Lecţia 10. Ascultând fără a ne îndoi

„Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor.” (Psalmii 119:2).

„Multe suflete ar fi ruinate dacă s-ar baza mereu în mod necondiţionat pe sentimentele fericite că sunt acceptate de Dumnezeu. Fără simţăminte, trebuie să învăţăm să ne bazăm pe cuvântul Său… Îndoielile şi temerile împotriva cărora am fost chemaţi să luptăm sunt preţioasele încercări ale credinţei noastre, instrumentele lui Dumnezeu
care lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” – The Signs of the Times, 18 aprilie 1895.

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, pag. 105-113 engl. (cap. 12).

Duminică 30 august
1. Ce să facem cu îndoiala

a. Atunci când ne confruntăm cu îndoiala, ce putem face ca să-i rezistăm? Psalmii 37:3-7.

Ps 37:3-7
3 Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie. 4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. 5 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, 6 El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază. 7 Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.

„Credinţa noastră trebuie să se bazeze pe dovezi, nu pe demonstraţii. Cei care doresc să se îndoiască vor găsi ocazii; dar cei care doresc cu adevărat să cunoască adevărul vor găsi multe dovezi pe care să-şi bazeze credinţa.” – Calea către Hristos, pag. 105 engl. (cap. 12).

b. De ce nu vom putea să răspundem la orice întrebare sau să rezolvăm orice nesiguranţă? Isaia 55:8, 9.

Isa 55:8-9
8 „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. 9 Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

„Dacă ar fi posibil ca fiinţele create să poată obţine o înţelegere deplină a lui Dumnezeu şi a lucrărilor Sale, atunci, când ajung acest nivel de înţelegere, nu ar mai exista pentru ele nimic din adevăr care să fie descoperit, nu va mai exista creştere în cunoştinţă, nici o dezvoltare a minţii sau inimii. Dumnezeu nu ar mai fi suprem; iar omul, ajungând la limita cunoştinţei şi a realizării, se va opri din înaintare. Să mulţumim lui Dumnezeu că nu aşa stau lucrurile.” – Idem., pag. 109 engl. (cap.12).

Luni 31 august
2. Soluţii pentru îndoială

a. Cât de important este să punem întrebări şi să ne dezvoltăm mintea din punct de vedere intelectual cât de mult cu putinţă? Proverbele 4:7. Ce exemplu a dat Isus? Luca 2:52.

Prov 4:7
7 Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.

Luca 2:52
52 Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

„Sub influenţa conducătoare a lui Dumnezeu, intelectul omului poate atinge lucruri măreţe. Tinerii ar trebui încurajaţi să atingă cel mai înalt standard al realizării intelectuale. Dacă teama şi cunoştinţa de Dumnezeu sunt aşezate pe primul loc, nu există nici un pericol ca studentul să se avânte prea sus. Cunoştinţa de Dumnezeu, înţelegerea voinţei Sale din cuvântul Său, atât cât pot pricepe minţile omeneşti, încorporate în gânduri şi întreţesute în caracter, îi vor face pe bărbaţi şi femei eficienţi. Mintea va fi îmbogăţită, lărgită şi extinsă. Cei care studiază în felul acesta Cuvântul vor merge în sus şi înainte către cel mai înalt standard, pentru că sunt părtaşi ai naturii divine.” – The Youth Instructor, 31 august 1899.

b. De ce anume este nevoie pentru a găsi răspunsuri la întrebările noastre? Iacov 1:5-8.

Iac 1:5-8
5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. 7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, 8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

