- Lecția 13. Rugăciunea ca mod de viață
- Lecția 12. Învățând să ne rugăm
- Lecția 11. Învață-ne să ne rugăm
- Lecția 10. Rugându-ne pentru Duhul Sfânt
- Lecția 9. Limitele rugăciunii
- Lecția 8. Rugându-ne pentru alții
- Lecția 7. Rugăciunea publică
- Lecția 6. Adunări de rugăciune
- Lecția 5. Rugăciune personală
- Lecția 4. Rugăciunea în taină
- Lecția 3. Rugăciunea în Psalmi
- Lecția 2. Viața de rugăciune a lui David
- Lecția 1. Ce este rugăciunea?
Lecția 11. Învață-ne să ne rugăm
„Și s-a întâmplat că, într-o zi, pe când El Se ruga într-un anume loc, după ce a terminat El, unul dintre ucenici i-a zis: ‘Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum i-a învățat și Ioan pe ucenicii lui” (Luca 11:1).
„Ucenicii lui Hristos au fost foarte impresionați de rugăciunile Sale și de obiceiul Său de a comunica cu Dumnezeu. Într-o zi, după o scurtă absență din apropierea Domnului lor, ei L-au găsit absorbit în rugăciune. Părând inconștient de prezența lor, El a continuat să Se roage cu voce tare. Inimile ucenicilor au fost mișcate în profunzime. Când El a încetat să se roage, ei au exclamat: ‘Doamne, învață-ne să ne rugăm’.”—Parabolele Domnului, p. 140 engl. (cap. 12, Cerând pentru a da).
Recomandare pentru studiu: Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 102-122 engl. (cap. 5, Rugăciunea Domnului).
Duminică 9 septembrie
1. LECŢII DIN RUGĂCIUNEA DOMNULUI
a. Când ucenicii au auzit diferența dintre rugăciunea lui Hristos și rugăciunile formale ale preoților lor, ce I-au cerut ei lui Isus? Ce model de rugăciune ne-a dat Domnul? Luca 11:1-4.
Luca 11:1-4: „Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat și Ioan pe ucenicii lui.” El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator; și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.”
b. Cum ne învață Isus să începem rugăciunile noastre? Cui ne rugăm noi? Matei 6:6, 9. Ce înseamnă să ne rugăm în numele lui Isus?
Matei 6:6, 9: „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti... Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău.”
„A ne ruga în numele lui Hristos înseamnă mult. Înseamnă că trebuie să acceptăm caracterul Său, să manifestăm spiritul Său, și să facem faptele Sale. Promisiunea Salvatorului este dată condiționat. ‘Dacă Mă iubiți,’ spune El, ‘păziți poruncile Mele.’ El îi salvează pe oameni nu în păcat, ci din păcat; și cei care Îl iubesc își vor arăta dragostea prin ascultare.”—Hristos, Lumina lumii, p. 668 engl. (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).
„A ne ruga în numele lui Isus este ceva mai mult decât o simplă menționare a acelui nume la începutul și la sfârșitul rugăciunii. Înseamnă a ne ruga în armonie cu gândul și spiritul lui Isus, în timp ce credem promisiunile Sale, ne bazăm pe harul Său, și îndeplinim faptele Sale.”—Calea către Hristos, p. 100, 101 engl. (cap. 11, Privilegiul rugăciunii).
Luni 10 septembrie
2. CONDIŢII PENTRU RĂSPUNS LA RUGĂCIUNI
a. Care sunt condițiile cu care Dumnezeu răspunde la rugăciuni? 1 Ioan 3:22; Matei 21:22.
1 Ioan 3:22: „Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui.”
Matei 21:22: „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
„Promisiunile lui Dumnezeu sunt toate făcute condiționat. Dacă noi îndeplinim voia Sa, dacă umblăm în adevăr, atunci putem cere ce dorim, și va fi împlinit pentru noi. În timp ce dorim în mod serios să fim ascultători, Dumnezeu va asculta cererile noastre; însă El nu ne va binecuvânta în neascultare. Dacă alegem să nu ascultăm de poruncile Sale, noi putem striga ‘Credință, credință, doar să ai credință’, dar răspunsul va veni cu siguranță din Cuvântul lui Dumnezeu: ‘Credința fără fapte este moartă’ (Iacov 2:20). O astfel de credință va fi doar ca o alamă sunătoare și un chimval zăngănitor. Pentru a avea beneficiile harului lui Dumnezeu noi trebuie să ne îndeplinim partea noastră; noi trebuie să lucrăm cu credincioșie și să aducem roade corespunzătoare cu pocăința.”—Credinţa și faptele, p. 47 engl.
(cap. 5, Credinţa și faptele).
b. Care este datoria noastră față de cei care sunt în nevoie în jurul nostru? Proverbe 3:27, 28. Cum se răsfrânge din nou, asupra noastră, comportamentul nostru față de cei nevoiași?
Proverbe 3:27, 28: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te și vino iarăși; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai.”
