Lecţia 10. Universul curăţat

„Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui [a Fiului Omului]. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;” (Matei 25:32). 

„Întreaga lume a celor răi stă aliniată la bara lui Dumnezeu, fiind acuzată de înaltă trădare faţă de guvernarea cerului.” Marea luptă, pg. 668, eng.

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, pg. 662-678.


Duminică 29 august
1. LA SFÂRŞITUL MILENIULUI

a. La sfârşitul mileniului, când Hristos vine a treia oară la acest pământ, cui va porunci El să învie din morţi? Ioan 5:29 (ultima parte); Apocalipsa 20:5 (prima parte).

…iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:29 (ultima parte)).
Ceilalţi morţi n-au înviat pînă nu s-au sfîrşit cei o mie de ani. (Apocalipsa 20:5 (prima parte)).

„La încheierea miei de ani, Hristos revine din nou pe pământ. El este însoţit de oştirea celor răscumpăraţi şi de către un cortegiu de îngeri. Când Se coboară într-o maiestate grozavă, El porunceşte răilor celor morţi să învie pentru a-şi primi osânda. Ei ies, o oaste puternică, nenumăraţi ca nisipul mării.” Marea luptă, pg. 662, eng.

b. Cu ce scop vor fi înviaţi cei răi? Isaia 24:22; Iuda 6; Psalmii 97:1-3.

Aceştia vor fi strînşi ca prinşi de război şi puşi într-o temniţă, vor fi închişi în gherle, şi, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiţi. (Isaia 24:22).
El
a strat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au strat vrednicia, ci şi-au sit locuinţa.(Iuda 6).
Domnul împărăţeşte: să se veselească pămîntul, şi să se bucure ostroavele cele multe! Norii şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie. Înaintea Lui merge focul, şi arde de jur împrejur pe potrivnicii Lui. (
Psalmii 97:1-3
).


„La încheierea miei de ani va avea loc a doua înviere. Atunci cei răi vor fi înălţaţi din morţi şi se vor înfăţişa înaintea lui Dumnezeu pentru executarea ’judecăţii scrise’. Astfel, apostolul Ioan, după ce descrie învierea celor drepţi, spune: ‚Ceilalţi morţi n-au înviat până ce au trecut cei o mie de ani’ (Apocalipsa 20:5).” Ibid., pg. 661.

 

Luni 30 august
2. MUNTELE MĂSLINILOR ESTE NIVELAT


a. Când revine Hristos, la sfârşitul celor o mie de ani, unde Se va coborî El? Zaharia 14:4.

Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază-noapte, iar jumătate spre miază-zi.(Zaharia 14:4).

„Hristos coboară pe Muntele Măslinilor, de unde S-a înălţat după învierea Sa.” Marea luptă, pg. 662, eng.

b. Când Isus stă pe Muntele Măslinilor, înconjurat de îngerii sfinţi şi de toţi sfinţii, ce va fi clar tuturor cu privire la suveranitatea Fiului omului? Zaharia 14:5 (u.p.), 9.

Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El!
Şi Domnul va fi împărat peste tot pămîntul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume. (
Zaharia 14:5 (u.p.), 9
).

 

 c. În prezenţa lui Hristos, cum vor arăta cei răi acelaşi sentiment disperat pe care l-au manifestat cu o mie de ani mai înainte? Isaia 2:19.

Oamenii vor intra în peşterile stîncilor şi în crăpăturile pămîntului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, cînd Se va scula să îngrozească pămîntul. (Isaia 2:19).

„Când glasul lui Dumnezeu îl trezeşte pe cel mort, el va veni din mormânt cu aceleaşi pofte şi patimi, cu aceleaşi plăceri şi neplăceri, pe care le-a cultivat cât a fost în viaţă. Dumnezeu nu săvârşeşte nici o minune pentru a re-crea un om care nu a dorit să fie re-creat când i s-a acordat orice ocazie şi i-a fost oferită orice facilitate. În timpul vieţii sale el nu şi-a găsit bucuria în Dumnezeu, nici n-a găsit plăcere în serviciul Său. Caracterul lui nu este în armonie cu Dumnezeu şi el nu ar putea fi fericit în familia cerească.” Parabolele lui Hristos, pg. 270, eng.

d. Descrieţi cu ce vor fi confruntaţi păcătoşii nepocăiţi. Psalmii 145:20.

Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi. ?(Psalmii 145:20).

