Lecția 10. Familia Bisericii

„Stăruiți în dragostea frățească.” (Evrei 13:1). 

„Toți suntem predispuși să facem greșeli. Nimeni nu este perfect. Domnul Isus a murit pentru cei greșiți ca ei să poată fi iertați. Nu este lucrarea noastră să condamnăm. Hristos nu a venit să condamne, ci să mântuiască.” – In Heavenly Places, p. 292.

Recomandare pentru studiu: Mărturii, vol. 2, p. 73–77 (cap. Iubire pentru cei greșiți).

 

Duminică 28 mai

1. AJUTÂNDU-I PE CEI DIN JURUL NOSTRU

a. Pentru ce grupuri de oameni trebuie să avem noi o atenție specială? Galateni 6:10. De ce? Matei 12:50.

 Galateni 6:10 Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.

Matei 12:50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

„Am văzut că este în providența lui Dumnezeu ca văduvele și orfanii, cei orbi, surzi, șchiopi și persoanele afectate în diferite feluri să fie așezate în strânsă relație creștină cu biserica Sa; aceasta este pentru a încerca pe poporul Său și pentru a da pe faţă adevăratul lor caracter. Îngerii lui Dumnezeu veghează să vadă cum tratăm aceste persoane care au nevoie de simpatia, dragostea și bunăvoința noastră dezinteresată. Acesta este testul lui Dumnezeu pentru caracterul nostru. Dacă avem adevărata religie a Bibliei, vom simți că o datorie de dragoste, amabilitate și interes I se cuvine lui Hristos în numele fraților Săi; și nu putem face mai puțin decât să ne arătăm recunoștința pentru dragostea Sa fără margini față de noi, pe când noi eram păcătoși, nevrednici de harul Său, având un profund interes și dragoste neegoistă pentru cei care sunt frații noștri și sunt mai puțin favorizați decât noi.” – Mărturii, vol. 3, p. 511 (cap. Datoria față de cei nenorociți).

b. Dacă avem o religie curată, ce datorie vom împlini? Iacov 1:27; Marcu 14:7.

 Iacov 1:27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

Marcu 14:7 căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricând voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.

„Oriunde este nevoie umană și suferință, există un câmp pentru lucrare misionară.” – Lucrarea de binefacere, p. 35.

 

Luni 29 mai

2. CULTIVÂND DRAGOSTEA FRĂȚEASCĂ

a. Cum a fost dragostea pe care Dumnezeu a arătat-o față de noi? Sub ce obligație ne așază această dragoste? 1 Ioan 4:9, 11; Ioan 3:16.

 1Ioan 4:9 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.11 Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.

Ioan 3:16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

„Când păcătosul Îl vede pe Mântuitorul Său murind pe cruce sub blestemul păcatului, în locul lui, privind dragostea Sa iertătoare, dragostea se trezește în inima lui. Păcătosul Îl iubește pe Hristos, pentru că Hristos l-a iubit mai întâi.” – Solii alese, vol. 1, p. 374.

„Hristos rămânând în suflet nu se va certa cu Hristos care se află în alt suflet. Trebuie să învățăm să suportăm ciudățeniile celor din jurul nostru. Dacă voința noastră este sub controlul voinței lui Hristos, cum putem noi să ne certăm cu frații noștri? Dacă suntem în ceartă, putem ști că aceasta este din cauză că eul are nevoie să fie răstignit. Cel pe care Hristos îl face liber, va fi cu adevărat liber. Noi nu suntem pe deplin în Hristos dacă nu ne iubim unii pe alții cum ne-a iubit Hristos. Când facem acest lucru, așa cum Hristos ne-a poruncit, vom da dovadă că suntem pe deplin în El.” – Astăzi cu Dumnezeu, p. 262.

b. Ce relație trebuie să avem cu Dumnezeu înainte ca să putem să ne iubim frații și surorile? 1 Ioan 4:7, 12.

 1Ioan 4:7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.12 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.

„Toți cei care au fost născuți în familia cerească sunt, într-un sens special, frați ai Domnului nostru. Dragostea lui Hristos îi leagă împreună pe membrii familiei Sale și oriunde acea dragoste este manifestată, acolo se descoperă o relație divină.” – Hristos, Lumina lumii, p. 638 (cap. Acești foarte neînsemnați frați ai Mei).

„Datoria noastră este să trăim în atmosfera dragostei lui Hristos, să respirăm profund din dragostea Sa și să reflectăm căldura Sa în jurul nostru.” – Înalta noastră chemare, p. 175 (18 iunie).

c. Cum trebuie să ne iubim unii pe alții? 1 Petru 1:22, 23.

