Lecția 10. O lecție de la vița de vie

„Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei.” (Ioan 15:8).

„Dumnezeu dorește să reprezinte prin voi sfințenia, bunăvoința, compasiunea propriului Său caracter. Totuși Mântuitorul nu cere de la ucenici să se trudească pentru a aduce roade. El le spune să rămână în El.” – Hristos, Lumina lumii, p. 677 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, p. 674-677 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).


Duminică 2 decembrie

1. EU SUNT ADEVĂRATA VIȚĂ

a. Ce imagine a folosit Isus pentru a descrie relația spirituală între El, Tatăl și ucenici? Ioan 15:1.

Ioan 15:1 „Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.”

„[Hristos] a folosit imaginea viței de vie pentru ca atunci când privim la ea să rememorăm lecțiile Lui prețioase. Interpretată în mod corect, natura este oglinda divinității.

Hristos a indicat spre viță și ramurile ei: Vă dau această lecție ca să puteți înțelege relația Mea cu voi și relația voastră cu Mine.” – The Upward Look, p. 182.

b. Ce semnificație biblică a fost asociată cu vița de vie? Psalmii 80:8, 9.

Psalmii 80:8, 9 „Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri şi ai sădit-o. Ai făcut loc înaintea ei, şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.”

„Iudeii au considerat întotdeauna vița de vie ca fiind cea mai distinsă dintre plante și un simbol pentru tot ce era puternic, excelent și roditor. Israel fusese reprezentat ca o viță pe care Dumnezeu o plantase în Țara Făgăduită. Iudeii și-au bazat speranța lor de mântuire pe faptul legăturii lor cu Israel. Dar Isus a spus: ‚Eu sunt adevărata Viță. Să nu credeți că prin legătura voastră cu Israelul puteți deveni părtași ai vieții lui Dumnezeu și moștenitori ai făgăduințelor Lui. Doar prin Mine se primeşte viață spirituală.’ ” – Hristos, Lumina lumii, p. 675 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

 

Luni 3 decembrie

2. TATĂL MEU ESTE VITICULTORUL

a. Ce lecție a dependenței ne învață vița de vie despre Hristos? Ioan 5:19; 14:10.

Ioan 5:19 „Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.”

Ioan 14:10 „Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.”

„În loc de a alege palmierul grațios, cedrul măreț sau stejarul puternic, Isus a ales vița de vie cu cârceii ei agățători, pentru a Se reprezenta pe Sine. Palmierul, cedrul și stejarul se mențin singuri. Ei nu au nevoie de vreun suport. Dar vița de vie se încolăcește în jurul aracilor și se înalță astfel spre cer. La fel Hristos, în natura Lui umană, era dependent de puterea divină.” – Hristos, Lumina lumii, p. 674, 675 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

b. Cât de încrezător era Hristos cu privire la faptul că Tatăl Lui va satisface toate nevoile Sale? Ioan 5:30; 1 Petru 5:7.

Ioan 5:30 „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.”

1 Petru 5:7 „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.”

„Hristos a fost complet golit de eu, în aşa măsură încât nu a făcut niciun plan pentru Sine. El a acceptat planurile lui Dumnezeu pentru El și zi de zi Tatăl I-a dezvăluit planurile Sale.” – Ibid., p. 208 (cap. 21, Betesda şi Sinedriul).

„Când Isus a fost trezit să înfrunte furtuna, El avea pace deplină. Nu era nicio urmă de teamă în vorbirea sau privirea Lui, pentru că nu avea nicio teamă în inimă. Dar El nu S-a bizuit pe faptul că deținea atotputernicia. Nu `Stăpânul pământului, și al mării, și al cerului` a fost cel care a adus-o la tăcere. El renunțase la putere, iar El declară: `Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi.` (Ioan 5:30). El S-a încrezut în puterea Tatălui. În credință – credință în dragostea și grija lui Dumnezeu – stătea Isus liniștit și puterea acelui cuvânt care a liniștit furtuna a fost puterea lui Dumnezeu.” – Ibid., p. 336.

c. Ce ne învață lecția viței de vie despre caracterul Tatălui? Isaia 27:2, 3.

Isaia 27:2, 3 „În ziua aceea, cântaţi o cântare asupra viei celei mai alese: „Eu, Domnul, sunt Păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi şi noapte ca să n-o vatăme nimeni.”

