Lectia 1. Biserica lui Dumnezeu de-a lungul secolelor

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, ... Ascultaţi glasul Meu şi faceţi [cuvintele acestui legământ], conform cu tot ce vă poruncesc: atunci veţi poporul Meu, şi Eu voi Dumnezeul vostru” (Ieremia 11:3,4 engl.KJV). 

„Hristos are o biserică în ecare secol.”— Comentarii Biblice [E.G.White] ale Noului Testament,vol. 6. pg. 1079 (engl), (rom.paragrafele referitoare la Rom.11:4-6).
Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 3, pg. 428-433 (engl.) (rom. cap. 35, „Autoritatea bisericii”).

Duminică 27 martie
1. BISERICA LUI DUMNEZEU — CEI CREDINCIOŞI

a. Ce a avut Dumnezeu în ecare secol, şi cum îi numeşte El? Faptele Apostolilor 2:47; Ieremia 7:23; Romani 9:26. Care este dovada iubirii noastre pentru Dumnezeu? Ioan 14:15. 

„Dumnezeu are o biserică în ecare generaţie. Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu ne dă un drept la privilegiile bisericii acesteia... Dacă ne conformăm condiţiilor pe care le-a pus Dumnezeu, ne vom face sigură alegerea noas- tră la mântuire. Ascultarea perfectă de poruncile Sale este dovada că Îl iubim pe Dumnezeu.”—The Review and Herald, 17 iulie 1900. 

„De la început, suflete credincioase au constituit biserica de pe pământ. În ecare secol Dumnezeu a avut străjerii Săi, care au dat o mărturie credincioasă generaţiei în care au trăit.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 11 (engl.) (rom. cap. 1, „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”). 

b. Deşi biserica de pe pământ a părut întotdeauna imperfectă, cum o priveşte Dumnezeu? Exodul 19:5 (engl. „îmi veţi o comoară deosebită mai presus decât toate popoarele”); 1 Petru 2:9 (engl. „... o naţiune sfântă, un popor deosebit (aparte)”). 

„Slabă şi plină de defecte, cum poate părea ea, biserica este obiectul asupra căruia Dumnezeu îşi revarsă într-un sens special consideraţia Sa supremă. Ea este scena harului Său, în care El se desfată să reveleze puterea Sa de a transfor- ma inimi.”—Ibid., pg. 12 (engl.)(rom. cap. 1, „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”).

Luni 28 martie 
2. BISERICA LUI DUMNEZEU ÎNAINTE DE POTOP 

a. Între descendenţii lui Adam, cine a menţinut închinarea la adevăratul Dumnezeu? Geneza 4:25, 26. 

„Lui Adam i-a fost dat un alt fiu, care să fie moştenitorul promisiunii cereşti, moştenitorul dreptului spiritual de întâi născut. Numele Set, dat acestui fiu, însemna ‚dat’ sau ‚compensaţie;’ ‚pentru că’, a spus mama, ‚Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain’ (Geneza 4:25). Set era de o statură mai nobilă decât Cain sau Abel, şi îi semăna lui Adam mai mult decât ceilalţi fii ai săi. El era o persoană demnă, călcând pe urmele lui Abel. Totuşi nu a moştenit mai multă bunătate naturală decât Cain. ... În timp ce Adam a fost creat fără păcat, după asemănarea lui Dumnezeu, Set, asemenea lui Cain, a moştenit natura căzută a părinţilor săi. Însă el a primit de asemenea cunoştinţa despre Mântuitorul şi instruire în neprihănire. Prin harul divin el L-a slujit şi onorat pe Dumnezeu; şi el a lucrat, la fel cum ar făcut Abel, dacă ar trăit, pentru a întoarce minţile oamenilor păcătoşi spre adorarea şi ascultarea de Creatorul lor... 

Cei credincioşi se închinaseră lui Dumnezeu mai înainte; însă pe măsură ce numărul oamenilor a crescut, deosebirea dintre cele două clase a devenit mai însemnată. Era o mărturisire pe faţă a loialităţii faţă de Dumnezeu din partea unora, la fel cum din partea celorlalţi era dispreţ şi neascultare.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 80 (engl.)(rom. cap. 6, „Set şi Enoh”). 

b. Urmând exemplul lui Abel, ce speranţă nutreau descendenţii lui Set? Evrei 11:13, 16. Ce este adesea necesar pentru a păstra credinţa copiilor lui Dumnezeu? 2 Corinteni 6:17, 18

„Abel a dus o viaţă de păstor, locuind în corturi sau colibe, iar descendenţii lui Set au urmat acelaşi curs, socotindu-se ‚străini şi peregrini pe pământ,’ căutând ‚o patrie mai bună, adică, una cerească’ (Evrei 11:13, 16). 