„Mulţi privesc la predicatorii lor şi aşteaptă ca ei să le aducă lumină de la Dumnezeu, părând să creadă că aceasta este o cale mai ieftină decât să se deranjeze să meargă ei înşişi după ea. Aceştia pierd multe. Dacă l-ar urma pe Hristos în fiecare zi şi ar face din El îndrumătorul şi sfătuitorul lor, ei ar obţine o cunoştinţă clară a voinţei Sale şi, în felul acesta, ar câştiga o experienţă preţioasă. Pentru că le lipseşte tocmai această experienţă, fraţi, care mărturisesc adevărul, umblă în lumina scânteilor altora; ei nu sunt familiarizaţi cu Spiritul lui Dumnezeu şi nu deţin o cunoştinţă a voinţei Sale şi, ca urmare, sunt îndepărtaţi de la credinţa lor cu uşurinţă. Ei sunt nestatornici,
pentru că s-au încrezut în alţii ca aceştia să dobândească o experienţă în locul lor. S-au luat măsuri ample ca fiecare fiu şi fiică a lui Adam să obţină în mod individual o cunoştinţă a voinţei divine, să desăvârşească un caracter creştin şi să fie curăţiţi prin adevăr. Dumnezeu este dezonorat prin cei care pretind că sunt urmaşi ai lui Hristos şi totuşi nu deţin o cunoştinţă din experienţă a voinţei divine sau a tainei evlaviei.” – Testimonies, vol. 2, pag. 644 engl. (cap. 78).

Marţi 1 septembrie
3. Respingând tradiţiile nebiblice

a. Ce trebuie despărţit de înţelegerea noastră personală a soliei lui Dumnezeu? Marcu 7:6-9.

Mar 7:6-9
6 Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.

„Biblia este regula de viaţă, care ne învaţă despre caracterul pe care trebuie să-l formăm pentru viitor, viaţa nemuritoare. Credinţa noastră, practica noastră pot face din noi epistole vii, cunoscute şi citite de toţi oamenii. Oamenii nu au nevoie de lumina slabă a tradiţiei şi obiceiului ca să facă Scripturile uşor de înţeles. Este ca şi când am susţine că soarele, în strălucirea lui de la miezul zilei, are nevoie de licărirea unor torţe pământeşti ca să-i sporească slava. Nu este nevoie de poveştile sau născocirile preoţilor sau ale predicatorilor pentru salvarea studentului de la rătăcire. Consultaţi Cuvântul divin şi veţi avea lumină. În Biblie, fiecare datorie este arătată clar, fiecare lecţie este înţeleasă şi capabilă să îi facă pe oameni în stare să se pregătească pentru viaţa veşnică. Darul lui Hristos şi iluminarea Duhului Sfânt ne descoperă pe Tatăl şi pe Fiul. Cuvântul este adaptat în mod precis ca să-i facă pe bărbaţi, femei şi tineri înţelepţi pentru mântuire. În cuvânt se află ştiinţa mântuirii descoperită clar… ‚Cercetaţi Scripturile,’ pentru că în ele se află sfatul lui Dumnezeu, glasul lui Dumnezeu care vorbeşte sufletului.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag 390, 391 engl. (cap.: „Marea carte de studiu”).

„Autoritatea omului poartă semnătura omului. Nu trebuie să permitem ca poporul nostru să intre sub comanda sentimentelor slabe şi confuze ale omului. Autoritatea lui Dumnezeu trebuie să rămână în picioare ca fiind supremă. Şi trebuie să fac apel la poporul Său să recunoască autoritatea Sa, care poartă dovada originii sale divine.” – Manuscris Releases, vol. 12, pag. 69.

b. Atunci când aşezăm tradiţia deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, ce vom fi conduşi să facem? Matei 23:23.

Mat 23:23
23 Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

„Atunci când se posteşte şi se fac rugăciuni într-un spirit de îndreptăţire de sine, acestea sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Adunarea sfântă de închinare, şirul de ceremonii religioase, umilinţa exterioară, jertfirea impusă – toate mărturisesc înaintea lumii că cel care face aceste lucruri se consideră drept. Aceste lucruri atrag atenţia la împlinitorul datoriilor riguroase, spunând: Acest om are drept la cer. Dar totul este doar înşelăciune. Faptele nu ne vor cumpăra intrarea în cer. Marea Jertfă care s-a făcut îi cuprinde pe toţi cei care cred.” – Selected Messsages, vol. 1, pag. 388.

Miercuri 2 septembrie
4. Convingerea personală: O protecţie faţă de îndoială

a. Cum putem cunoaşte calea către cer? Ioan 14:6; 6:63; 8:31, 32. Pe de altă parte, cum vor pierde mulţi dintre noi cerul?

