Lecţia 11. Înţelepciunea lui Dumnezeu în planificarea temporală a evenimentelor

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare faţă de voi, şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3:9).

„Este adevărat că timpul a continuat mai mult decât ne aşteptam noi în zilele timpurii ale acestei solii. Salvatorul nostru nu a venit atât de curând, cât speram noi. Dar a dat greş vreodată Cuvântul Domnului? Niciodată! Ar trebui să ne amintim că, atât promisiunile, cât şi ameninţările din partea lui Dumnezeu, sunt condiţionale.”—Evanghelizarea, p. 695 (cap. 20, subcap. Motivul pentru amânare).

Recomandare pentru studiu: Solii alese, vol. 1, p. 185-192 (cap. 23, Feriţi-vă de fixarea datelor), Experienţe şi viziuni, p. 56-58 (cap. Datoria în vederea timpului de strâmtorare), 69-73 (cap. Orbi călăuzind alţi orbi), 111-114 (cap. Pregătire pentru venirea lui Hristos).

 

Duminică 3 septembrie

1. COMPASIUNEA LUI DUMNEZEU

a. Explicaţi scopul lui Dumnezeu pentru fiecare persoană pe care a creat-o. 1 Timotei 2:3-6.

 1Timotei 2:3 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4 care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. 5 Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, 6 care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită.

„Dumnezeu este îndelung răbdător, nedorind ca vreunul să piară; însă îndelunga Lui răbdare are o limită, şi când acea limită este depăşită, nu mai există un al doilea timp de probă. Mânia Sa se va manifesta, iar El va distruge fără posibilitate de remediere.”—The Youth’s Instructor, 28 martie 1905.

b. De ce nu putea Domnul să permită poporului Israel să ia în stăpânire imediat Ţara Promisă? Evrei 3:7-11.

 Evrei 3:7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, 8 nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, 9 unde părinţii voştri M-au ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10 De aceea M-am dezgustat de neamul acesta, şi am zis: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! 11 Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!

„Dumnezeu nu a intenţionat ca poporul Său, Israel, să rătăcească patruzeci de ani prin pustie. El a promis să îi ducă direct în ţara Canaan şi să îi întemeieze acolo ca un popor sfânt, sănătos, fericit. Însă cei cărora li s-a propovăduit mai întâi, nu au intrat în ea, ‘din pricina necredinţei’ (Evrei 3:19).”—Evanghelizarea, p. 696 (cap. 20, subcap. Motivul pentru amânare).

 

Luni 4 septembrie

2. MOTIVE PENTRU APARENTA ÎNTÂRZIERE

a. În calitate de credincioşi, cu ce pericol ne confruntăm noi astăzi? Evrei 3:12, 13.

 Evrei 3:12 Luaţi seama dar, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: Astăzi, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.

„Timp de patruzeci de ani, necredinţa, murmurarea şi rebeliunea au exclus vechiul Israel din ţara Canaan. Aceleaşi păcate au amânat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. În niciunul dintre cazuri nu au fost de vină promisiunile lui Dumnezeu. Necredinţa, spiritul lumesc, lipsa de consacrare şi certurile din aşa-zisul popor al lui Dumnezeu sunt cele care ne-au ţinut în această lume de păcat şi durere atât de mulţi ani.”—Evanghelizarea, p. 696 (cap. 20, subcap. Motivul pentru amânare).

b. De ce pare că Domnul îşi amână venirea? 2 Petru 3:9.

 2Petru 3:9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

„Lunga noapte de întuneric este chinuitoare, dar dimineaţa este amânată din îndurare, pentru că, dacă Maestrul ar veni, atât de mulţi ar fi găsiţi nepregătiţi. Faptul că Dumnezeu nu doreşte ca poporul Său să moară, a fost motivul pentru amânarea atât de lungă.”—Ibid., p. 694 (cap. 20, subcap. Motivul pentru amânare).

„Din milă faţă de lume, Isus Îşi amână venirea, pentru ca păcătoşii să aibă o ocazie de a auzi avertizarea şi de a găsi în El un adăpost, înainte ca mânia lui Dumnezeu să fie revărsată.”—Marea luptă, p. 458 (cap. 26, O lucrare de reformă).

c. Cine poate să îndepărteze mult din întunericul spiritual care învăluie planeta noastră? 2 Petru 3:11, 12; 1 Corinteni 15:34.

  2Petru 3:11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?

1Corinteni 15:34 Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.

„În îndurare, Domnul încearcă să ilumineze înţelegerea celor care bâjbâie acum în întunericul erorii. El amână judecăţile Sale asupra unei lumi necăite, cu scopul ca purtătorii luminii Sale să poată căuta şi salva ceea ce este pierdut.”—The Review and Herald, 31 martie 1910.

d. Cum putem grăbi noi venirea lui Isus? 2 Corinteni 5:20; Matei 24:14.

