Lecţia 11. Mijlocind pentru păcătoși

„Cine întoarce un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate” (Iacov 5:20).

„E nevoie de oameni serioşi, jertfitori de sine, bărbaţi şi femei, care vor merge la Dumnezeu şi, cu strigăte puternice şi lacrimi, vor mijloci pentru sufletele care sunt pe marginea prăpastiei spre ruină.”—Slujitorii evangheliei, p. 26 engl. (secţiunea 1, subcap. Evanghelia în toate ţările).

Studiu recomandat: Patriarhi şi profeţi, p. 156-170 engl. (cap. 14: Distrugerea Sodomei).

 

Duminică 12 martie

1. SODOMA ŞI GOMORA

a. Ce pedeapsă au suferit cetăţile Sodoma şi Gomora? Geneza 19:24, 25; Luca 17:29.

  Geneza 19: 24 Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. 25 A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe pământ.

Luca 17: 29 dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.

„Domnul a făcut să plouă pucioasă şi foc din cer peste cetăţile şi câmpia roditoare; palatele şi templele ei, locuinţele, grădinile şi viile costisitoare, şi mulţimile vesele, căutătoare de plăceri, care doar cu o noapte înainte insultaseră pe mesagerii cerului—toate au fost distruse.”—Patriarhi şi profeţi, p. 162 engl. (cap. 14: Distrugerea Sodomei).

b. Pentru cine sunt Sodoma şi Gomora un exemplu? 2 Petru 2:6; Iuda 7.

2Petru 2: 6 dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,

Iuda 7 Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

„Flăcările care au consumat oraşele câmpiei îşi trimit lumina lor de avertizarea până în timpul nostru. Suntem învăţaţi lecţia îngrozitoare şi solemnă că, deşi îndurarea lui Dumnezeu îl rabdă îndelung pe păcătos, există o limită dincolo de care oamenii nu pot continua în păcat. Când se ajunge la acea limită, ofertele de îndurare sunt retrase, şi începe administrarea judecăţii… Destinul Sodomei este o avertizare solemnă nu doar pentru cei care sunt vinovaţi de păcate răsunătoare, ci pentru toţi cei care glumesc cu lumina şi privilegiile trimise din cer.”—Ibid., p. 162, 165 engl. (cap. Distrugerea Sodomei).

 

Luni 13 martie

2. MIJLOCIREA LUI AVRAAM

a. Unde locuia Lot, nepotul lui Avraam? Geneza 13:10-13; 19:1.

  Geneza 13: 10 Lot şi-a ridicat ochii, şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului. 11 Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului, şi a mers spre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de altul. 12 Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din Câmpie, şi şi-a întins corturile până la Sodoma. 13 Oamenii din Sodoma erau răi, şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.

Geneza 19: 1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte, şi s-a plecat până la pământ.

„Cel mai frumos dintre oraşele Văii Iordanului era Sodoma, aşezat într-o câmpie care era ‘ca grădina Domnului’ în rodnicia şi frumuseţea ei. Aici prospera vegetaţia tropicală luxuriantă.”—Patriarhi şi profeţi, p. 156 engl. (cap. Distrugerea Sodomei).

b. Când Dumnezeu i-a descoperit lui Avraam faptul că urma să distrugă Sodoma şi Gomora, cum a mijlocit Avraam în mod indirect pentru familia lui Lot? Geneza 18:22-32.

 Geneza 18: 22 Bărbaţii aceia s-au depărtat, şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului. 23 Avraam s-a apropiat, şi a zis: Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? 24 Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei, şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? 25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate? 26 Şi Domnul a zis: Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor. 27 Avraam a luat din nou cuvântul, şi a zis: Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă. 28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea? Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni. 29 Avraam I-a vorbit mai departe, şi a zis: Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici pentru cei patruzeci. 30 Avraam a zis: Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni. 31 Avraam a zis: Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, pentru cei douăzeci. 32 Avraam a zis: Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni. Şi Domnul a zis: N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.

