Lectia 1. Imi acordati atentia dumneacoastra?

 

„Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut?” (Isaia 5:4).

„Inima lui Dumnezeu tânjeşte după copiii Săi pământeşti cu o dragoste mai tare decât moartea. Prin aceea că L-a dat pe Fiul Său, El a revărsat asupra noastră tot cerul într-un singur dar. Viaţa, moartea şi mijlocirea Mântuitorului, slujirea îngerilor, mijlocirea pe lângă noi a Duhului, lucrarea Tatălui mai presus şi prin tot, interesul neîntrerupt al fiinţelor cereşti – toate sunt făcute pentru ca omul să fie salvat.” – Calea către Hristos, pag. 21 engl. (cap. 2).

Recomandare pentru studiu: The Signs of the Times, 15 aprilie 1889. 

Duminică 29 iunie
1. Conversaţii cu Dumnezeu

a. Doreşte Dumnezeu să comunice cu oamenii? Faptele Apostolilor 17:27; Isaia 65:1.

(Fapte 17:27) 27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

(Isa 65:1) 1 „Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau; am zis: „Iată-Mă, iată-Mă!” către un neam care nu chema Numele Meu.

„Ce gândesc îngerii cerului despre sărmanele fiinţe omeneşti neajutorate, care sunt supuse ispitei, când inima dragostei nemărginite a lui Dumnezeu tânjeşte după ele, gata să le dea mai mult decât pot cere sau gândi, şi totuşi se roagă atât de puţin şi au atât de puţină credinţă? Îngerilor le place să se plece înaintea lui Dumnezeu; lor le place să fie în apropierea Sa. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu ca fiind cea mai mare bucurie a lor; totuşi copiii Săi de pe pământ, care au atât de mult
nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, par mulţumiţi să umble fără lumina Duhului Său, fără tovărăşia prezenţei Sale.” – Calea către Hristos, pag. 94 engl. (cap.11).

b. Cu câţi dintre noi doreşte Dumnezeu să comunice în mod personal? Evrei 8:11; Psalmii 4:3 (u.p.).

(Evr 8:11) 11 Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.

(Ps 4:3) 3 Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El.

„Mântuitorul Se gândeşte cu o gingăşie nemărginită la sufletele pe care le-a cumpărat cu sângele Său. El le pretinde în virtutea dragostei Sale. El priveşte asupra lor cu dor de nespus.” – Hristos lumina lumii, pag. 517 engl. (cap. 56).

 

Luni 29 iunie
2. Dumnezeu doreşte să vorbească oamenilor consacraţi

a. Cum a vorbit Dumnezeu cu Moise? Exodul 33:11 (p.p.). Ce fel de om a fost Moise atunci când Dumnezeu i-a vorbit faţă în faţă? Numeri 12:3; Evrei 3:1, 2.

(Exod 33:11) 11 Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul Cortului.

(Num 12:3) 3 Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.

(Evr 3:1-2) 1 De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2 care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.”

„‚Urcaţi la Mine pe munte,’ ne îndeamnă Dumnezeu. Înainte ca Moise să poată deveni unealta lui Dumnezeu în eliberarea lui Israel, el a trebuit să petreacă patruzeci de ani în comuniune cu El în singurătatea munţilor. Înainte de a duce lui Faraon solia lui Dumnezeu, el a vorbit cu îngerul din rugul aprins…

Şi noi trebuie să punem timp deoparte pentru meditaţie şi rugăciune şi să primim reînviorare spirituală. Noi nu apreciem puterea şi beneficiul rugăciunii aşa cum ar trebui.” – Divina vindecare, pag. 508, 509 engl. (cap. 43).

b. Ce fel de om a fost Samuel când Dumnezeu a vorbit cu el pentru prima dată? 1 Samuel 3:1 (p.p.). De ce nu l-a recunoscut Samuel pe Dumnezeu când l-a strigat prima dată? 1 Samuel 3:4, 5, 7.

(1Sam 3:1) 1 Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.

(1Sam 3:4-5, 7) 4 Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” 5 Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă.” Şi s-a dus şi s-a culcat. 7 Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.

„[Samuel] era amabil, generos, ascultător şi respectuos… [El] era serviabil şi iubitor.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 573 engl. (cap. 55).

c. Ce fel de om era Corneliu când i-a vorbit Dumnezeu în viziune? Era, în acel moment, membru al bisericii? Faptele Apostolilor 10:1, 2. Cum a răspuns Corneliu la mesajul lui Dumnezeu? Faptele Apostolilor 10:7, 8.

