Lecţia 1. Luther: omul timpului său

„Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credinţa lui.” (Habacuc 2:4).

„Zelos, înflăcărat şi devotat, necunoscând nicio altă frică decât temerea de Dumnezeu şi nerecunoscând nicio altă temelie pentru cedinţa religioasă decât Sfânta Scriptură, Luther era omul timpului său; prin el, Dumnezeu a îndeplinit o mare lucrare în ce priveşte reformarea bisericii şi lucrarea de iluminare a lumii.” – Tragedia veacurilor, p. 120, (cap. 7: Despărțirea lui Luther de Roma).

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, p. 120-144 (cap. 7: Despărțirea lui Luther de Roma); 197-205 (cap. 11: Protestul prinților).

 

Duminică 1 octombrie

1. LUTHER GĂSEȘTE LUMINA

a. Ce parabolă ilustrează experienţa lui Martin Luther când a descoperit Biblia pentru prima data? Matei 13:44-46.

 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără. (Matei 13:44-46)

„Într-o zi, pe când examina cărţile din biblioteca universității, Luther a descoperit o Biblie latină… Auzise părți din Evanghelii și din Epistole, care erau citite poporului în slujbele religioase publice, și socotise că acelea formau toată Biblia. Acum, pentru prima dată, vedea Cuvântul lui Dumnezeu în întregime. Plin de teamă și uimire în acelaşi timp, a început să întoarcă paginile sfinte; cu un puls accelerat şi inima zvâcnindu-i, citea pentru sine cuvintele vieții.” - Tragedia veacurilor, p. 122 (cap. 7: Despărțirea lui Luther de Roma).

b. Pe măsură ce Luther studia Cuvântul mai în profunzime, ce efect a avut acesta asupra lui? Psalmii 119:130; Ieremia 15:16.

Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. (Psalmi 119:130)
 
Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor! (Ieremia 15:16)

„Acela care gustă din iubirea lui Hristos va dori mereu să mai primească din ea şi nu mai caută nimic altceva. Bogăţiile, onorurile şi plăcerile lumii nu-l atrag. Strigătul continuu al inimii sale este ‘Mai mult din Tine‘.” – Hristos, Lumina lumii, p. 187 (cap. 19: La fântâna lui Iacov). 

 

Luni 2 octombrie

2. LUMINA A STRĂPUNS ÎNTUNERICUL

a. În timp ce Luther studia Biblia mai departe, ce convingere a simţit cu privire la propria viaţă? Isaia 6:5.

 Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” (Isaia 6:5)

„Îngerii cerului erau de partea lui [Luther] și raze de lumină de la tronul lui Dumnezeu descopereau înțelegerii lui comorile adevărului. Totdeauna se temuse să-L mânie pe Dumnezeu, dar acum convingerea adâncă a condiţiei lui de păcătos a pus stăpânire pe el ca niciodată mai înainte. O dorință sinceră de a fi eliberat de păcat și de a avea pace cu Dumnezeu, l-a determinat în cele din urmă să intre într-o mănăstire și să se consacre vieții monahale.” – Tragedia veacurilor, p. 122, 123 (cap. 7: Despărțirea lui Luther de Roma).

b. În timp ce Luther căuta să obţină iertare şi pace prin acte dureroase de penitenţă, ce încerca Dumnezeu să îl înveţe? 1 Timotei 1:15.

 O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu. (1 Timotei 1:15)

„Piosul Staupitz a deschis înțelegerii lui Luther Cuvântul lui Dumnezeu și l-a îndemnat să privească dincolo de sine, să înceteze a mai contempla pedeapsa veșnică pentru călcarea Legii lui Dumnezeu și să privească la Isus, Mântuitorul lui iertător de păcate. ‘În loc să te torturezi din cauza păcatelor tale, aruncă-te în brațele Mântuitorului. Încrede-te în El, în neprihănirea vieții Lui, în ispășirea morţii Lui… Ascultă-L pe Fiul lui Dumnezeu.... El S-a făcut om ca să-ți dea asigurarea favorii divine.’ ‘Iubește-L pe El, care te-a iubit întâi.”’ – Ibid., p. 123, 124.

c. Când urca scara lui Pilat pe genunchi, ce adevăr central al Bibliei a devenit clar pentru Luther? Romani 1:17.