„Şi bărbatul de credinţă a mijlocit pentru locuitorii Sodomei. Cândva [Avraam] îi salvase prin sabia sa, acum încerca să îi salveze prin rugăciune… Cu adâncă reverenţă şi umilinţă şi-a prezentat mijlocirea… Nu era nicio încredere în sine, nicio laudă cu propria sa neprihănire. El nu a pretins favoare pe motivul ascultării sale sau a jertfelor pe care le făcuse în împlinirea voii lui Dumnezeu. El însuşi un păcătos, mijlocea în favoarea păcătosului. Un astfel de spirit trebuie să aibă toţi cei care se apropie de Dumnezeu. Totuşi, Avraam a manifestat încrederea unui copil care apelează la tatăl său... El s-a apropiat de Mesagerul ceresc şi şi-a prezentat cu fervoare cererea sa… Avraam credea că în acel oraş numeros trebuie să existe şi alţi închinători ai adevăratului Dumnezeu… Avraam nu a cerut doar o dată, ci de multe ori. Devenind mai îndrăzneţ pe măsură ce cererile sale erau ascultate, el a continuat până când a primit asigurarea că dacă s-ar fi găsit în ea doar zece persoane neprihănite, cetatea urma să fie cruţată. Dragostea pentru sufletele care pier a inspirat rugăciunea lui Avraam. În timp ce el ura păcatele acelui oraş stricat, el dorea ca păcătoşii să poată fi salvaţi. Interesul său profund pentru Sodoma arată îngrijorarea pe care ar trebui să o simţim pentru cei necăiţi. Ar trebui să cultivăm ură faţă de păcat, însă milă şi dragoste pentru păcătos. Peste tot în jurul nostru suflete coboară spre o ruină la fel de lipsită de speranţă şi de îngrozitoare, ca cea care a căzut peste Sodoma. În fiecare zi se încheie timpul de probă pentru unii. În fiecare ceas câţiva trec dincolo de punctul în care harul poate să ajungă la ei. Şi unde sunt vocile de avertizare şi implorare, care să le spună păcătoşilor să fugă de acest blestem teribil? Unde sunt mâinile întinse pentru a-i trage înapoi de la moarte? Unde sunt cei care, cu umilinţă şi credinţă perseverentă, mijlocesc pe lângă Dumnezeu pentru ei?”—Ibid., p. 139, 140 engl. (cap. 12, Avraam în Canaan). 60 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, ianuarie - martie 2017

 

Marţi 14 martie

3. RUGĂCIUNE ASCULTATĂ

a. Explicaţi cum a răspuns Dumnezeu la rugăciunea lui Avraam ca Lot să fie cruţat. Geneza 19:1-3, 12-16, 27-29.

 Geneza 19: 1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Când i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit înainte, şi s-a plecat până la pământ. 2 Apoi a zis: Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum. Nu, au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în uliţă. 3 Dar Lot a stăruit de ei până au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azime şi au mâncat. 12 Bărbaţii aceia au zis lui Lot: Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. 13 Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim. 14 Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: Sculaţi-vă, a zis el, ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea. Dar ginerii lui credeau că glumeşte. 15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicând: Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii. 16 Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate. 27 Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. 28 Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată Câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor. 29 Când a nimicit Dumnezeu cetăţile Câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa.

„Uluit de întristare, Lot zăbovea, nefiind dispus să plece. Dacă nu ar fi fost îngerii lui Dumnezeu, ei ar fi pierit toţi în ruina Sodomei. Mesagerii cereşti l-au luat pe el, pe soția lui şi fiicele lor de mână şi i-au condus afară din cetate.”—Patriarhi şi profeţi, p. 160 engl. (cap. 14: Distrugerea Sodomei).

b. Ce ingredient e nevoie să amestecăm întotdeauna cu rugăciunile noastre pentru a le da putere? Evrei 11:6; Matei 17:14-20; Matei 9:29.