(Fapte 10:1-2) 1 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. 2 Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

(Fapte 10:7-8) 7 Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul; 8 şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

„Corneliu era un sutaş roman. El era un om înstărit şi de obârşie nobilă, iar poziţia lui era una de încredere şi onoare. Păgân prin naştere, instruire şi educaţie, el a ajuns la cunoştinţa lui Dumnezeu prin relaţiile cu evreii şi s-a închinat Lui cu o inimă curată, dând pe faţă sinceritatea lui prin compasiunea pe care o arăta faţă de cei săraci. Era cunoscut aproape şi departe pentru binefacerile lui, iar viaţa sa dreaptă i-a câştigat o reputaţie bună atât între evrei cât şi între păgâni. Influenţa lui era o binecuvântare pentru toţi cei cu care intra în contact.” – Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 132, 133 engl. (cap. 14).

 

Marţi 30 iunie
3. Dumnezeu vorbeşte oamenilor neconsacraţi

a. Ce fel de om era Cain când Dumnezeu a vorbit cu El? Genesa 4:3-5, 8.

(Gen 4:3-5, 8) 3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. 4 Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; 5 dar spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. 8 Însă Cain a zis fratelui său Abel:„Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorât.

„Deşi Cain a nesocotit porunca divină, Dumnezeu nu l-a lăsat singur; ci a binevoit să stea de vorbă raţional cu omul care se dovedise atât de iraţional. Şi Domnul i-a spus lui Cain: ‚Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.’ (Genesa 4:6, 7). Alegerea era a lui Cain. Dacă dorea să se încreadă în meritele Mântuitorului făgăduit şi să asculte de cerinţele lui Dumnezeu, avea să se bucure de favoarea Sa. Dar dacă persista în necredinţă şi păcat, nu avea nici un motiv să se plângă de faptul că era respins de Domnul.” –
Patriarhi şi profeţi, pag. 74 engl. (cap. 5).

b. Ce fel de femeie era Agar atunci când i-a vorbit Dumnezeu? Genesa 16:1-9.

(Gen 16:1-9) 1 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar. 2 Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 3 Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan. 4 El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa. 5 Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!” 6 Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea. 7 Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. 8 El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai.” 9 Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei.”

c. Ce fel de persoană a fost femeia nenumită pe care cărturarii şi fariseii au adus-o la Hristos? Ioan 8:3, 4. Cum a fost ea după conversaţia ei cu El? Ioan 8:10, 11.

(Ioan 8:3-4) 3 Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.

(Ioan 8:10-11) 10 Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” 11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

„Femeia stătuse înaintea lui Isus, ghemuită de teamă. Cuvintele Sale: ‚Cine este fără de păcat să arunce primul cu piatra,’ i-au sunat ca o condamnare la moarte. Nu îndrăznea să-şi ridice privirea spre faţa Mântuitorului, ci, în linişte, îşi aştepta pieirea. Uimită, i-a văzut pe acuzatorii ei că pleacă fără nici o vorbă şi confuzi; apoi acele cuvinte de speranţă au ajuns la urechea ei: ‚Nici eu nu te osândesc; du-te şi să nu mai păcătuieşti.’ (Versetul 11). Inima ei s-a înmuiat şi ea s-a aruncat la picioarele lui Isus, mărturisindu-şi printre suspine dragostea plină de recunoştinţă şi printre lacrimi păcatele ei. Acesta a fost pentru ea începutul unei noi vieţi, o viaţa de curăţie şi
pace, devotată slujirii lui Dumnezeu… Această femeie căită a devenit unul dintre cei mai statornici urmaşi ai Săi. Ea a răsplătit mila Sa iertătoare cu o dragoste jertfitoare de sine şi cu devotament.” – Hristos lumina lumii, pag. 462 engl. (cap. 50).

 

Miercuri 1 iulie
4. Când Dumnezeu refuză să vorbească

a. De ce nu a dorit Isus să vorbească cu Caiafa în timpul judecării Sale? Matei 26:62, 63; Isaia 53:7.

(Mat 26:62-63) 62 Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” 63 Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”

(Isa 53:7) 7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

„Caiafa era un om mândru şi crud, tiranic şi intolerant.” – Hristos lumina lumii, pag. 539 engl. (cap. 59).

„Caiafa L-a privit pe Isus ca pe rivalul său. Dorinţa aprinsă a poporului de a-L asculta pe Mântuitorul şi faptul că părea că este gata să-I primească învăţăturile treziseră gelozia amară a marelui preot. Iar acum când Caiafa priveşte la prizonier, este cuprins de admiraţie faţă de statura Sa nobilă şi demnă. Are convingerea că acest Om este deopotrivă cu Dumnezeu. În clipa următoare, alungă acest gând cu dispreţ. Imediat glasul lui se aude în tonuri batjocoritoare şi arogante cerând ca Isus să facă una din minunile Sale măreţe înaintea lor. Dar Mântuitorul parcă nici nu a auzit cuvintele lui.” – Hristos lumina lumii, pag. 704, 705 engl. (cap. 75).

