Lecţia 10. Răbdarea lui Avraam

„Nădăjduieşte în Domnul; fii cu curaj şi El îţi va întări inima; nădăjduieşte, spun, în Domnul!” ( Psalmii 27:14).

„Când suntem în nedumerire, chiar înainte ca noi să desfăşurăm înaintea Lui necazul nostru, [Dumnezeu] aranjează lucrurile pentru salvarea noastră.”—Înalta noastră chemare, p. 316 engl. (cap. Instruirea necesară pentru cer).

Studiu recomandat: Calea către Hristos, p. 93-104 engl. (cap. 11: Privilegiul rugăciunii); Înalta noastră chemare, p. 315-319 engl. (cap. Dumnezeu vorbeşte prin linişte - Văzându-L pe Cel Nevăzut).

 

Duminică 5 martie

1. DORINŢELE INIMII

a. Care era dorinţa inimii lui Avraam? Geneza 15:1-3. Ce promite Dumnezeu celor care cred în El? Psalmii 37:4, 5; Matei 21:21, 22.

 Geneza 15: 1 După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie, şi a zis: Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare. 2 Avram a răspuns: Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc. 3 Şi Avram a zis: Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.

Psalmii 37: 4 Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. 5 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,

Matei 21: 21 Drept răspuns, Isus le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare, se va face. 22 Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.

„Fiecare promisiune din Cuvântul lui Dumnezeu este pentru noi. În rugăciunile voastre, prezentaţi cuvântul garantat al lui Iehova şi, prin credinţă, cereţi făgăduinţele Sale. Cuvântul Său este asigurarea că, dacă cereţi în credinţă, veţi primi toate binecuvântările spirituale. Continuaţi să cereţi şi veţi primi din abundenţă, cu mult mai mult decât cereţi sau gândiţi voi. Educaţi-vă să aveţi încredere nelimitată în Dumnezeu. Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre. Aşteptaţi-L cu răbdare, şi El le va aduce la îndeplinire.”—In Heavenly Places, p. 71.

b. Când ne rugăm ca Dumnezeu să împlinească o dorinţă a inimii noastre, ce altceva ar trebui să includem împreună cu cererea noastră? Iacov 4:13-15; Matei 26:39.

  Iacov 4: 13 Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom câştiga! 14 Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. 15 Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.

Matei 26: 39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.

„Cursul de acţiune consecvent este de a încredinţa dorinţele noastre Atotînţeleptului nostru Tată şi apoi, în încredere perfectă, să Îi încredinţăm Lui totul. Noi ştim că Dumnezeu ne ascultă dacă cerem conform voii Sale. Însă, a ne prezenta insistent petiţiile noastre, fără un spirit supus, nu este drept; rugăciunile noastre trebuie să ia forma, nu a unei porunci, ci a unei mijlociri.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 230 engl. (cap. 16, subcap. Mărturisirea păcatului).

 

Luni 6 martie

2. AŞTEPTÂND MAI MULT TIMP DECÂT TE AŞTEPTAI

a. Explicaţi cum a răspuns Dumnezeu la rugăciunea lui Avraam imediat ce el şi-a încheiat de prezentat cererea. Geneza 15:3, 4.

 Geneza 15: 3 Şi Avram a zis: Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu. 4 Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.

„Întrucât Avraam nu avea niciun fiu, el credea la început că servul său de încredere, Eliezer, urma să devină fiul său prin adopţie, şi moş- tenitorul său. Însă Dumnezeu îl informează pe Avraam că servul său nu va fi fiul şi moştenitorul său, ci că el urma într-adevăr să aibă un fiu.”—Spiritual Gifts, vol. 3, p. 100, 101.

b. Deşi Dumnezeu i-a promis lui Avraam imediat un fiu, de ce nu i-a revelat El, de la început, data când urma să fie născut fiul lui. Fapte 1:6, 7; Proverbele 16:9; Psalmii 34:8.

 Fapte 1: 6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel? 7 El le-a răspuns: Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Proverbele 16: 9 Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.

Psalmii 34: 8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!

„Domnul intenţionase să testeze credinţa şi încrederea fermă a lui Avraam în promisiunile pe care El i le făcuse.”—Ibid., p. 101.