Ioan 14:6
6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Ioan 6:63
63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

Ioan 8:31-32
31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; 32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

„Inima mea este tristă când mă gândesc câţi vor pierde calea către cer pentru că nu au studiat ghidul dat lor de Dumnezeu. Nu există nici un aranjament posibil prin care aceste suflete să poată fi mântuite, care, după ce au auzit glasul lui Dumnezeu vorbindu-le în Cuvântul Său, nu au nici un interes suficient ca să cerceteze şi să se familiarizeze cu instrucţiunile pe care li le-a dat Dumnezeu, indicând singura cale care duce spre cer. Întrebarea apostolului este îndreptăţită: ‚Cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?’ (Evrei 2:3). Tinerilor noştri să li se prezinte un angajament pe care să-l semneze cum că nu se vor atinge de fabulele fără rost, ci vor cerceta Scripturile ca să dea minţii lor cea mai hrănitoare şi sănătoasă hrană, pentru a deveni puternici în contemplarea lucrărilor lui Hristos care a devenit garantul omenirii căzute.” – The Youth’s Instructor, 31 august 1887.

b. Ce ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu pentru a ne apăra de îndoială? Psalmii 139:23, 24.

Ps 139:23-24
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! 24 Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

„Să ne cercetăm cu atenţie şi critică. Nu sunt călcate juruinţele pe care le-am făcut la botezul nostru? Suntem morţi faţă de lume şi vii faţă de Hristos? Căutăm acele lucruri care sunt de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu? Este tăiat cablul care ne-a ancorat de Stânca cea veşnică? Suntem purtaţi de curent spre pierzare? Să nu facem nici un efort de a înainta cu hotărâre şi de a ne face drum în susul curentului de apă? Să nu mai ezităm, ci să folosim vâslele cu vigoare; şi să facem faptele dintâi, înainte de a naufragia cu totul.” – The Review and Herald, 7 iunie 1887.

„Supuneţi-vă inima ca să fie înnobilată şi curăţită; atunci veţi deveni părtaşi ai naturii divine, eliberaţi de stricăciunea care este în lume prin poftă. Atunci veţi fi ‚gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi cu teamă.’ (1 Petru 3:15). Pacea lui Hristos va fi a voastră.” – Testimonies, vol. 5, pag. 333 engl. (cap. 37).

Joi 3 septembrie
5. Schimbarea de care avem nevoie

a. Cum va fi experienţa noastră când biruim îndoiala? Matei 21:21, 22.

Mat 21:21-22
21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare”, se va face. 22 Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

„Prin credinţa în Hristos, orice defect de caracter trebuie îndreptat, fiecare întinăciune curăţită, orice greşeală corectată, orice virtute dezvoltată. ‚Voi sunteţi desăvârşiţi în El.’ (Coloseni 2:10 engl.). Rugăciunea şi credinţa sunt strâns legate şi trebuie să fie studiate împreună. În rugăciunea credinţei se află o ştiinţă divină; este o ştiinţă pe
care trebuie să o înţeleagă toţi cei care vor să facă din viaţa lor un succes. Hristos spune: ‚De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea.’ (Marcu 11:24). El arată clar că ceea ce cerem trebuie să fie în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu; trebuie să cerem lucruri pe care El le-a făgăduit, şi orice primim trebuie folosit pentru împlinirea voinţei Sale. Dacă sunt împlinite condiţiile, făgăduinţa este clară.” – Educaţia, pag. 257, 258 engl. (cap.: „Credinţa şi rugăciunea”).

b. Care va fi atitudinea noastră faţă de ceilalţi credincioşi? Ioan 17:20, 21.

Ioan 17:20-21
20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

„Cei care duc luptele Prinţului vieţii trebuie să-şi îndrepte armele de luptă spre exterior, şi să nu formeze un pătrat gol şi să-şi ţintească proiectilele de nimicire spre cei care slujesc sub steagul Prinţului Emanuel. Nu avem timp să-i rănim şi să-i doborâm pe alţii.” – Christ Triumphant, pag. 235.

Vineri 4 septembrie
Întrebări recapitulative personale

1. De ce îngăduie Dumnezeu posibilitatea de a ne îndoi?
2. Care este răspunderea noastră în ce priveşte îndepărtarea îndoielii?
3. Care este o sursă obişnuită a îndoielii?
4. Cum putem birui toată îndoiala?
5. Care va fi rezultatul faptului că suntem liberi de îndoială?