 1Petru 1:22 Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima;23 fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

„Doar Dumnezeu poate să vă conducă să recunoașteți în așa fel harul, dragostea și îngăduința Lui, încât să aveți credința care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Acesta este darul lui Dumnezeu.” – Lift Him Up, p. 252.

„Avem nevoie să cultivăm dragostea în inimile noastre. Avem nevoie să nu mai fim grabnici să gândim rău despre frații noștri. Trebuie să atribuim cele mai bune motive pentru ceea ce fac sau spun ei. Trebuie să fim creștini biblici.” – Astăzi cu Dumnezeu, p. 83. 

 

Marți 30 mai

3. CRESCÂND ÎN EXPERIENȚA NOASTRĂ PROPRIE

a. Ce alegere putem face, voi și cu mine, pentru a crește în experiența noastră creștină? Efeseni 4:21–24.

 Efeseni 4:21 dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;23 şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

„Convertirea este o lucrare pe care cei mai mulți nu o apreciază. Nu este o chestiune neînsemnată să transformi o minte lumească, iubitoare de păcat, și să o aduci să înțeleagă dragostea nespusă a lui Hristos, farmecul harului Său și măiestria lui Dumnezeu, așa încât sufletul să fie îmbibat de dragostea divină și captivat de tainele cerești. Când el înțelege aceste lucruri, viața sa anterioară îi pare dezgustătoare și rea. El urăște păcatul și, zdrobindu-și inima înaintea lui Dumnezeu, el Îl acceptă pe Hristos ca viața și bucuria sufletului. El renunță la plăcerile sale anterioare; are o minte nouă, afecțiuni noi, interese noi, voință nouă; întristările sale, dorințele și dragostea, toate sunt noi... Cuvântul lui Dumnezeu, care era greoi și neinteresant, este acum ales ca studiu al său, sfătuitorul său. El reprezintă o scrisoare scrisă lui de Dumnezeu, purtând inscripția Celui Veșnic. Gândurile sale, cuvintele sale și faptele sale sunt aduse în fața aceste legi și probate. El tremură la poruncile și amenințările pe care acesta (cuvântul) le conține, în timp ce, cu fermitate, se prinde de făgăduințele sale și își întărește sufletul când și le însușește pentru el.” – Credința prin care trăiesc, p. 139.

b. În ce moduri trebuie să creștem spiritual? 2 Petru 3:18.

 2Petru 3:18 ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei. Amin.

„Creștinul trebuie să câștige tărie, întărindu-i pe alții. „Cel care udă pe alții, va fi udat și el.” Aceasta nu este doar o simplă făgăduință; ea este o lege divină, o lege prin care Dumnezeu a plănuit ca un curent de bunăvoință, asemenea apelor de la mare adâncime, să fie menținut în circulație permanentă, curgând continuu înapoi la sursă. În împlinirea aceste legi se află secretul creșterii spirituale... Cum este posibil ca să creștem în har? Este posibil doar dacă ne golim inimile de eu și le prezentăm Cerului, să fie modelate după Modelul divin... Când ne însușim binecuvântările lui Dumnezeu, vom fi capabili să primim o mai mare măsură din Harul Său.” – Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 7, p. 947.

„Vom cunoaște mai mult și tot mai mult pe Isus printr-o cercetare atentă a Scripturilor și urmând apoi căile adevărului și neprihănirii descoperite în ele. Acei care cresc mereu în har vor fi neclintiți în credință și vor înainta.”- Solii către tineret, p. 121 (Cap. 32: Crescând în har).

 

Miercuri 31 mai

4. ATITUDINEA FAȚĂ DE CEI GREȘIȚI

a. În interacțiunile cu frații și surorile noastre, ce ar trebui să ne aducem aminte? Luca 21:19; Ioan 15:12.

  Luca 21:19 Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.

Ioan 15:12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.

„Arătați dragoste celor care au nevoie de ea cel mai mult. Cei mai nefericiți, cei care au cele mai neplăcute temperamente, au nevoie de dragostea noastră, gingășia noastră, mila noastră. Acei care ne încearcă răbdarea au nevoie de cea mai multă dragoste.” – Fundamentele educației creștine, p. 281 (cap. Exmatricularea studenților).

„Nu trebuie să începem prin a încerca să ne iubim unii pe alții. Iubirea lui Hristos în inimă este ceea ce avem nevoie. Când eul este cufundat în Hristos, adevărata iubire țâșnește în mod spontan.” – Slujitorii Evangheliei, p. 497 (cap. „Să veghem unii asupra altora”).

