacă această sămânță nu este trezită la viață prin roua cerului. Fără coo-perarea Duhului lui Dumnezeu, nicio cantitate de educație, niciun avantaj, oricât de mare, nu pot face din cineva un canal de lumină. Înainte să fi fost scrisă vreuna din cărțile Noului Testament, înainte să fi fost predicată vre-una din predicile Evangheliei după înălțarea lui Hristos, Duhul Sfânt a venit asupra ucenicilor care se rugau. Apoi mărturia vrăjmașilor lor a fost: `Ați umplut Ierusalimul cu doc

c. Ce dar special oferă Dumnezeu rămășiței? Apocalipsa 12:17; 19:10. Unde putem găsi acest dar la lucru în prezent?

Apocalipsa 12:17: „Și balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu ră- mășița seminței ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos.”

Apocalipsa 19:10: „Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei).”

„Am luat prețioasa Biblie și am înconjurat-o cu câteva Mărturii pentru biserică, date poporului lui Dumnezeu. Aici, am spus eu, se găsesc aproa-pe toate cazurile. Păcatele pe care trebuie să le evite sunt semnalate. ... Dar nu sunt mulți printre voi care să cunoască într-adevăr ce conțin Mărturii-le. Nu sunteți familiarizați cu Scripturile. Dacă ați fi făcut din Cuvântul lui Dumnezeu studiul vostru, cu dorința de ajunge la standardul Bibliei și la desăvârșirea creștină, nu ați fi avut nevoie de Mărturii. Din cauza neglijenței voastre de a vă familiariza cu Cartea inspirată a lui Dumnezeu, a căutat El să ajungă la voi prin mărturii simple, directe, aducând în atenția voastră cuvintele inspirației pe care voi ați neglijat să le ascultați și îndemnându-vă să vă modelați viețile în conformitate cu învățăturil.


Miercuri 3 iulie

4. DUHUL OFERIT

a. Cum a fost repetată făgăduința Duhului? Fapte 1:4-9.

Fapte 1:4-9: „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care ”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vre- mea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la margi- nile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor.”

„Isus deschisese înaintea ucenicilor Lui un câmp vast al adevărului. Dar era foarte dificil pentru ei să păstreze lecțiile Lui separate de tradițiile și da-tinile cărturarilor și fariseilor... Ideile pământești, lucrurile temporale, aveau încă un loc important în mințile lor. Ei nu înțelegeau natura spirituală a împă-răției lui Hristos, deși El le explicase aceasta de atâtea ori. Mintea lor devenise confuză. Ei nu înțelegeau valoarea Scripturilor pe care Hristos le-a prezentat. Multe din lecțiile Lui păreau aproape pierdute pentru ei. Isus Și-a dat seama că ei nu au prins adevăratul înțeles al cuvintelor Lui. El le-a făgăduit compă-timitor că Duhul Sfânt avea să le reamintească aceste cuvinte în mintea lor. Și El lăsase nerostite multe lucruri care nu puteau fi înțelese de ucenici. Acestea aveau să le fie, de asemenea, descifrate de Duhul. Duhul avea să le deschidă înțelegerea încât ei să poată avea o apreciere pentru lucrurile cere

b. Ce s-a întâmplat când s-a împlinit făgăduința? Fapte 2:1-4.

Fapte 2:1-4: „În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeau ei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așe- zat câte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”

„Sub influența acestei iluminări cerești, Scripturile pe care Hristos le explicase ucenicilor stăteau înaintea lor în splendoarea adevărului desăvârșit. Perdeaua care îi împiedicase să vadă finalul a ceea ce fusese abolit, a fost acum îndepărtată și ei au înțeles cu claritate perfectă scopul misiunii lui Hristos și natura împărăției Lui. Ei puteau vorbi cu pute-re despre Mântuitorul; și pe măsură ce dezvăluiau ascultătorilor planul de mântuire, mulți erau condamnați și convinși.” – Istoria faptelor apostolilor,p. 44 (cap. 4: Ziua cincizecimii).

„Care a fost rezultatul revărsării Duhului în Ziua Cincizecimii? Vestea bună a unui Mântuitor înviat a fost dusă până la cele mai îndepărtate zone ale lumii locuite. Pe măsură ce ucenicii proclamau solia harului răscumpă-rător, inimi se predau puterii acestei solii. ... Fiecare creștin vedea în fratele lui o descoperire a iubirii divine și a mărinimiei. Predomina un singur inte-res; un singur subiect de emulație (n.tr. emulație—străduință sau efort de a întrece pe cineva) le-a înăbușit pe toate celelalte. Ambiția credincioșilor era de a revela asemănarea cu Hristos în caracter și a lucra pentru extinderea împărăției Lui.” – Ibid., p. 48 (cap. 5: Darul Duhului).


Joi 4 iulie

5. LA TOATĂ LUMEA

a. Cum au fost mustrați cu amabilitate unii din primii credincioși pentru eșecul lor de a progresa în cunoștință? Evrei 5:12.

Evrei 5:12: „În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși tre- buință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare.”

„Mulți care ar trebui să fie învățători, abia au învățat alfabetul vieții creștine. Ei au nevoie constant de cineva să îi învețe. Ei nu cresc în sfințenie, în credință, în speranță, în bucurie, în recunoștință. Hristos a deschis ca-lea, cu un preț infinit, ca noi să putem avea o viață creștină... Prin credința în Hristos și-a păstrat marele apostol consecvența și frumusețea căii lui. El a îndurat împotrivirea, insulta, persecuția, închisoarea cu o statornicie și supunere pe care nimeni în afară de Hristos nu le-a putut avea. Obligațiile noastre nu sunt mai mici decât au fost ale lui. Privilegiile noastre sunt mărețe, oportunitățile noastre sunt abundente. O mare lumină strălucește asupra noastră, dar aceasta va deveni întuneric pentru cei care r

b. Ce lucrare trebuie încă să fie făcută și cum? Matei 24:14.

Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.”

„Duhul Celui Atotputernic mișcă inimile oamenilor și cei care răspund influenței Lui devin martori pentru Dumnezeu și adevărul Lui. În multe lo-curi, bărbați și femei consacrați pot fi văzuți prezentând altora lumina care le-a clarificat lor calea mântuirii prin Hristos. Și pe măsură ce continuă să lase lumina să strălucească așa cum au procedat cei care au fost botezați cu Duhul în Ziua Cincizecimii, ei primesc mai mult și mai mult din puterea Duhului. În acest fel are să fie luminat pământul de slava lui


Vineri 5 iulie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

  1. Cum mă provoacă astăzi Marea Misiune?

  2. De ce au fost luați prin surprindere ucenicii de arestarea și răstig- nirea lui Isus?

  3. Care este rolul Duhului Sfânt în educație?

  4. Cum au fost schimbați primii creștini de revărsarea Duhului?

  5. De ce educație are nevoie lumea înainte de a doua Venire?