„Dumnezeu cere să îți deschizi inima larg pentru cei nevoiași, și să ai cea mai gingașă compasiune pentru cei care sunt în suferință, sau care suferă din pricina lipsurilor. Dacă te întorci în mod nepăsător de la strigătul lor, Domnul Se va întoarce în mod la fel de sigur de la rugăciunea ta, și nu te va asculta în necazul tău.”—The Review and Herald, 6 octombrie 1891.
c. Cum vrea Dumnezeu ca noi să cooperăm cu El pentru a-i ajuta pe alții? 1 Corinteni 3:9.
1 Corinteni 3:9: „Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.”
„Suntem conlucrători cu Dumnezeu. Tu nu trebuie să stai în indolență, așteptând vreo ocazie importantă, pentru a face o mare lucrare pentru Maestrul. Nu trebuie să neglijezi datoria care stă chiar în calea ta, ci trebuie să folosești micile ocazii care se deschid în jurul tău.”—Credinţa și faptele, p. 47 engl. (cap. 5, Credinţa și faptele).
„Ar trebui să îi încurajăm [pe cei întristați] să încerce să îi ajute pe cei mai nevoiași decât sunt ei înșiși. Întunericul va fi risipit din propriile lor inimi în timp ce încearcă să îi ajute pe alții. Când încercăm să îi mângâiem pe alții cu mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați, binecuvântarea se întoarce la noi.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 256 engl. (rom. cap. 18, Vindecarea minţii).
Marți 11 septembrie
3. POSTURA CUVENITĂ ÎN TIMPUL RUGĂCIUNII
a. Ce exemple biblice avem despre îngenunchere în timpul rugăciunii, care ne demonstrează că această poziție este atât o datorie, cât și un privilegiu? 1 Regi 8:54, 55; Efeseni 3:14.
1 Regi 8:54, 55: „Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease cu mâinile întinse spre cer. Şi, stând în picioare, a binecuvântat cu glas tare toată adunarea lui Israel...”
Efeseni 3:14: „…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos.”
„În rugăciunea publică, precum și în cea privată, este datoria noastră de a ne pleca pe genunchi în fața lui Dumnezeu când Îi oferim rugăciunile noastre. Acest act arată dependența noastră de Dumnezeu.”—Solii alese, vol. 2, p. 312 engl. (cap. 32, Atitudinea cuvenită în rugăciune).
„Isus, exemplul nostru, ‘a îngenuncheat și S-a rugat’ (Luca 22:41). Despre ucenicii Săi se raportează, de asemenea, că ei ‘au îngenuncheat și s-au rugat’ (Fapte 9:40). Pavel declara: ‘Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos’ (Efeseni 3:14). Mărturisind înaintea lui Dumnezeu păcatele lui Israel, Ezra a îngenuncheat. (Vezi Ezra 9:5). Daniel ‘se pleca pe genunchii săi de trei ori pe zi și se ruga, și aducea mulțumiri înaintea lui Dumnezeu’ (Daniel 6:10).”—Profeţi și regi, p. 48 engl. (cap. 2, Templul și dedicarea sa).
b. Care a fost poziția lui Ilie când s-a rugat pentru ploaie? 1 Regi 18:42. Cine altcineva s-a rugat într-o poziție similară, și de ce nu este potrivită această atitudine pentru închinarea publică? Matei 26:39.
1 Regi 18:42: „Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se la pământ, s-a așezat cu faţa între genunchi”.
Matei 26:39: „Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.”
„Priviți-L [pe Hristos] contemplând prețul care trebuie plătit pentru sufletul uman. În agonia Sa El se prinde de pământul rece, ca și când ar vrea să împiedice să fie tras mai departe de Dumnezeu. Roua rece a nopții cade pe chipul Său plecat, însă El nu ia seama. De pe buzele Sale palide se aude strigătul amar: ‘O, Tatăl Meu, dacă este posibil, fă să treacă de la Mine această cupă.’ Totuși chiar și acum El adaugă, ‘Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.’ ”—Hristos, Lumina lumii, p. 687 engl. (cap. 74, Ghetsimani).
„Cât de mult se pierde în închinarea din familie când cel care se roagă își pleacă în jos fața, și vorbește cu o voce joasă, slabă, ca și când tocmai se înzdrăvenește după o boală prelungită... Rugăciunea care este rostită în acest mod este cuvenită pentru cămăruță, însă nu e potrivită pentru închinarea publică; pentru că dacă cei care sunt adunați împreună cu acești oameni nu aud ce se spune, ei nu pot spune: Amin.”—Christian Education, p. 127.
c. Ce poziție a cerut Isus mulțimii să ia, înainte ca El să mulțumească pentru mâncarea pe care o aveau în față? Ioan 6:10, 11.
Ioan 6:10, 11: „Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit.”
Miercuri 12 septembrie
4. RUGÂNDU-NE CU UN SPIRIT SUPUS
a. Cum putem arăta supunere față de Dumnezeu în rugăciunile noastre? 1 Ioan 5:14, 15.