„Pe dealurile Palestinei, Tatăl nostru ceresc a plantat această Viță frumoasă și El Însuși era viticultorul. Mulți au fost atrași de frumusețea acestei Vițe și au recunoscut originea ei divină. Dar conducătorilor lui Israel aceasta li s-a părut ca o rădăcină care a ieșit dintr-un pământ uscat. Ei au luat planta și au zdrobit-o, au călcat-o sub picioarele lor nesfinte. Planul lor era să o distrugă pentru totdeauna. Dar Viticultorul ceresc nu a pierdut niciodată din vedere planta Lui. După ce oamenii au crezut că au omorât-o, El a luat-o și a replantat-o de cealaltă parte a zidului. Butucul de viță nu mai era vizibil. Acesta a fost ascuns de asalturile brutale ale oamenilor. Dar ramurile Viței s-au aplecat peste zid. Ele aveau să reprezinte Vița.” – Ibid., p. 675 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).


Marți 4 decembrie

3. VOI SUNTEȚI MLĂDIȚELE

a. Ce este necesar pentru ca fiecare mlădiță să crească și să aducă roade? Ioan 15:5.

Ioan 15:5: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”

„Această legătură spirituală poate fi constituită doar prin exersarea credinței personale. Această credință trebuie să manifeste prioritate supremă, încredere desăvârșită și consacrare deplină din partea noastră. Voința noastră trebuie să fie deplin predată voinței divine, sentimentele, dorințele, interesele noastre și onoarea noastră să fie identificate cu prosperitatea împărăției lui Hristos și cu onoarea cauzei Lui, noi primind constant har de la El, iar Hristos acceptând recunoștința noastră.” – Mărturii, vol. 5, p. 229 (cap. 25, Un apel).

„O unire cu Hristos printr-o credință vie este de durată; orice altă unire trebuie să piară. Hristos ne-a ales întâi pe noi, plătind un preț infinit pentru răscumpărarea noastră; și credinciosul adevărat Îl alege pe Hristos ca primul și ultimul și cel mai bun în toate. Dar această unire ne costă ceva. Ea este o unire de totală dependență, pentru a fi admisă de o persoană mândră. Toți cei care stabilesc această unire trebuie să simtă nevoia lor de sângele ispășitor al lui Hristos. Ei trebuie să facă o schimbare a inimii. Ei trebuie să își supună propria lor voință, voinței lui Dumnezeu. Va fi o luptă cu obstacole externe și interne. Trebuie să aibă loc o lucrare dureroasă de detașare, precum și una de atașare. Mândria, egoismul, vanitatea, spiritul lumesc – păcatul în toate formele lui – trebuie biruite, dacă dorim să intrăm în unire cu Hristos. Motivul pentru care mulți consideră viața de creștin deplorabil de grea, pentru care sunt așa nestatornici, așa schimbători, este pentru că încearcă să se atașeze de Hristos fără a se detașa întâi de idolii îndrăgiți.” – Ibid., p. 231 (cap. 25, Un apel).

b. Cum rămâne Hristos în noi? Ioan 15:7; 14:16-18, 23.

Ioan 15:7: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”

Ioan 14:16-18, 23: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietora, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi... Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.”

„Prin Cuvânt, Hristos rămâne în urmașii Lui. Aceasta este aceeași unire vitală care este reprezentată prin a mânca trupul Său și a bea sângele Său. Cuvintele lui Hristos sunt duh și viață. Primindu-le, primiți viața din Viță. Voi trăiți ‚prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’ (Matei 4:4).” – Hristos, Lumina lumii, p. 677 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

„Când suntem astfel uniți, cuvintele lui Hristos rămân în noi și noi nu suntem animați de un sentiment spasmodic, ci de un principiu viu, constant. Trebuie să se mediteze la cuvintele lui Hristos, să fie nutrite și păstrate în inimă.” – Mărturii, vol. 4, p. 355 (cap.31, Integritate în afaceri).


Miercuri 5 decembrie

4. PĂRTAȘI AI NATURII DIVINE

a. Ce se va întâmpla când ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, ascultând de principiile acestuia în viața noastră? Ioan 17:17; 1 Petru 1:22, 23; 2 Petru 1:4.

Ioan 17:17 „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

1 Petru 1:22, 23 „Deci ca unii care prin ascultarea de adevăr v-aţi curăţat sufletele prin Duhul, ca să aveţi o dragoste de fraţi neprefăcută, iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima; fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

2 Petru 1:4 „prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.”

„Când se hrănește din Cuvântul Său, [poporul lui Dumnezeu] constată că acesta este duh și viață. Cuvântul distruge natura firească, pământească și oferă o nouă viață în Hristos Isus. Duhul Sfânt vine în suflet ca Mângâietor. Prin agentul transformator al harului Său, chipul lui Dumnezeu este reprodus în ucenicii Lui; el devine o creatură nouă. Dragostea ia locul urii și inima primește asemănarea divină.” – Hristos, Lumina lumii, p. 391 (cap. 41, Criza din Galilea).