„Domnul citeşte inimile tuturor şi le înţelege motivele şi scopurile.” – Testiomonies vol. 4, pag. 534 engl. (cap. 50).

b. A dorit Dumnezeu să vorbească regelui Saul aproape de sfârşitul vieţii lui? 1 Samuel 28:5, 6. De ce S-a purtat Dumnezeu cu el în felul acesta? 1 Samuel 15:22, 23.

(1Sam 28:5-6) 5 La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică, şi un tremur puternic i-a apucat inima. 6 Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci.

(1Sam 15:22-23) 22 Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. 23 Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.”

„Domnul nu întoarce spatele nici unui suflet care vine la El în sinceritate şi umilinţă. De ce S-a întors de la Saul fără să-i răspundă? Prin propriile fapte, regele pierduse binefacerile tuturor căilor de a-L întreba pe Dumnezeu. Lepădase sfatul profetului Samuel; îl exilase pe David, alesul lui Dumnezeu; îi ucisese pe preoţii Domnului. Putea el să aştepte răspuns de la Dumnezeu când întrerupsese căile de legătură rânduite de Cer? Păcătuise împotriva Duhului harului pe care-L izgonise; i se mai putea oare răspunde prin visuri şi descoperiri de la Domnul? Saul nu s-a întors la Dumnezeu cu umilinţă şi pocăinţă. El nu căuta acum iertare de păcat şi împăcare cu
Dumnezeu, ci scăpare de vrăjmaş. Se despărţise de Dumnezeu prin propria lui încăpăţânare şi răscoală. Nu putea avea loc o întoarcere decât pe calea pocăinţei şi a sfâşierii de inimă; dar monarhul mândru, în chinul său sufletesc şi în disperarea sa, s-a hotărât să caute ajutor la un alt izvor.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 676 engl. (cap. 66).

 

Joi 2 iulie
5. Dumnezeu doreşte să fim atenţi

a. Cum a încercat Dumnezeu să atragă atenţia diferitelor persoane din trecut? 

- Moise: Exodul 3:2, 3.
- Ilie: 1 Regi 19:9-13.
- Balaam: Numeri 22:27, 28.

(Exod 3:2-3) 2 Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc. 3 Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.”

(1Imp 19:9-13) 9 Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” 10 El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” 11 Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. 12 Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. 13 Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi un glas i-a vorbit, zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”

(Num 22:27-28) 27 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ. 28 Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de mai bătut de trei ori?”

b. Cu ce condiţii ne va vorbi Dumnezeu astăzi? Psalmii 46:10.

(Ps 46:10) 10 „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

„Toţi cei care sunt învăţaţi de Dumnezeu au nevoie de ora liniştită de comuniune cu propria inimă, cu natura şi cu Dumnezeu. În ei trebuie să se descopere o viaţă care nu este în armonie cu lumea, cu obiceiurile şi practicile ei; ei trebuie să aibă o experienţă personală în a ajunge să cunoască voinţa lui Dumnezeu. Noi trebuie să-L auzim în mod personal vorbind inimii. Când orice alt glas este adus la tăcere şi, în linişte, aşteptăm înaintea Sa, liniştea sufletului face ca glasul lui Dumnezeu să fie mai clar. El ne îndeamnă: ‚Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.’ (Psalmii 46:10). Aceasta este pregătirea eficientă
pentru orice lucrare pentru Dumnezeu. În mijlocul mulţimii grăbite şi al încordării din activităţile presante ale vieţii, cel care este împrospătat astfel va fi învăluit de o atmosferă de lumină şi pace. El va primi o nouă proviziede tărie fizică şi mentală. Viaţa lui va răspândi un miros plăcut şi va da pe faţă puterea divină care va atinge inima oamenilor.” – Divina vindecare, pag. 58 engl. (cap.: „Cu natura şi cu Dumnezeu”).

„Cel care este făcut desăvârşit în Hristos trebuie ca mai întâi să fie golit de mândrie şi mulţumire de sine. Atunci în suflet va fi linişte iar glasul lui Dumnezeu va putea fi auzit.” – The Signs of theTimes, 9 aprilie 1902.

 

Vineri 3 iulie
Întrebări recapitulative personale
1. De unde ştim că Dumnezeu doreşte să vorbească cu fiecare dintre noi în mod personal?
2. De unde ştim că Dumnezeu vorbeşte oamenilor care Îi sunt devotaţi?
3. De unde ştim dacă Dumnezeu vorbeşte acelora care nu umblă cu El?
4. Cui refuză Dumnezeu să vorbească? De ce?
5. Cum încearcă Dumnezeu să ne câştige atenţia astăzi?