„De îndată ce cărţile de rapoarte sunt deschise şi ochiul lui Isus priveşte asupra celor răi, ei sunt conştienţi de fiecare păcat pe care l-au săvârşit vreodată. Ei văd unde picioarele lor s-au abătut de la calea curăţiei şi sfinţeniei, cât de departe i-a dus mândria şi răzvrătirea în călcarea legii lui Dumnezeu. Ispitele seducătoare pe care le-au încurajat prin îngăduirea în păcat, binecuvântările pervertite, solii lui Dumnezeu dispreţuiţi, avertismentele respinse, valurile de îndurare respinse înapoi de către inima încăpăţânată şi nepocăită – toate apar ca şi când ar fi scrise cu litere de foc.” Marea luptă, pg. 666, eng.


Marţi 31 august
3. O PRIVELIŞTE TERIBILĂ

a. Ce scene sunt descoperite ca şi într-un film, înaintea lui Satana, a îngerilor săi şi a mulţimilor celor răi? Când cetele celor nelegiuiţi înţeleg că, prin acţiunile lor, ei L-au străpuns pe Fiul lui Dumnezeu, cum vor manifesta ei frică înaintea pedepsei pe care o aşteaptă? Zaharia 12:10 (ultima parte); Apocalipsa 1:7; Evrei 10:28,29, 27.

Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi născut. (Zaharia 12:10 (ultima parte)).
Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. (Apocalipsa 1:7)
Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului? Evrei 10:28,29
…ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. (Evrei 10:27).

„Înaintea mulţimii sunt descoperite scenele finale – Suferindul răbdător călcând pe calea spre Calvar; Prinţul cerului atârnând pe cruce; preoţii obraznici şi gloata batjocoritoare luând în râs agonia Lui finală; întunericul supranatural; pământul clătinându-se, stâncile sfărâmate, mormintele deschise, marcând momentul când Răscumpărătorul lumii Şi-a dat viaţa.
Scena teribilă apare chiar cum a fost. Satan, îngerii săi şi supuşii săi nu au nici o putere să-şi întoarcă feţele de la scena propriei lor lucrări. Fiecare protagonist îşi aminteşte rolul pe care l-a jucat. Irod, care i-a omorât pe copiii nevinovaţi din Betleem ca să nimicească pe Împăratul lui Israel; Irodiada cea josnică, asupra al cărei suflet vinovat zace sângele lui Ioan Botezătorul; slabul şi oportunistul Pilat; soldaţii batjocoritori; preoţii, conducătorii şi gloata înnebunită, care striga: ‚Sângele Lui să fie asupra noastră şi a copiilor noştri!’ – toţi privesc enormitatea vinovăţiei lor. În zadar încearcă să se ascundă de maiestatea divină a feţei Lui, care întrece strălucirea soarelui, în timp ce cei răscumpăraţi îşi aruncă coroanele la picioarele Mântuitorului, exclamând: ‚El a murit pentru mine!’” – Marea luptă, pg. 667, eng.

b. Ce nouă scenă este înfăţişată deodată înaintea mulţimilor care se văicăresc? Apocalipsa 21:2. Ce trebuie să înţeleagă cu toţii despre magnitudinea teribilă a acestui moment? Iov 37:5.

Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.(Apocalipsa 21:2).
Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem. (
Iov 37:5
).

„Când Noul Ierusalim, în splendoarea lui uimitoare, coboară din ceruri, se aşează pe locul curăţat şi pregătit pentru a-l primi, şi Hristos, cu poporul Său şi cu îngerii, intră în Cetatea Sfântă.” Ibid., pg. 663.
„Lăsaţi ca imaginaţia oamenilor să fie folosită la maxim pentru a contempla splendorile Noului Ierusalim şi totuşi de abia au intrat dincolo de marginile greutăţii veşnice de slavă care va fi percepută de către biruitorul credincios.” Astăzi cu Dumnezeu, pg. 103, eng.


Miercuri 1 septembrie
4. ULTIMELE ZILE ALE LUI SATAN

a. Când Satana contemplă Noul Ierusalim şi căminul pe care l-a pierdut, cum îşi reaminteşte el istoria răzvrătirii sale? Isaia 14:12-20.

…mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt." Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormîntului! Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: "Acesta este omul care făcea să se cutremure pămîntul, şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?" Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormîntul lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormîntul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. Tu nu eşti unit cu ei în mormînt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi. (Isaia 14:12-20).