„Rugați-vă ca energiile puternice ale Duhului Sfânt, cu toată puterea lor de a trezi, regenera și transforma, să poată cădea ca un șoc electric asupra sufletului lovit de paralizie, determinând fiecare nerv să vibreze de o nouă viață, restaurând întregul om din starea lui moartă, pământească, carnală, la sănătate spirituală. Astfel veți deveni părtași ai naturii divine, fiind eliberați de corupția care este în lume prin poftă; și în sufletele voastre se va reflecta chipul Celui, prin ale cărui răni sunteți vindecați.” – Mărturii, vol. 5, p. 267 (cap. 28, Creşterea creştină).

b. Care va fi natura unei mlădițe conectate vital cu vița? Romani 11:16; 6:22.

Romani 11:16 „Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.”

Romani 6:22 „Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.”

„Legătura mlădiței cu vița, a declarat [Hristos], reprezintă relația pe care trebuie să o aveți cu Mine. Altoiul este grefat la vița vie și fibră cu fibră, nervură cu nervură, acesta crește în butucul viței. Viața viței devine viața mlădiței. La fel, sufletul mort în fărădelegi și păcate, primește viață prin legătura cu Hristos. Prin credința în El ca Mântuitor personal se realizează unirea. Păcătosul unește slăbiciunea lui cu puterea lui Hristos, golul lui cu plinătatea lui Hristos, fragilitatea lui cu forța rezistentă a lui Hristos. Atunci el are gândul lui Hristos. Umanitatea lui Hristos a atins umanitatea noastră și umanitatea noastră a atins divinitatea. Astfel, prin agentul Duhului Sfânt, omul devine părtaș al naturii divine. El este acceptat în Cel Preaiubit.” – Hristos, Lumina lumii, p. 675 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

„Când această intimitate a legăturii și comuniunii este formată, păcatele noastre sunt puse asupra lui Hristos; neprihănirea Lui ne este atribuită nouă. El a fost făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să putem fi făcuți neprihănirea lui Dumnezeu în El.” – Mărturii, vol. 5, p. 229 (cap. 25, Un apel).


Joi 6 decembrie

5. ADUCÂND MULTE ROADE

a. Cât de constantă trebuie să fie legătura noastră cu Hristos prin Duhul Sfânt? Evrei 3:14.

Evrei 3:14 „Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.”

„Aceasta nu este o atingere ocazională, o legătură intermitentă. Mlădița devine parte din vița vie. Transmiterea vieții, puterii și rodniciei din rădăcină la mlădițe este neîmpiedicată și constantă. Separată de viță, mlădița nu poate trăi. ‚Despărțiți de Mine nu puteți trăi’ a declarat Isus. ‚Viața pe care ați primit-o de la Mine poate fi păstrată doar prin comuniune continuă. Fără Mine nu puteți birui niciun păcat, nu puteți rezista niciunei ispite.’ - Hristos, Lumina lumii, p. 676 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

b. Ce va apărea în mod natural în viața unei mlădițe conectată vital la viță? Ioan 15:8; Galateni 5:22, 23.

Ioan 15:8 „Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.”

Galateni 5:22, 23 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

„A rămâne în Hristos înseamnă o credință vie, serioasă, reînviorătoare, care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. Aceasta înseamnă o primire constantă a Duhului lui Hristos, o viață de predare fără rezerve în slujba Lui. Acolo unde există această unire, vor apărea fapte bune. Viața viței se va manifesta prin fructe aromate pe ramuri. Alimentarea continuă cu harul lui Hristos vă va binecuvânta și vă va face o binecuvântare, până când veți putea declara cu Pavel: `Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine` (Galateni 2:20).” – That I May Know Him, p. 132.

„Când trăim prin credința în Fiul lui Dumnezeu, roadele Duhului vor fi văzute în viața noastră; niciunul nu va lipsi.” – Hristos, Lumina lumii, p. 676 (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).


Vineri 7 decembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Doar cum primim viaţă spirituală?

2. Ce ne învață vița despre încrederea pe care o putem avea în Dumnezeu?

3. Care este unul din motivele pentru care s-ar putea să considerăm viața creștină atât de grea?

4. Doar cum putem fi părtași ai vieții viței?

5. Ce este esențial pentru ca un creștin să aducă mult rod?