„Este nevoie să arătăm răbdare asemenea lui Hristos și dragoste pentru cel greșit, dar este, de asemenea, periculos să arătăm o atât de mare toleranță pentru greșelile sale, astfel încât el să ajungă a se considera ca nemeritând mustrarea și să o respingă ca fiind inadecvată și nedreaptă.” – Istoria faptelor apostolilor, p. 504 (cap. 49: Ultima epistolă a lui Pavel).

„Ar trebui să îi ajutați pe cei care au nevoie cel mai mult de ajutor, acei care sunt în situații mai puțin favorabile, care sunt greșiți și cu lipsuri și care poate că v-au jignit și v-au încercat răbdarea până la extrem. Tocmai de unii ca aceștia Îi era milă lui Isus, pentru că Satan are mare putere asupra lor și în mod constant profită de punctele lor slabe și își aruncă săgețile sale pentru a-i răni acolo unde sunt mai puțin protejați.”- Mărturii, vol. 2, p. 75 (cap. Iubire pentru cei greșiți).

b. Dacă un frate ofensează pe cineva și noi aflăm despre aceasta, care este primul pas pe care ar trebui să-l facem? Matei 18:15; Leviticul 19:16.

 Matei 18:15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.

Leviticul 19:16 Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul.

„Nu ascultați rapoartele împotriva vreunui frate sau vreunei surori... Întrebați pe cel care aduce acuzații, dacă a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu în ceea ce privește această problemă. Hristos a lăsat indicații explicite despre ceea ce ar trebui făcut. Mergeți la fratele vostru și spuneți-i greșeala numai între el și voi. . . . Dacă există sau nu o nedreptate între voi și cel acuzat, porunca lui Hristos este aceeași. Fratele vostru are nevoie de ajutor. Spuneți-i lui, nu altcuiva, zvonurile care circulă despre el. Dați-i ocazia să explice. Este posibil ca zvonurile să fie false și ca problemele să poată fi puse în ordine prin câteva explicații simple. Acest fel de a trata pe cineva se cuvine oricui presupunem că ar fi greșit.” – In Heavenly Places, p. 292.

 

Joi 1 iunie

5. PROMOVÂND RESTAURAREA

a. Ce atitudine ar trebui să avem față de cei care sunt greșiți? Care ar trebui să fie ținta noastră? Galateni 6:1, 2; 1 Petru 4:8; Tit 3:2.

 Galateni 6:1 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.2 Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

1Petru 4:8 Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

Tit 3:2 să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.

„Să aveți în minte că lucrarea de restaurare trebuie să fie povara noastră. Această lucrare nu trebuie făcută într-un mod mândru, insinuant, stăpânitor... Cel care ignoră nevoile urgente ale fratelui său va fi adus, în providența lui Dumnezeu, pe același teren pe care fratele său l-a stră- bătut în încercări și necazuri și, printr-o experiență amară, i se va dovedi că el este la fel de neajutorat și are nevoie de încurajare cum a avut și cel suferind, pe care el l-a respins.” – Mărturii, vol. 6, p. 398, 399 (cap. Iubire între frați).

b. Ce împiedică adesea restaurarea celui greșit? Proverbele 11:13; 18:8.

 Proverbe 11:13 Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat.

Proverbe 18:8 Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.

„Bârfa și clevetirea, destăinuirea secretelor și analizarea caracterelor, despart sufletul de Dumnezeu. Ele sunt moartea spiritualității și a unei influențe religioase blânde, calme… Creștinii ar trebui să aibă grijă cu privire la cuvintele lor. Ei n-ar trebui niciodată să ducă rapoarte nefavorabile de la unul dintre prietenii lor la alții, în special dacă sunt conștienți că există o lipsă de unire între ei. Este crud să faci aluzii și să insinuezi, ca și când ai ști un mare lucru despre acest prieten sau acea cunoștință despre care alții sunt neștiutori. Astfel de aluzii ajung mai departe și produc impresii mai nefavorabile decât relatarea francă a faptelor, într-o modalitate lipsită de exagerare. Ce vătămare a suferit biserica lui Hristos din cauza acestor lucruri!” – Ibid., vol. 2, p. 185, 186 (cap. Spiritul lumesc în biserică).

 

Vineri 2 iunie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum vom arăta că practicăm adevărata religie a Bibliei?

2. Cum își tratează creștinii biblici frații și surorile de credință?

3. Cum putem deveni creștini mai puternici?

4. Cum putem să ne iubim unii pe alții? Cui ar trebui să arătăm dragoste, în mod special?

5. Dacă refuzăm să ajutăm la restaurarea fraților sau surorilor noastre care sunt greșiți, ce ni se va întâmpla?