1 Ioan 5:14, 15: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”
„Isus spune: ‘Orice lucru pe care îl doriți, când vă rugați, credeți că l-ați primit și îl veți avea’ (Marcu 11:24). Există o condiție pentru această promisiune—să ne rugăm conform voii lui Dumnezeu. Însă voia lui Dumnezeu este ca El să ne curețe de păcat, să ne facă copii ai Săi, și să ne facă în stare să trăim o viață sfântă. Ca urmare noi putem cere aceste binecuvântări și putem crede că le primim, și să îi mulțumim lui Dumnezeu că le-am primit. Este privilegiul nostru de a merge la Isus și a fi curățiți, și de a sta în fața legii fără rușine sau remușcări.”—Credinţa prin care trăiesc, p. 141 engl. (cap. 5, subcap. Întărit prin Duhul).
„Orice cale alege Dumnezeu pentru noi, orice drum rânduiește El pentru picioarele noastre, aceea e singura cale sigură. Noi trebuie să cultivăm zilnic un spirit de supunere copilărească, și să ne rugăm ca ochii noștri să fie unși cu alifia cerească, pentru ca să putem discerne indicațiile voinței divine, ca să nu devenim confuzi în ideile noastre, pentru că voința noastră pare să fie atot-controlatoare.”–That I May Know Him, p. 249.
b. Cum a demonstrat Maria supunere față de Dumnezeu? Luca 1:38. Cum putem avea și noi aceeași atitudine?
Luca 1:38: „Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.”
c. Ce merge mână în mână cu adevărata supunere? Iacov 1:6.
Iacov 1:6: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo.”
„Ca slujitori ai harului ceresc, noi trebuie să cerem în credință și apoi să așteptăm în mod încrezător salvarea din partea lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să pășim în fața Lui, încercând în propria noastră putere să aducem la îndeplinire lucrurile pe care le dorim noi. În numele Lui noi trebuie să cerem, și apoi trebuie să acționăm ca și când credem în eficiența Sa.”—Minte, caracter și personalitate, vol. 2, p. 467 engl. (cap. 40, Teama și îngrijorarea).
„Rugăciunile noastre apatice, cu jumătate de inimă, nu vor aduce răspunsuri din cer. O, trebuie să ne prezentăm stăruitor cererile noastre! Cereți cu credință, așteptați cu credință, primiți cu credință, bucurați-vă în nădejde, pentru că oricine caută, găsește. Fiți serioși în această privință. Căutați-L pe Dumnezeu cu toată inima.”—Înalta noastră chemare, p. 131 engl. (cap. 125, Căutaţi-L pe Dumnezeu cu toată inima).
„Rugăciunea fierbinte a celui neprihănit nu este niciodată pierdută. Răspunsul poate să nu vină așa cum l-am așteptat noi, însă va veni, pentru că însuși Cuvântul lui Dumnezeu este garanția.”—Ibid., p. 134 engl. (cap. 128, Așteptaţi răspunsul lui Dumnezeu).
Joi 13 septembrie
5. CÂND SĂ NE RUGĂM
a. În ce momente ale zilei ar trebui să ne rugăm? Psalmii 55:17.
Psalmii 55:17 (BTF): „Seara și dimineaţa și la amiază, mă voi ruga și voi striga, iar el îmi va asculta vocea.”
b. Ar trebui să ne limităm rugăciunile doar la acele momente? 1 Tesaloniceni 5:17.
1 Tesaloniceni 5:17: „Rugaţi-vă neîncetat.”
„Nu există timp sau loc în care este nepotrivit să oferim o cerere lui Dumnezeu... În aglomerația străzii, în mijlocul întreprinderilor de afaceri, putem înălța o rugăciune lui Dumnezeu și cere călăuzirea divină, așa cum a făcut Neemia când și-a făcut cunoscută cererea în fața Împăratului Artaxerxes.”—Calea către Hristos, p. 99 engl.(cap. 11, Privilegiul rugăciunii).
„Putem vorbi cu Isus în timp ce mergem pe drum, și El spune: Eu sunt la dreapta ta. Noi putem comunica cu Dumnezeu în inimile noastre: putem umbla în tovărășia lui Hristos. Când suntem angajați în munca noastră zilnică, putem șopti dorința inimii noastre, fără să fie auzită de vreo ureche omenească; însă acel cuvânt nu poate muri în liniște, nici nu poate fi pierdut. Nimic nu poate îneca dorința sufletului. Dumnezeu este Cel căruia îi vorbim, și rugăciunea noastră este ascultată.”—Slujitorii evangheliei, p.258 engl. (cap. 7, subcap. Rugăciunea în taină).
Vineri 14 septembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. Cum trebuie să trăim dacă ne rugăm în numele lui Isus?
2. Când răspunde Dumnezeu la rugăciune?
3. De ce ar trebui să ne plecăm pe genunchi în rugăciunea noastră obișnuită, publică și privată?
4. Cum putem să ne rugăm cu un spirit supus? Ce răspuns vom fi noi dispuși să acceptăm?
5. Cum putem să ne rugăm lui Dumnezeu în timp ce ne îndeplinim datoriile zilnice?