„Nu trebuie să aşteptăm doar raze de soare în această lume. Norii şi furtunile se vor strânge ciorchine în jurul nostru, şi trebuie să fim pregătiţi să ne menţinem ochii îndreptaţi spre locul unde am văzut ultima oară lumina. Razele sale pot fi ascunse însă… ele încă strălucesc dincolo de nor. Lucrarea noastră este de a aştepta, de a veghea, de a ne ruga şi de a crede. Noi vom preţui lumina soarelui mai mult după ce dispar norii. Vom vedea mântuirea lui Dumnezeu, dacă ne încredem în Dumnezeu în întunerec, precum şi în lumină.”—Înalta noastră chemare, p. 318 engl. (cap. Toate lucrurile lucrează împreună).

c. Când rugăciunea nu primeşte un răspuns atunci când îl aşteptăm noi, în ce pericol ne aflăm? 1 Corinteni 10:9, 10; Evrei 3:12-14. Încotro va conduce aceasta? Geneza 16:1-6.

 1Corinteni 10: 9 Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. 10 Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.

Evrei 3: 12 Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: Astăzi, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început,

Geneza 16: 1 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar. 2 Şi Sarai a zis lui Avram: Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea. Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 3 Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan. 4 El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa. 5 Şi Sarai a zis lui Avram: Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine! 6 Avram a răspuns Saraiei: Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place! Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

„Când rugăciunile noastre par să nu primească răspuns, trebuie să ne prindem de promisiune; pentru că timpul răspunsului va sosi cu siguranţă şi noi vom primi binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie. Însă a pretinde că rugăciunea va primi întotdeauna răspuns în modul şi pentru lucrul anume pe care îl dorim, este încumetare. Dumnezeu este prea înţelept ca să greşească şi prea bun pentru a reţine vreun bine de la cei care umblă în dreptate. Atunci nu te teme să te încrezi în El, chiar dacă nu vezi răspunsul imediat la rugăciunile tale. Încrede-te în promisiunea Lui sigură: ‘Cereţi, şi vi se va da’ (Matei 7:7).”—Calea către Hristos, p. 96 engl. (cap. 11: Privilegiul rugăciunii).

 

Marţi 7 martie

3. UNUL CARE RĂSPLĂTEŞTE CREDINŢA

a. În care două lucruri vrea Dumnezeu să credem noi? Evrei 11:6. Care a fost demonstraţia iniţială a lui Avraam? Geneza 15:4-6.

 Evrei 11:  6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Geneza 15: 4 Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău. 5 Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: Uită-te spre cer, şi numără stelele, dacă poţi să le numeri. Şi i-a zis: Aşa va fi sămânţa ta. 6 Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

„Nu ar trebui să Îi prezentăm lui Dumnezeu cererile noastre, să demonstrăm sau să testăm dacă El Îşi va îndeplini cuvântul, ci pentru că El îl va împlini; nu pentru a testa dacă El ne iubeşte, ci pentru că El ne iubeşte.”—Hristos, Lumina lumii, p. 126 engl. (cap. 13: Biruinţa).

b. Întrucât Dumnezeu l-a respins pe Ismael ca sămânţă promisă, descrieţi cum a afectat timpul credinţa lui Avraam şi a Sarei în împlinirea făgăduinţei Sale. Geneza 17:15-18; 18:9-12.

 Geneza 17: 15 Dumnezeu a zis lui Avraam: Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai; ci numele ei să fie Sara. 16 Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta, şi ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea. 17 Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani? 18 Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: Să trăiască Ismael înaintea Ta!

Geneza 18: 9 Atunci ei i-au zis: Unde este nevasta ta Sara? Uite-o în cort, a răspuns el. 10 Unul dintre ei a zis: La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu. Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui. 11 Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor. 12 Sara a râs în sine, zicând: Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.