Pentru un timp cele două clase au rămas separate. Rasa lui Cain, extin- zându-se din locul primei lor aşezări, s-a răspândit în câmpiile şi văile în care locuiseră copiii lui Set; şi, aceştia din urmă, pentru a scăpa de in uenţa lor contaminatoare, s-au retras în munţi, şi şi-au făcut acolo căminul lor. Atât timp cât a continuat această despărţire, ei au menţinut închinarea lui Dumnezeu în puritatea ei.”—Ibid., pg. 81 (engl.)(rom. cap. 6, „Set şi Enoh”). 

Marţi 29 martie 
3. BISERICA LUI DUMNEZEU DUPĂ POTOP

a. Care dintre cei trei fii ai lui Noe a menţinut închinarea la adevăratul Dumnezeu? Geneza 9:18-27. După ce idolatria a devenit din nou larg răspândită, cine a fost chemat să păstreze principiul adevăratei religii în linia genealogică a lui Sem? Geneza 12:1-3. 

„După dispersarea de la Babel, idolatria a început din nou să devină aproape universală, şi Domnul a lăsat în cele din urmă pe călcătorii împietriţi ai legii Sale să îşi urmeze căile lor rele, în timp ce l-a ales pe Avraam, din descendenţii lui Sem, şi l-a făcut păzitorul legii Sale pentru generaţiile viitoare. Avraam crescuse în mijlocul superstiţiei şi păgânismului. Chiar casa tatălui său, prin care se păstrase cunoştinţa despre Dumnezeu, se supunea in uenţelor seducătoare care îi înconjurau, şi ei ‚slujeau altor dumnezei’ decât lui Iehova. Însă credinţa adevărată nu avea să se stingă. Dumnezeu a păstrat întotdeauna o rămăşiţă care să Îi slujească. Adam, Set, Enoh, Metusala, Noe, Sem, într-o succesiune neîntreruptă, păstraseră din secol în secol descoperirile preţioase ale voii Sale. Fiul lui Terah a devenit moştenitorul acestei încrederi s nte. Idolatria îl ademenea din ecare parte, dar în zadar. Credincios între cei necredincioşi, necorupt de apostazia predominantă, el a aderat cu statornicie la închinarea adevăratului Dumnezeu. ‚Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă, lângă toţi cei ce-L cheamă cu toată inima’ (Psalmul 145:18). El a comunicat voia Sa lui Avraam şi i-a dat o cunoaştere clară a cerinţelor legii Sale şi a mântuirii care urma să e îndeplinită prin Hristos.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 125 (engl.) (rom. cap. 11, „Chemarea lui Avraam”). 

b. Ce naţiune din linia genealogică a lui Avraam a devenit biserica lui Dumnezeu timp de multe secole până la venirea lui Isus Hristos? Exodul 3:10; Deuteronom 7:6-8; 14:2; Faptele Apostolilor 7:38. 

„Dumnezeu a ales pe Israel să descopere oamenilor caracterul Său. El a dorit ca ei [n.tr. israeliţii] să fie fântâni de mântuire în lume. Lor le-au fost încredinţate oracolele cerului, descoperirea voii lui Dumnezeu. În zilele timpurii ale Israelului, naţiunile pământului pierduseră, prin practici corupte, cunoştinţa de Dumnezeu... Totuşi, în mila Sa, Dumnezeu nu le-a curmat existenţa. El a intenţionat să le dea o ocazie de a se familiariza din nou cu El prin poporul Său ales.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 14 (engl.) (rom. cap. 1, „Scopul lui Dumnezeu cu biserica Sa”).

Miercuri 30 martie 
4. BISERICA LUI DUMNEZEU ÎN NOUL TESTAMENT

a. Din cauza apostaziei şi a faptului că L-au respins pe Hristos, ce judecată a pronunţat Dumnezeu împotriva bisericii iudaice? Matei 21:42-45; 23:37, 38. 

„Prin necredinţă şi respingerea scopului cerului pentru ea, naţiunea lui Israel îşi pierduse legătura cu Dumnezeu.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 377 (engl.) (rom. cap. 35, „Mântuirea pentru evrei”). 