  ...deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani 1:17)

„Printr-un decret recent, papa făgăduise o indulgență tuturor acelora care vor urca pe genunchi “scara lui Pilat”, pe care se spunea că a coborât Mântuitorul nostru atunci când a părăsit sala de judecată a romanilor și care fusese transportată în mod miraculos de la Ierusalim la Roma. Într-o zi, Luther urca cu evlavie aceste trepte, când, deodată, un glas ca un tunet a părut că îi spune: ‘Cel neprihănit va trăi prin credință.’ (Romani 1:17). A sărit în picioare și s-a grăbit să plece, ruşinat şi îngrozit. Textul acesta nu și-a pierdut niciodată puterea asupra sufletului lui. De la data aceea el a văzut mai clar ca niciodată greșeala de a te încrede în faptele omenești pentru mântuire, cât și nevoia de credință constantă în meritele lui Hristos.” – Ibid., p. 125.

 

Marţi 3 octombrie

3. SALVAT PRIN HAR, PRIN CREDINŢĂ

a. Când Luther a publicat cele 95 de teze în anul 1517, împotriva puterii indulgenţelor, cum a învăţat el că faptele noastre nu pot răscumpăra păcatul? Galateni 2:16; Fapte 20:21.

 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. (Galateni 2:16)

şi să vestesc iudeilor şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. (Fapte 20:21)

„Luther…a prezentat poporului caracterul ofensator al păcatului și i-a învățat că este imposibil pentru om ca prin propriile fapte să-și ușureze vinovăția sau să scape de pedeapsă. Nimic altceva decât pocăința înaintea lui Dumnezeu și credința în Hristos îl pot mântui pe păcătos. Harul lui Hristos nu poate fi cumpărat; el este un dar. Luther i-a sfătuit pe oameni să nu cumpere indulgențe, ci să privească prin credință la Răscumpărătorul răstignit. Le-a povestit experiența lui chinuitoare, când a căutat zadarnic prin umilințe și penitențe să obțină mântuirea, și i-a asigurat pe ascultători că a găsit pacea și bucuria numai întorcându-și privirile de la el și privind prin credință la Hristos.” – Tragedia veacurilor, p. 129 (cap. 7: Despărțirea lui Luther de Roma).

b. Numai cum suntem mântuiţi din păcat şi de către cine? Romani 1:16; Efeseni 2:8-10.

Romani 1:16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului;
 
Efeseni 2:8  Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10 Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

„Prin tezele lui [Luther] se arăta că puterea de a acorda iertarea păcatelor și îndepărtarea pedepsei n-a fost niciodată încredințată papei și niciunui alt om… De asemenea, se arăta clar că Evanghelia lui Hristos este cea mai prețioasă comoară a bisericii și că harul lui Dumnezeu, descoperit în ea, este acordat fără plată tuturor celor care-l caută prin pocăință și credință.” – Ibid., p. 130.

c. De la cine obţinem o credinţă mântuitoare în Hristos şi cum o putem mări? Romani 10:9; Luca 17:5.

Romani 10:9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
 
Luca 17:5 Apostolii au zis Domnului: Măreşte-ne credinţa!

„Credinţa care ne face capabili să primim darurile lui Dumnezeu este ea însăşi un dar oferit fiecărei făpturi omeneşti, într-o măsură mai mică sau mai mare. Pentru a ne întări credinţa, deseori trebuie să o aducem în contact cu Cuvântul. ” – Educaţie, p. 253, 254 (cap. Credința și rugăciunea).

„Acum, fraţilor, v-aţi instruit atât de mult în privinţa îndoielilor şi nelă- muririlor, încât trebuie să vă educaţi sufletele în domeniul credinţei. Trebuie să vorbiţi despre credinţă, să trăiţi prin credinţă, să acţionaţi cu credinţă, ca să aveţi o creştere a credinţei.” – Credinţa şi faptele, p. 78.

 

Miercuri 4 octombrie

4. SCRIPTURILE: TEMELIA CREDINŢEI NOASTRE

a. Ce atitudine menţinută de Luther faţă de autoritatea Scripturii a devenit principiul fundamental al reformei? Coloseni 2:8; Isaia 8:20.

 Coloseni 2:8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Isaia 8:20 La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

„[Luther] a declarat categoric că creștinii nu trebuiau să primească alte învățături decât acelea care se întemeiază pe autoritatea Sfintelor Scripturi. Aceste cuvinte loveau chiar în temelia supremației papale. Ele cuprindeau principiul vital al Reformei.” – Tragedia veacurilor, p. 126 (cap. 7: Despărțirea lui Luther de Roma).

b. Într-un efort de a contracara rezultatul învăţăturilor lui Luther, împăratul german a pregătit un decret în anul 1529, care urma să pună capăt libertăţii religioase şi să restabilească autoritatea bisericii romano-catolice. Care sunt cele două principii ce formează esenţa protestantismului, cuprinse în Protestul Prinţilor din Germania împotriva acestui decret? Fapte 4:18-20; 5:28, 29; Matei 15:8, 9.

