Lecţia 10. Adunări anuale: Ziua Ispăşirii

În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua ispăşirii.” (Leviticul 23:27).

„O dată pe an, în marea Zi a Ispăşirii, [marele] preot intra în Sfânta Sfintelor pentru curăţirea sanctuarului.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 355, engl.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pg. 417-422, cap. Ce este Sanctuarul?

Duminică 29 mai

1. SĂRBĂTOAREA TRÂMBIŢELOR ŞI A CORTURILOR

a. Ce sărbătoare vestea venirea Zilei Ispăşirii? Leviticul 23:24,25; Numeri 29:1.

Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare Sfântă. Atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.” (Leviticul 23:24,25)

În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare Sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trâmbiţă. (Numeri 29:1).

b. Ce sărbătoare se ţinea după Ziua Ispăşirii şi după culegerea recoltei? Leviticul 23:34-36, 40-43; Deuteronom 16:13-15.

Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni, va fi sărbătoarea corturilor, în cinstea Domnului, timp de şapte zile. În ziua întâi să fie o adunare Sfântă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei. Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. A opta zi, să aveţi o adunare Sfântă, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; aceasta să fie o adunare de sărbătoare: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în timpul ei. (Leviticul 23:34-36).

În ziua întâi să luaţi poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile. În fiecare an să prăznuiţi sărbătoarea aceasta în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri. În luna a şaptea s-o prăznuiţi. Şapte zile să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israel să locuiască în corturi, pentru ca urmaşii voştri să ştie că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” (Leviticul 23:40-43).

Să prăznuieşti sărbătoarea corturilor şapte zile, după ce îţi vei strânge roadele din arie şi din teasc. Să te bucuri la sărbătoarea aceasta, tu, fiul tău şi fiica ta, robul şi roaba ta, şi Levitul, străinul, orfanul şi văduva care vor fi în cetăţile tale. Să prăznuieşti sărbătoarea şapte zile în cinstea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul; căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în toate rodurile tale şi în tot lucrul mânilor tale, şi de aceea să fii vesel. (Deuteronom 16:13-15).

„Noi pierdem atunci când neglijăm privilegiul de a ne strânge la un loc pentru a ne întări şi încuraja unii pe alţii în slujba lui Dumnezeu. Adevărurile Cuvântului Său îşi pierd puterea şi importanţa în mintea noastră. Inimile noastre încetează să mai fie iluminate şi trezite de influenţa sfinţitoare şi noi scădem în spiritualitate... Suntem cu toţii copiii aceluiaşi Tată, depinzând unii de alţii pentru a fi fericiţi. Şi Dumnezeu şi omenirea are nevoie de noi. Cultivarea adecvată a elementelor sociale din firea noastră ne face să avem compasiune faţă de fraţii noştri şi ne oferă fericire în eforturile noastre de a-i binecuvânta pe alţii. Sărbătoarea Corturilor nu era doar comemorativă ci şi simbolică. Nu indica doar înapoi la drumul prin pustie, ci, la fel ca sărbătoarea recoltei, sărbătorea strângerea roadelor pământului şi indica în viitor la marea zi a recoltei finale, când Domnul secerişului va trimite secerătorii Săi să strângă neghina în mănunchiuri pentru foc şi să adune grâul în grânarul Său.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 541 engl.

Luni 30 mai

2. O DEOSEBIRE NECESARĂ: PĂCATE IERTATE ÎN COMPARAŢIE CU PĂCATE ŞTERSE

a. Ce se săvârşea prin ispăşirea zilnică? Exodul 29:39; Leviticul 4:13-20.

Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celălalt miel seara. (Exodul 29:39).

Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuiesc făcute, şi făcându-se astfel vinovată, şi dacă păcatul săvârşit s-a descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă înaintea cortului întâlnirii. Bătrânii adunării să-şi pună mâinile pe capul viţelului înaintea Domnului, şi să junghie viţelul înaintea Domnului. Preotul care a primit ungerea, să aducă din sângele viţelului în Cortul Întâlnirii; să-şi moaie degetul în sânge, şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinăuntru. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în Cortul Întâlnirii; şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile-de-tot, care este la uşa cortului întâlnirii. Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar. Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta. (Leviticul 4:13-20).

„În jertfa pentru păcat adusă în timpul anului, un înlocuitor era acceptat în locul păcătosului; dar sângele victimei nu făcuse ispăşirea deplină pentru păcat. El asigurase doar un mijloc prin care păcatul era transferat asupra sanctuarului. Prin jertfa de sânge, păcătosul recunoştea autoritatea legii, mărturisea vina călcării acesteia şi îşi exprima credinţa în Cel care avea să îndepărteze păcatul lumii; dar el nu era pe deplin eliberat de condamnarea legii.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 355, 356 engl.

„Sângele, reprezentând viaţa pierdută a păcătosului, a cărei vină o purta victima, era dus de preot în Sfânta şi stropit asupra perdelei, în spatele căreia se afla chivotul ce conţinea legea pe care păcătosul o încălcase. Prin această ceremonie, păcatul era transferat prin sânge în mod figurat asupra sanctuarului.” – Marea luptă, pg. 418 engl.

b. De unde ştim că iertarea şi ştergerea păcatelor sunt două lucruri diferite? Ezechiel 18:24; Matei 18:32-35.

Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urîciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele. (Ezechiel 18:24).

Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: „Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:32-35).

„În serviciul simbolic, sângele jertfei pentru păcat îndepărta păcatul de la păcătos, dar îl aşeza asupra sanctuarului până la Ziua Ispăşirii.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 357 engl.

„Singura atitudine bună şi singura în care există siguranţă este aceea a pocăinţei şi mărturisirii păcatelor înaintea lui Dumnezeu. Simţind că suntem păcătoşi, vom avea credinţă în Domnul nostru Isus Hristos, doar El putând să ne ierte păcatul şi să ne acorde neprihănirea. Când vor veni de la faţa Domnului vremurile de înviorare, atunci păcatele sufletului pocăit, care a primit harul lui Hristos şi a biruit prin sângele Mielului, vor fi îndepărtate din cărţile din ceruri şi vor fi aşezate asupra Satanei, ţapul ispăşitor, cel care a stat la originea păcatului, şi nu vor mai fi amintite niciodată. Păcatele biruitorilor vor fi şterse din cărţile de aducere aminte, dar numele lor vor rămâne în cartea vieţii.” – The Signs of Times, 16 mai 1895.

Marţi 31 mai

3. ZIUA ISPĂŞIRII

a. Când avea loc Ziua Ispăşirii în care erau îndepărtate păcatele de asupra sanctuarului? Leviticul 23:27.

În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua ispăşirii: atunci să aveţi o adunare Sfântă, să vă smeriţi sufletele, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. (Leviticul 23:27).

b. Deşi păcatele poporului erau iertate în ispăşirea zilnică, ele existau încă – adunate asupra sanctuarului. Care era ceremonia care avea loc, o dată pe an, în mod simbolic, pentru a le şterge definitiv? Leviticul 16:16.

Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul Întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. (Leviticul 16:16).

c. În Ziua Ispăşirii, ce ritual era săvârşit, cu cei doi ţapi care erau aduşi marelui preot, pentru îndepărtarea păcatelor de la popor şi de la sanctuar? Leviticul 16:7-10.

Să ia cei doi ţapi, şi să-i pună înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul, şi să-l aducă jertfă de ispăşire. Iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispăşirii, şi să i se dea drumul în pustie pentru Azazel. (Leviticul 16:7-10).

d. Ce trebuia să facă marele preot înainte să facă ispăşirea pentru popor? Leviticul 16:11.

Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui. Să-şi junghie viţelul pentru jertfa lui de ispăşire. (Leviticul 16:11).

e. Cum se proceda cu ţapul destinat ca jertfă pentru păcat? Leviticul 16:15-19. Pe cine reprezenta ţapul? Ioan 19:13-15; 1 Corinteni 15:3.

Să junghie ţapul adus ca jertfă de ispăşire pentru popor, şi să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă întocmai cum a făcut cu sângele viţelului, să stropească cu el spre capacul ispăşirii şi înaintea capacului ispăşirii. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul Întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. Să nu fie nimeni în Cortul Întâlnirii când va intra Aaron să facă ispăşirea în Sfântul locaş, până va ieşi din ei. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui, şi pentru toată adunarea lui Israel. După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului, şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l curăţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel. (Leviticul 16:15-19).

Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre” iar evreieşte: „Gabata.” Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!” (Ioan 19:13-15).

V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi…(1 Corinteni 15:3).

„Ţapul care ieşise la sorţi pentru Domnul, urma să fie omorât ca jertfă pentru păcat pentru popor. Preotul urma să ducă sângele lui dincolo de perdea şi să-l stropească pe tronul harului şi în faţa acestuia. Sângele era,

de asemenea, stropit asupra altarului de tămâiere ce se afla în faţa perdelei.” – Marea luptă, pg. 419 engl.

f. Imediat ce sanctuarul fusese curăţat de „necurăţiile copiilor lui Israel”, ce făcea marele preot cu păcatele care tocmai fuseseră îndepărtate? Leviticul 16:20-22.

Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul locaş, pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. Ţapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustie, să-i dea drumul. (Leviticul 16:20-22).

Miercuri 1 iunie

4. CURĂŢAREA SANCTUARULUI

a. Spre ce experienţă viitoare i se atrăgea atenţia poporului prin sunetul trâmbiţelor, cu 10 zile înainte (Numeri 29:1)? Ce se aştepta să facă cu toţii în Ziua Ispăşirii? Leviticul 16:29,30; 23:27,32.

În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o adunare Sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trâmbiţă. (Numeri 29:1).

Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru. Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, ca să vă curăţiţi: veţi fi curăţiţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. (Leviticul 16:29,30).

În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi ziua ispăşirii: atunci să aveţi o adunare Sfântă, să vă smeriţi sufletele, şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. (Leviticul 23:27).

Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru. (Leviticul 23:32).

b. Ce urma să li se întâmple celor care nu-şi mâhneau sufletele în marea zi? Leviticul 23:29,30. Ce li se va întâmpla celor care vor păcătui cu voia după ce au primit cunoştinţa adevărului? Evrei 10:26-31.

Oricine nu se va smeri în ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui. (Leviticul 23:29, 30).

Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! (Evrei 10:26-31).

„Pentru păcat, oriunde s-ar găsi acesta, ,Dumnezeul nostru este un foc mistuitor’. (Evrei 12:29). În toţi cei care se vor supune puterii Sale, Duhul lui Dumnezeu va mistui păcatul. Dar dacă oamenii se agaţă de păcat, ei devin una cu el. Atunci slava lui Dumnezeu, care distruge păcatul, trebuie să-i distrugă şi pe ei.” – Hristos lumina lumii, pg. 107 engl.

c. Ce simboliza Ziua Ispăşirii din vechime? Proverbele 16:6; Evrei 9:11-14, 25-28.

Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău. (Proverbele 16:6).

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâni, adică nu este din zidirea aceasta; şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul preaSfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu! (Evrei 9:11-14).

Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul preaSfânt cu un sânge, care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă. (Evrei 9:25-28).