 2Corinteni 5:20 Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

Matei 24:14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

„Dând lumii evanghelia, stă în puterea noastră de a grăbi revenirea Domnului. Noi nu trebuie doar să aşteptăm, ci şi să grăbim venirea zilei Domnului.”—Hristos, Lumina lumii, p. 633 (cap. 69, Pe Muntele Măslinilor).

 

Marţi 5 septembrie

3. PUTERE ÎN PLUS PENTRU A GRĂBI LUCRURILE

a. Cum va ajunge răspândirea evangheliei la apogeul ei în ultimele zile? Zaharia 10:1; Ioel 2:23.

 Zaharia 10:1 Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele, şi vă trimite o ploaie îmbelşugată, pentru toată verdeaţa de pe câmp.

Ioel 2:23 Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară.

„Marea lucrare a evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui Dumnezeu, decât cea care a marcat începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit în revărsarea ploii timpurii, la începutul evangheliei, se vor împlini din nou în ploaia târzie, la încheierea ei.”— Marea luptă, p. 611, 612 (cap. 38, Avertizarea finală).

b. De ce este nevoie pentru ca să putem primi ploaia târzie—revărsarea Spiritului lui Dumnezeu fără măsură? Ioel 2:17, 18; Fapte 3:19, 20.

  Ioel 2:17 Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar, şi să zică: Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: Unde este Dumnezeul lor? 18 Domnul a fost plin de râvnă pentru ţara Lui, şi S-a îndurat de poporul Său.

Fapte 3:19 Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare, 20 şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos.

„Am văzut că nimeni nu putea primi ‘înviorarea’, dacă nu obţinea victoria asupra fiecărui lucru care îl copleşeşte, asupra mândriei, egoismului, dragostei de lume şi asupra fiecărui cuvânt şi fiecărei fapte nedrepte. De aceea, ar trebui să venim mai aproape şi tot mai aproape de Domnul, şi să căutăm cu seriozitate acea pregătire necesară pentru a ne face în stare să stăm în picioare în bătălia din ziua Domnului. Să îşi amintească toţi că Dumnezeu este sfânt şi că nimeni în afară de fiinţe sfinte nu pot locui vreodată în prezenţa Sa.”—Experienţe şi viziuni, p. 71 (cap. Pregătire pentru sfârşit).

„Inima trebuie să fie golită de orice lucru care mânjeşte, şi curăţită pentru ca Duhul Sfânt să locuiască în ea. Prin mărturisire şi părăsire a păcatului, prin rugăciune serioasă şi consacrare personală lui Dumnezeu s-au pregătit ucenicii pentru revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii. Aceeaşi lucrare, doar într-o măsură mai mare, trebuie făcută acum.”— Mărturii pentru predicatori, p. 507 (cap. 18, Pregătire pentru ploaia târzie).

„Pentru a primi botezul Duhului, fiecare lucrător ar trebui să stăruiască pe lângă Dumnezeu. Grupuri ar trebui să se strângă laolaltă pentru a cere ajutor special, înţelepciune cerească, ca să poată şti cum să plănuiască şi să execute în mod înţelept. Oamenii ar trebui să se roage, în special, ca Dumnezeu să îi binecuvânteze pe misionarii Săi cu Duhul Sfânt. Prezenţa Duhului alături de lucrătorii lui Dumnezeu va da prezentării adevărului o putere pe care nu o poate da nici toată onoarea sau gloria lumii. Duhul oferă tăria care susţine sufletele ce se străduiesc, luptă în fiecare situaţie de urgenţă, în mijlocul unui spirit neprietenos al rudelor, în mijlocul urii lumii şi al conştienţei propriilor lor imperfecţiuni şi greşeli.”—Mărturii, vol. 8, p. 22 (cap. 3, Puterea promisă).

 

Miercuri 6 septembrie

4. CEL CARE ŞTIE TOTUL, ŞTIE MAI BINE

a. Chiar când înaintăm în cunoaşterea lui Dumnezeu, ce informa- ţie îşi rezervă El dreptul să nu ne-o prezinte, şi de ce? Fapte 1:6,7.

 Fapte 1:6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel? 7 El le-a răspuns: Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

„Dumnezeu nu ne-a revelat timpul când această solie se va încheia, sau când timpul de probă va ajunge la final… Să nu încercăm să cunoaştem ceea ce a fost ţinut secret în sfaturile Celui Atotputernic.”— Solii alese,vol. 1, p. 191 (cap. 23, subcap. Timpul nedescoperit).