„Când Avraam era în vârstă de aproape o sută de ani, promisiunea unui fiu i-a fost repetată, cu asigurarea că viitorul moştenitor urma să fie copilul Sarei. Însă Avraam nu înţelegea încă promisiunea. Mintea sa s-a îndreptat instantaneu spre Ismael, agăţându-se de credinţa că prin el urma să fie îndeplinit scopul îndurător al lui Dumnezeu.”—Patriarhi şi profeţi, p. 146 engl. (cap. Încercarea credinţei).

c. Ce are ataşată de ea fiecare rugăciune care a primit răspuns? Geneza 18:14; 21;1, 2. Ce altceva ar trebui să ne amintim întotdeauna cu privire la modul lui Dumnezeu de a organiza timpul, comparativ cu modul nostru de a organiza timpul? Habacuc 2:3.

 Geneza 18: 14 Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.

Geneza 21: 1 Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise. 2 Sara a rămas însărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.

Habacuc 2: 3 Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.

„Fiecare rugăciune sinceră va primi un răspuns. Poate nu va veni aşa cum ţi-l doreşti, sau la timpul la care îl aştepţi; însă va veni în modul şi la timpul care va corespunde cel mai bine nevoii tale. Rugăciunilor pe care le rosteşti în singurătate, în oboseală, în încercare, Dumnezeu le dă răspuns, nu întotdeauna conform aşteptărilor noastre, dar întotdeauna spre binele nostru.”—Slujitorii evangheliei, p. 258 engl. (secţiunea 7, subcap. Rugăciunea în taină).

„Dumnezeu nu răspunde întotdeauna rugăciunilor noastre de prima dată când Îl chemăm; pentru că dacă ar face aceasta, noi am putea considera ca de la sine înţeles că avem un drept la toate binecuvântările şi favorurile pe care El le revarsă asupra noastră. În loc de a ne cerceta inimile, pentru a vedea dacă a fost cultivat vreun rău de către noi, vreun păcat îngăduit, noi am deveni indiferenţi şi am da greş în a realiza dependenţa noastră de El şi nevoia noastră de ajutorul Său.”— The Review and Herald, 27 martie 1913.

 

Miercuri 8 martie

4. NEVOIA DE RĂBDARE

a. De ce nu permite Dumnezeu întotdeauna ca împlinirea unei rugăciuni să aibă loc imediat? Iacov 1:2-4; Romani 8:24, 25.

 Iacov 1: 2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3 ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. 4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

Romani 8: 24 Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui? 25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

„Noi toţi dorim răspunsuri imediate şi directe la rugăciunile noastre şi suntem ispitiţi să devenim descurajaţi când răspunsul este amânat sau vine într-o formă neaşteptată. Însă Dumnezeu este prea înţelept şi prea bun să asculte rugăciunile noastre exact la timpul şi exact în modul în care dorim noi. El va face mai mult şi mai bine pentru noi decât să ne îndeplinească toate dorinţele noastre. Şi pentru că ne putem încrede în înţelepciunea şi dragostea Sa, ar trebui să nu Îi cerem să cedeze în faţa voinţei noastre, ci să căutăm să pătrundem în scopul Său şi să îl realizăm. Dorinţele şi interesele noastre ar trebui să fie pierdute în voinţa Lui. Aceste experienţe care testează credinţa sunt spre beneficiul nostru. Prin ele devine vizibil dacă credinţa noastră este adevărată şi sinceră, încrezându-se doar în cuvântul lui Dumnezeu, sau dacă depinde de circumstanţe, dacă este nesigură şi schimbătoare. Credinţa este întărită prin exerciţiu.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 230, 231 engl.(cap. 16: Rugăciunea pentru cei bolnavi).

b. Ce asigurare putem avea în promisiunile lui Dumnezeu, chiar dacă ele nu se împlinesc întotdeauna când credem noi că ar trebui să se împlinească? Evrei 6:13-18; Isaia 55:8-11; Psalmii 27:14.

 Evrei 6: 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, s-a jurat pe Sine însuşi, 14 şi a zis: Cu adevărat te voi binecuvânta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa. 15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16 Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei. 17 De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Lui, a venit cu un jurământ; 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,

Isaia 55: 8 Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
 9 Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. 10 Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, 11 tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

Psalmii 27: 14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!