 Fapte 4:18 Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. 19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; 20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.
 
Fapte 5:28, 29 Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om. 29 Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!
 
Matei 15:8 Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 9 Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.

„`Principiile cuprinse în acest protest celebru ... constituie însăși esența protestantismului. Acest protest se împotrivește celor două mari abuzuri ale omului în materie de credință; primul este amestecul autorităţii civile, iar al doilea este autoritatea arbitrară a bisericii. În locul acestor abuzuri, protestantismul așează puterea conștiinței mai presus de autoritatea lumească, iar autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibilă. Mai întâi, respinge puterea civilă în lucrurile sfinte și spune, ca profeții și apostolii: ‘Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni’. În prezența coroanei lui Carol al V-lea, protestul lor înălța coroana lui Isus Hristos. Dar el a mers mai departe: a stabilit principiul că orice învățătură omenească trebuie să fie supusă cerințelor lui Dumnezeu.’(Idem, p. 13, cap. 6). Protestatarii își afirmau astfel încă o dată dreptul de a-și exprima liber convingerile cu privire la adevăr. Ei nu doreau numai să creadă și să asculte, ci să și predice ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu prezintă și negau dreptul preoților și magistraților de a se amesteca. Astfel, protestul din Speier a fost o mărturie solemnă împotriva intoleranței religioase și o susținere a dreptului tuturor oamenilor de a se închina lui Dumnezeu după cum le dictează conștiința.” – Ibid., p. 203, 204 (cap. 11: Protestul prinților).

„Felul lui Satana de a lucra împotriva lui Dumnezeu și a Cuvântului Său nu s-a schimbat; el se împotrivește și astăzi tot atât de mult ca și în secolul al XVI-lea ca Scripturile să fie făcute ghidul vieţii. În vremea noastră se vede o mare îndepărtare de învățăturile și preceptele lor și este nevoie de o reîntoarcere la marele principiu protestant — Biblia și numai Biblia, ca regulă a credinței și datoriei.” – Ibid., p. 204, 205. 

 

Joi 5 octombrie

5. CUVÂNTUL ADUCE VIAŢĂ SUFLETULUI

a. Ce face Cuvântul Domnului pentru aceia care îl ascultă sau îl citesc? Psalmii 119:103-104.

 Psalmii 119:103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! 104 Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii.

b. Cum a afectat învăţăturile lui Luther despre Cuvântul Domnului pe cei pe care i-a instruit? Romani 10:17; Evrei 4:12.

 Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Evrei 4:12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.

„Cuvântul lui Dumnezeu, prin care Luther cerceta orice învățătură și orice pretenție, era ca o sabie cu două tăișuri, croindu-și drum spre inimile oamenilor. Peste tot se vedea o trezire a dorinței după creștere spirituală. Pretutindeni era o așa foame și sete după neprihănire cum nu mai fuseseră cunoscute de veacuri. Ochii oamenilor, atâta vreme îndreptați către ritualurile omenești și către mijlocitori pământești, se îndreptau acum în pocăință și credință către Hristos și El răstignit.” – Tragedia veacurilor, p. 133 (cap. 7. Despărțirea lui Luther de Roma).

c. Ce se va întâmpla în timp ce studiem şi ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu ? Ioan 17:17.

 Ioan 17:17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

„Sfintele Scripturi sunt marele mijloc folosit în transformarea caracterului… Dacă este cercetat şi ascultat, Cuvântul lui Dumnezeu lucrează asupra inimii, supunând orice trăsătură nesfinţită. Duhul Sfânt vine să convingă de păcat, iar credinţa care se formează în inimă lucrează prin dragostea lui Hristos, conformându-ne în corp, suflet şi spirit după propriul Său chip. Atunci Dumnezeu ne poate folosi ca să facem voia Sa. Puterea ce ne-a fost dată lucrează dinăuntru în afară, făcându-ne în stare să facem cunoscut şi altora adevărul ce ne-a fost împărtăşit.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 100 (cap. 7: Asemenea aluatului).

 

 

Vineri 6 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum a reacţionat Luther când a găsit o Biblie pentru prima dată?

2. Ce erezie a devenit evidentă lui Luther, în timp ce urca scara lui Pilat?

3. Numai cum poate un păcătos să fie mântuit?

4. Cum putem continua să susţinem esenţa protestantismului astăzi?

5. Ce rol au Sfintele Scripturi în transformarea caracterului?