„Nu va mai fi niciodată vreo solie pentru poporul lui Dumnezeu, care să se bazeze pe timp. Noi nu vom şti timpul exact pentru revărsarea Duhului Sfânt, nici pentru revenirea lui Hristos… ‘Domnul mi-a arătat că solia trebuie să înainteze şi că nu trebuie să se prindă de un timp; pentru că timpul nu va mai fi niciodată un test. Am văzut că unii stârneau o agitaţie falsă, care provenea din faptul că propovăduiau un timp; [am văzut] că solia îngerului al treilea poate sta pe propria ei temelie şi nu are nevoie de noţiunea de timp pentru a o susţine, că ea va continua cu o mare putere, îşi va îndeplini lucrarea ei şi va fi scurtată în neprihănire.’ ”—Ibid., p. 188 (cap. 23, subcap. Avertizaţi cu privire la stabilirea unui timp).

b. De ce ar trebui să fim mulţumiţi cu înţelepciunea lui Dumnezeu în această privinţă? Deuteronom 29:29.

 Deuteronom 29:29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.

„Predicarea unui timp definit pentru Judecată, în prezentarea primei solii, a fost rânduită de Dumnezeu. Calculul perioadelor profetice pe care se baza solia, fixând sfârşitului celor 2300 de zile în toamna anului 1844, nu putea fi contestată. Eforturile repetate pentru găsirea unor date noi pentru începutul şi încheierea perioadelor profetice, şi raţionamentul neechilibrat necesar pentru a susţine aceste poziţii, nu doar că abat minţile de la adevărul prezent, ci aruncă dispreţ asupra tuturor eforturilor de a explica profeţiile. Cu cât mai frecvent se stabileşte un timp anume pentru a doua venire, şi cu cât mai mult este răspândit acesta, cu atât mai bine slujeşte scopurilor lui Satan. După ce timpul a trecut, el ia în râs şi dispreţ pe susţinătorii acestuia, şi astfel aruncă reproş asupra marii mişcări advente din 1843 şi 1844. Cei care persistă în această eroare vor sfârşi prin a fixa pentru venirea lui Hristos o dată prea departe în viitor. Astfel, ei vor fi conduşi să se odihnească într-o siguranţă falsă, şi mulţi nu vor fi treziţi din înşelăciunea lor până când nu este prea târziu.”—Marea luptă, p. 457 (cap. 26, O lucrare de reformă).

 

Joi 7 septembrie

5. DECLARAŢIA IMINENTĂ

a. Ce declaraţie va fi în curând pronunţată în Cer, şi de ce este aceasta de o importanţă solemnă pentru fiecare muritor? Apocalipsa 22:11.

 Apocalipsa 22:11 Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!

„Mulţi nu realizează ce trebuie să fie ei pentru a trăi în faţa lui Dumnezeu fără un mare preot în sanctuar în timpul de strâmtorare. Cei care primesc sigiliul viului Dumnezeu şi sunt protejaţi în timpul de strâmtorare, trebuie să reflecte chipul lui Isus în mod deplin. Am văzut că mulţi neglijau pregătirea atât de necesară şi aşteptau timpul de ‘înviorare’ şi ‘ploaia târzie’, să îi facă în stare să stea în picioare în ziua Domnului şi să trăiască în faţa Sa. O, cât de mulţi am văzut fără un refugiu în timpul de strâmtorare! Ei neglijaseră pregătirea necesară; de aceea nu puteau primi înviorarea pe care toţi trebuie să o primească, pentru a-i face pregătiţi să stea în faţa unui Dumnezeu sfânt. Cei care refuză să fie ciopliţi de profeţi şi care nu îşi curăţă sufletele ascultând de întregul adevăr, şi care sunt dispuşi să creadă că starea lor este mult mai bună decât este ea în realitate, vor ajunge în timpul căderii plăgilor şi atunci vor vedea că au avut nevoie să fie ciopliţi şi tăiaţi pentru clădire. Însă nu va fi niciun timp când să facă aceasta şi niciun Mijlocitor care să pledeze cazul lor înaintea Tatălui…. [Apocalipsa 22:11 citat].”—Experienţe şi viziuni, p. 71 (cap. Pregătire pentru sfârşit).

„Cei care trăiesc pe pământ când mijlocirea lui Hristos va înceta în sanctuarul de sus, trebuie să stea fără mijlocitor în faţa unui Dumnezeu sfânt. Hainele lor trebuie să fie fără pată, caracterele lor trebuie să fie curăţate de păcat prin sângele stropit. Prin îndurarea lui Dumnezeu şi prin propriile lor eforturi serioase, ei trebuie să fie biruitori în bătălia împotriva răului.”—The Review and Herald, 17 ianuarie 1907.

 

Vineri 8 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce ar trebui să învăţăm din întârzierea cu care au intrat în Canaan israeliţii?

2. Cine este principalul responsabil pentru faptul că astăzi se amână intrarea în Canaanul ceresc?

3. În ce relaţie stă ploaia târzie cu acest eveniment, şi ce anume face posibil ca aceasta să cadă?

4. Explicaţi scopul principal al ploii târzii şi timpul când va cădea aceasta.

5. Ce e nevoie să fac pentru ca Dumnezeu să poată să îmi încredinţeze această înviorare?