„Lucrează în credinţă şi lasă rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Roagă-te cu credinţă şi taina providenţei Sale va aduce răspunsul ei. Uneori poate părea că nu poţi avea succes. Însă lucrează şi crede, punând în eforturile tale credinţă, speranţă şi curaj. După ce faci ceea ce poţi face, aşteaptă-L pe Domnul, declarând credincioşia Lui, şi El va aduce cuvântul Său la îndeplinire. Aşteaptă, nu în anxietate agitată, ci în credinţă neînfricată şi încredere neclintită.”—Mărturii, vol. 7, p. 245 engl. (cap. 7: Fii cu inimă!).

„Aşteaptă-L pe Domnul şi iarăşi spun: Aşteaptă-L pe Domnul. Putem cere de la agenţii omeneşti şi să nu primim. Putem cere de la Dumnezeu şi El spune: ‘Veţi primi.’ De aceea, ştiţi spre cine să priviţi; ştiţi în cine să vă încredeţi. Nu trebuie să vă încredeţi în om sau să faceţi din braţ de carne sprijinul vostru. Sprijiniţi-vă cât de tare vreţi pe Cel Puternic, care a spus: ‘Să se prindă de tăria mea, ca să facă pace cu Mine; şi va face pace cu Mine’ (Isaia 27:5). Atunci aşteptaţi, şi vegheaţi şi lucraţi, menţinându-vă faţa în mod constant întoarsă spre Soarele Neprihănirii.”—Asemenea lui Hristos, p. 119 engl. (cap. Aşteptaţi, vegheaţi şi lucraţi). 

 

Joi 9 martie

5. RĂBDAREA SFINŢILOR

a. Prin ce caracteristică este descris poporul rămăşiţei lui Dumnezeu? Apocalipsa 14:12. De ce nu este menţionată dragostea, ultima treaptă din scara creştină? 2 Petru 1:5-7; Iacov 5:7, 8.

 Apocalipsa 14: 12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

2Petru 1: 5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; 6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; 7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

Iacov 5: 7 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. 8 Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.

„Scopul ferm, efortul neobosit, sunt cele care vor dobândi în cele din urmă victoria. Cel care îndură până la sfârşit va fi mântuit. Cei care continuă cu răbdare în facerea de bine sunt cei care vor avea viaţa veşnică şi răsplătirea nemuritoare… Toţi cei care sunt angajaţi în acest război cu Satan şi oastea sa au o lucrare dificilă în faţa lor. Ei nu trebuie să fie impresionabili ca ceara, pe care focul o poate topi, dându-i orice altă formă. Ei trebuie să îndure greutăţile ca nişte soldaţi credincioşi, să stea la postul lor şi să fie loiali de fiecare dată.”—Mărturii, vol. 2, p. 101, 102 engl. (cap. 12: Avertizări şi mustrări).

b. Explicaţi cum foloseşte Dumnezeu încercările noastre prezente pentru a ne pregăti pentru întoarcerea Domnului nostru. Evrei 10:35-39; Matei 25:5; 24:13, 42-44.

 Evrei 10: 35 Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! 36 Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. 37 Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. 38 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. 39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.

Matei 25: 5 Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate, şi au adormit.

Matei 24: 13 Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. 42 Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. 43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 44 De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

„În viaţa religioasă a fiecărui suflet care va fi în cele din urmă victorios vor fi scene de încurcătură şi încercare teribilă; însă cunoaşterea Scripturilor îl va face în stare să îşi amintească promisiunile încurajatoare ale lui Dumnezeu, care vor mângâia inima sa şi îi vor întări credinţa în puterea Celui Puternic… Încercarea credinţei este mai preţioasă decât aurul. Toţi ar trebui să înveţe această parte a disciplinei din şcoala lui Hristos, care este esenţială pentru a-i purifica şi rafina de zgura spiritului lumesc.”—Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 81 engl. (cap. Ajutor în împotrivirea contra ispitei).

 

Vineri 10 martie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ne va îndeplini Dumnezeu fiecare dorinţă a inimii?

2. Cum ar trebui să reacţionăm atunci când rugăciunea nu primeşte răspuns în modul în care ne aşteptăm noi?

3. Cum poate fi “timpul” cea mai mare provocare a credinţei noastre?

4. Într-o lume a tehnologiei instantanee, ce trăsătură avem nevoie să cultivăm noi?

5. De ce vor apostazia acei care nu dezvoltă o încredere răbdătoare în Cuvântul lui Dumnezeu?