„Memoria reaminteşte căminul nevinovăţiei şi purităţii [lui Satan], pacea şi mulţumirea care erau ale lui până când şi-a permis să murmure împotriva lui Dumnezeu şi să-L invidieze pe Hristos. Acuzaţiile sale, răzvrătirea sa, amăgirile sale pentru a dobândi simpatia şi sprijinul îngerilor, persistenţa lui încăpăţânată de a nu face nici un efort de a se recupera când Dumnezeu i-ar fi acordat iertarea – toate îi trec în mod viu pe dinainte. El îşi revede lucrarea între oameni şi rezultatele ei – vrăjmăşia omului faţă de semenul său, teribila nimicire a vieţii, ridicarea şi căderea împărăţiilor, răsturnarea tronurilor, lunga succesiune de tumulturi, conflicte şi revoluţii. El îşi aminteşte de eforturile sale constante de a se împotrivi lucrării lui Hristos şi de a-l coborî pe om tot mai jos. El vede că planurile sale diavoleşti au fost neputincioase în a-i distruge pe acei care şi-au pus încrederea în Isus. Când Satana se uită la împărăţia lui, rodul muncii lui, el vede doar eşec şi ruină.” Marea luptă, pg. 669, eng.

b. Cum îi va strânge marele amăgitor pe cei are au rămas nepocăiţi până la urmă pentru ultima mare bătălie, înainte ca el şi cohortele sale să fie nimicite? Apocalipsa 20:9.

Şi ei s-au suit pe faţa pămîntului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a coborît un foc care i-a mistuit. (Apocalipsa 20:9).

„Satana intră în mijlocul urmaşilor săi şi încearcă să provoace mulţimea la acţiune. Dar plouă foc de la Dumnezeu din cer asupra lor şi cei mari, cei puternici, cei nobili, cei săraci şi nenorociţi sunt toţi mistuiţi laolaltă. Am văzut că unii au fost nimiciţi repede, în timp ce alţii au suferit mai mult. Ei au fost pedepsiţi după faptele făcute în corp. Unii au fost mistuiţi în multe zile, şi câtă vreme mai exista vreo parte din ei nemistuită, tot simţul suferinţei rămânea. Îngerul a zis: ‚Viermele vieţii nu va muri; focul lor nu se va stinge câtă vreme mai există cea mai mică parte pe care s-o consume ca pradă.’
Satana şi îngerii săi au suferit îndelung. Satana nu a suportat doar greutatea şi pedeapsa propriilor sale păcate, ci de asemenea a păcatelor oştirii celor răscumpăraţi, care fusese pusă asupra lui; şi el trebuia de asemenea să sufere pentru ruina sufletelor pe care a provocat-o.” Experienţe şi viziuni, pg. 294, 295, eng.


Joi 2 septembrie
5. NIMICIREA FINALĂ

a. Pentru a face întregul univers un loc sigur pentru toţi cei ce doresc să trăiască şi să lucreze în armonie cu Marele Legiuitor, ce trebuie să recunoască fiecare persoană? Romani 14:10-12; Filipeni 2:10,11.

Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris: "Pe viaţa Mea Mă jur", zice Domnul, "că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu." Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. (Romani 14:10-12).
pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de sub pămînt, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (
Filipeni 2:10,11
).

„Îngerul a zis: ‚Dacă [acei care nu imită Modelul jertfitor de sine] ar fi introduşi în cetatea lui Dumnezeu şi li s-ar spune că toată frumuseţea şi slava ei bogată ar fi a lor să se bucure de ea în veşnicie, ei n-ar aprecia preţul scump cu care această moştenire a fost cumpărată pentru ei. Ei n-ar înţelege niciodată adâncimile fără pereche ale iubirii Mântuitorului. Ei nu au băut paharul, nici nu au fost botezaţi cu botezul. Cerul ar fi pângărit dacă unii ca aceştia ar locui acolo.’” Testimonies, vol. 1, pg. 155, eng.
„Satan vede că răzvrătirea lui voluntară l-a făcut nepotrivit pentru cer. El şi-a antrenat puterile pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu; puritatea, pacea şi armonia cerului ar fi pentru el tortura supremă.Acuzaţiile sale împotriva milei şi dreptăţii lui Dumnezeu sunt acum aduse la tăcere. Ocara pe care el a încercat s-o arunce asupra lui Iehova zace cu totul asupra lui însuşi. Şi acum Satana se pleacă şi mărturiseşte dreptatea sentinţei lui.” Marea luptă, pg. 67, eng.

b. Care este destinul final şi veşnic al celor răi? Cine sunt singurii scutiţi? Cum vor fi anihilaţi toţi cei răi, inclusiv autorul a tot răul? Psalmii 37:9,10, Maleahi 4:1-3; 2 Petru 3:10,11; Apocalipsa 20:9 (ultima parte), 10, 14, 15.

Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara. Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi. (Psalmii 37:9,10).
"Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd.Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor. (Maleahi 4:1-3).
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfîntă şi evlavioasă… (2 Petru 3:10,11).
Dar din cer s-a coborît un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. (Apocalipsa 20:9 (ultima parte)10).
Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:14, 15).


Vineri 3 septembrie
 ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
 
a. Care va fi noua capitală a universului?

b. Care este scopul judecăţii înaintea marelui tron alb?

c. Ce fel de rapoarte sunt păstrate în ceruri?
d. Descrieţi lupta finală pentru proeminenţă.

e. Cum este anihilat în cele din urmă iniţiatorul păcatului?

Universul curăţat

„Cei răi îşi vor primi recompensa pe pământ (Proverbele 11:31). Ei ‚vor fi ca miriştea: şi ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor’ (Maleahi 4:1). Unii sunt nimiciţi ca într-o clipă, în timp ce alţii suferă multe zile. Toţi sunt pedepsiţi ‚după păcatele lor’ (Psalmii 28:4). Păcatele celor neprihăniţi fiind transferate asupra lui Satan, el este făcut să sufere nu doar pentru propria lui răzvrătire, ci pentru toate păcatele pe care el l-a determinat pe poporul lui Dumnezeu să le săvârşească. Pedeapsa lui urmează să fie mult mai mare decât aceea a celor pe care i-a amăgit. După ce toţi cei care au căzut prin amăgirile sale au pierit, el va trăi şi va suferi în continuare. În flăcările curăţitoare cei răi sunt nimiciţi în cele din urmă, cu rădăcină şi ramură – Satana, rădăcina şi urmaşii săi ramurile. Pedeapsa deplină a legii a fost aplicată; cerinţele dreptăţii au fost satisfăcute; şi cerul şi pământul, privind, declară neprihănirea lui Iehova.

Lucrarea lui Satan de ruinare este încheiată pentru totdeauna. Timp de şase mii de ani el şi-a făcut voia, umplând pământul cu vai şi provocând suferinţă în întregul univers. Toată creaţia a gemut şi a suferit împreună în durere. Acum creaturile lui Dumnezeu sunt eliberate pentru totdeauna de prezenţa şi ispitele sale. ‚Întregul pământ este în odihnă şi liniştit: ei [cei neprihăniţi] izbucnesc în cântare’ (Isaia 14:7). Şi un strigăt de laudă şi triumf se înalţă de la întregul univers credincios. ‚Glasul unei mari mulţimi,’ ‚ca glasul multor ape şi ca glasul unor tunete puternice,’ este auzit, zicând: ‚Aleluia: căci Domnul Dumnezeul cel atotputernic domneşte’ (Apocalipsa 19:6).

În timp ce pământul era învăluit în focul nimicitor, cei neprihăniţi locuiau în siguranţă în Sfânta Cetate. Asupra acelora care au avut parte de prima înviere, a doua moarte nu are nici o putere. În timp ce Dumnezeu este un foc mistuitor pentru cei răi, El este pentru poporul Său un soare şi un scut (Apocalipsa 20:6; Psalmii 84:11)….

„Rămâne o singură amintire: Mântuitorul nostru va purta pentru totdeauna semnele răstignirii Sale. Pe capul Său rănit şi pe coasta Sa, pe mâinile şi picioarele Sale, sunt singurele urme ale lucrării crude pe care păcatul a săvârşit-o. Privindu-L pe Hristos în slava Sa, profetul spune: ‚Din coapsa Lui ieşeau raze luminoase şi acolo era ascunsă puterea Sa’ (Habacuc 3:4, ultima parte). Acea coapsă străpunsă, de unde a curs şuvoiul purpuriu care l-a împăcat pe om cu Dumnezeu – acolo este slava Mântuitorului, acolo este ‚ascunsă puterea lui’. ‚Puternic pentru a mântui’ (Isaia 63:1), prin sacrificiul răscumpărării, El a fost de aceea puternic în a executa dreptatea asupra acelora care au dispreţuit îndurarea lui Dumnezeu. Şi semnele umilinţei Sale sunt cea mai înaltă onoare a lui; prin veacurile veşnice, rănile Calvarului Îi vor vesti lauda şi Îi vor proclama puterea.” Marea luptă, pg. 673, 674, eng.