„Sângele lui Hristos, în timp ce urma să-l elibereze pe păcătosul pocăit de condamnarea legii, nu anula păcatul; acesta rămânea înregistrat în sanctuary până la ispăşirea finală; în felul acesta în modelul dat sângele jertfei pentru păcat îndepărta păcatul din dreptul celui pocăit, dar rămânea asupra sanctuarului până la Ziua Ispăşirii. În ziua marii răsplătiri finale, cei morţi vor fi judecaţi ,după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.’ (Apocalipsa 20:12). Apoi prin sângele ispăşitor al lui Hristos, păcatele tuturor celor cu adevărat pocăiţi vor fi şterse din cărţile din ceruri. Astfel sanctuarul va fi eliberat sau curăţat de orice păcat. În modelul dat, această mare lucrare de ispăşire sau de ştergere a păcatelor era reprezentată de serviciile din Ziua Ispăşirii – curăţarea sanctuarului pământesc, care era realizată prin îndepărtarea, cu ajutorul sângelui jertfei pentru păcat, a păcatelor prin care fusese pângărit. După cum la ispăşirea finală, păcatele celor cu adevărat pocăiţi urmează să fie şterse din cărţile din ceruri, pentru a nu mai fi pomenite şi nici reamintite, la fel în modelul dat, ele erau duse în pustie, despărţite pentru totdeauna de popor.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 357, 358 engl.

Joi 2 iunie

5. O CHESTIUNE DE VIAŢĂ ŞI DE MOARTE

a. Ce paralelă poare fi văzută între (1) Ţapul de trimis din Leviticul 16:21 şi (2) Satan aşa cum este descris în Apocalipsa 20:1-3?

Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu, şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. (Leviticul 16:21).

Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. (Apocalipsa 20:1-3).

„Deoarece Satan stă la originea păcatului, instigator direct al tuturor păcatelor care au produs moartea Fiului lui Dumnezeu, dreptatea cere ca Satan să sufere pedeapsa finală.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 358 engl.

b. Ce avertisment ne poate ajuta să scăpăm de distrugerea păcatului şi a păcătoşilor? Proverbele 16:3; Faptele Apostolilor 3:19. Daţi exemple de pocăinţă falsă. 2 Corinteni 7:10; 1 Samuel 15:24; Matei 27:3,4.

Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. (Proverbele 16:3).

Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare (Faptele Apostolilor 3:19).

În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea. (2 Corinteni 7:10).

Atunci Saul i-a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului, şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul. (1 Samuel 15:24).

Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor, şi a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” (Matei 27:3,4).

„Dumnezeu a ridicat aceste bariere ale mărturiilor ca pe un zid în jurul vostru ca să vă păzească să nu cădeţi sub şiretlicurile amăgitoare ale vrăjmaşului, dar voi le dărâmaţi pe toate şi faceţi totul ca să urmaţi înclinaţiilor voastre. Părerea voastră de rău pentru păcate se aseamănă cu a celor din vechime care-şi sfâşiau hainele ca să-şi arate jalea, fără a-şi întrista sufletele. Nu aveţi o noţiune corectă cu privire la ceea ce este păcatul. Nu aţi simţit caracterul grav al lipsei de fidelitate în gând şi faptă. Mintea voastră este senzuală şi aceasta aproape continuu. Dacă v-ar părea într-adevăr rău pentru păcatele voastre, dacă v-aţi da seama într-adevăr cât sunteţi de greşiţi, aţi da pe faţă acea pocăinţă de care nu este nevoie să te mai pocăieşti.” – Mărturii cu privire la comportamentul sexual, adulter şi divorţ, pg. 169, engl.

c. Doar în cine avem speranţă? Romani 5:6-11.

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când Suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când Suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:6-11).

Vineri 3 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Care a fost scopul Zilei Ispăşirii care avea loc o dată pe an? Când avea loc?

b. Care era diferenţa dintre ispăşirea zilnică şi cea anuală?

c. Care este diferenţa dintre iertare şi ştergerea păcatelor?

d. Care era însemnătatea simbolică a celor doi ţapi aduşi la sanctuar?

e. Explicaţi paralele dintre soarta ţapului de trimis şi a lui Satan.