„Însă Israel ca naţiune se depărtase de Dumnezeu. Ramurile reşti ale măslinului fuseseră rupte. Privind pentru ultima oară asupra interiorului templului, Isus a spus cu emoţie plină de tristeţe: ‚Iată că vi se lasă casa pustie’ (Matei 23:28)... Până aici El numise templul casa Tatălui Său; însă acum, când Fiul lui Dumnezeu urma să iasă dintre aceste ziduri, prezenţa lui Dumnezeu urma să fie retrasă pentru totdeauna din templul construit pentru slava Sa.”— Hristos, Lumina lumii, pg. 620 (engl.) (rom. cap. 67, „Vaiuri pentru farisei”). 

b. Ce adevăr important putem învăţa din faptul că biserica iudaică a fost respinsă? 2 Cronici 15:2; Ieremia 18:7-10.

„În Cuvântul lui Dumnezeu nu există nici o alegere necondiţionată — odată în har, totdeauna în har.” — Credinţa prin care trăiesc, pg. 157 (engl.) (rom. cap. pentru 31 mai). 

„Promisiunile lui Dumnezeu sunt toate făcute în baza unor condiţii.”— Credinţa şi faptele, pg. 47 (engl.) (rom. cap. 5, „Credinţa şi faptele”). 

„Când o biserică se dovedeşte necredincioasă lucrării Domnului, oricare ar poziţia lor, oricât de înaltă şi sfântă chemarea lor, Domnul nu mai poate lucra cu ei. Alţii sunt aleşi atunci să poarte responsabilităţi importante.”—The Upward Look, pg. 131. 

c. Ce biserică a fost ridicată în locul bisericii iudaice? 1 Petru 2:5-10; Romani 11:20-22; Faptele Apostolilor 11:26.

„Ca popor, evreii eşuaseră în îndeplinirea scopului lui Dumnezeu, şi via a fost luată de la ei. Privilegiile de care abuzaseră ei, lucrarea pe care o neglijaseră, a fost încredinţată altora.”—Parabolele Domnului, pg. 296 (engl.) (rom. cap. 23, „Via Domnului”). 

Joi 31 martie 
5. PĂGÂNISMUL A CORUPT BISERICA

a. După moartea apostolilor, ce eveniment trist a experimentat biserica declarată creştină? 2 Tesaloniceni 2:3-8. 

„Acest compromis între păgânism şi creştinism a avut ca rezultat dezvoltarea ‚omului fărădelegii’ prezis în profeţie ca împotrivindu-se lui Dumnezeu şi înălţându-se împotriva Lui. Acel sistem uriaş de religie falsă este o capodoperă a puterii lui Satan — un monument al eforturilor lui de a se aşeza pe tron pentru a guverna pământul conform voinţei sale.”—Marea Luptă, pg. 50 (engl.) (rom. cap. 3, „O epocă de întuneric spiritual”). 

b. Cum a avut Satan succes în coruperea bisericii? Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15; Amos 3:3.

„Marele vrăjmaş a încercat acum din nou să câştige prin şiretlic ceea ce nu reuşise să îşi asigure prin forţă. Persecuţia a încetat, şi în locul acesteia au fost aranjate momelile periculoase ale prosperităţii vremelnice şi onoarei lumeşti. Idolatrii... au pretins că îl acceptă pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu ..., însă nu aveau nici o convingere despre păcat şi nu simţeau nici o nevoie de căinţă sau de o schimbare a inimii... 

Majoritatea creştinilor au consimţit în cele din urmă să coboare standardul lor, şi s-a format o unire între creştinism şi păgânism... Doctrine nesănătoase, ritualuri superstiţioase, şi ceremonii idolatre au fost incorporate în credinţa şi închinarea lor. În măsura în care urmaşii lui Hristos s-au unit cu idolatrii, religia creştină a devenit coruptă, şi biserica şi-a pierdut puritatea şi puterea ei.”—Ibid., pg. 42, 43 (engl.)(rom. cap. 2, „Persecuţia în primele secole”). 

Vineri 1 aprilie 
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE 

  1. Dintr-o perspectivă biblică, din ce este compusă biserica lui Dumnezeu pe pământ? 

  2. Deşi, atât Set cât şi Cain, aveau naturi păcătoase, ce l-a făcut pe Set să fie diferit? 

  3. Cum a fost credinţa lui Avraam o binecuvântare pentru cei din jurul lui? 

  4. Cum este biserica organizată a lui Dumnezeu în pericol de a-şi pierde legătura cu El? 

  5. Cum ar putut biserica să evite apostazia şi corupţia?