 Evrei 11: 6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Matei 17: 14 Când au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis: 15 Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă. 16 L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece. 17 O, neam necredincios şi pornit la rău! a răspuns Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine. 18 Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 19 Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem? 20 Din pricina puţinei voastre credinţe, le-a zis Isus. Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici colo, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

Matei 9: 29 Atunci S-a atins de ochii lor, şi a zis: Facă-vi-se după credinţa voastră!

„Rugaţi-vă în credinţă. Şi asiguraţi-vă că vă aduceţi vieţile în armonie cu cerinţele voastre, ca să puteţi primi acea binecuvântare pentru care vă rugaţi. Nu lăsaţi credinţa voastră să slăbească, pentru că binecuvântările primite sunt proporţionale cu credinţa exercitată. ‘Facă-ţi-se după credinţa ta.’ ‘Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă veţi primi’ (Matei 9:29; 21:22). Rugaţi-vă, credeţi, bucuraţi-vă. Cântaţi laude lui Dumnezeu pentru că El a răspuns rugăciunilor voastre. Credeţi-L pe cuvânt. ‘Credincios este Cel care a promis’ (Evrei 10:23). Nicio rugăciune sinceră nu este pierdută.”—Mărturii, vol. 7, p. 274 engl. (cap. 54, subcap. Putere de sus).

„Trebuie să ne prindem în mod mai ferm de promisiunile care nu dau greş ale lui Dumnezeu. Trebuie să avem o credinţă care nu va fi refuzată, credinţă care se va prinde de lucrurile nevăzute, credinţă care este statornică, de neclintit. O astfel de credinţă va aduce binecuvântarea cerului sufletelor noastre.”—My Life Today, p. 8.

c. De ce putem avea încredere că Dumnezeu îi va scăpa întotdeauna pe cei neprihăniţi? 1 Petru 3:12; Psalmii 145:18, 19; 55:22.

 1Petru 3: 12 Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.

Psalmii 145: 18 Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. 19 El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.

Psalmii 55: 22 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

„În cele mai întunecate ceasuri, în circumstanţele cele mai sumbre, credinciosul creştin îşi poate menţine sufletul ancorat în sursa a toată lumina şi puterea. Zi după zi, prin credinţă în Dumnezeu, speranţa şi curajul său pot fi reînnoite… Domnul va face mai mult decât să împlinească cele mai înalte aşteptări ale celor care îşi pun încrederea în El. El le va da înţelepciunea pe care o reclamă variatele lor necesităţi.”—Ibid., p. 55.

 

Miercuri 15 martie

4. MIJLOCIND PENTRU SUFLETE

a. Ce stare de lucruri va fi în lume cu puţin înainte de revenirea lui Isus? Luca 17:28-30; 2 Timotei 3:1-6.

 Luca 17: 28 Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; 29 dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. 30 Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.

2Timotei 3: 1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, 4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; 5 având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. 6 Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte.

„Mi-a fost arătată starea lumii, şi faptul că aceasta îşi umple rapid cupa nelegiuirii. Violenţa şi crima de orice formă umplu lumea noastră, iar Satan foloseşte fiecare mijloc pentru a face populare crima şi viciul înjositor. Tinerii care merg pe străzi sunt înconjuraţi de reclame şi anunţuri despre crime şi păcat, prezentate în vreun roman sau în perspectivă de a fi prezentate pe scena unui teatru. Minţile lor sunt educate spre familiaritate cu păcatul. Cursul urmat de cei josnici şi nemernici este prezentat în faţa lor în cotidiene, şi tot ce poate stârni curiozitatea şi care poate trezi pasiunile animale este prezentat în faţa lor în istorisiri mişcătoare şi încântătoare. Literatura care ia naştere în minţile stricate otrăveşte mintea a mii de persoane din lumea noastră. Păcatul nu apare ca fiind extraordinar de păcătos. Ei ascultă şi citesc atât de mult despre crime înjositoare şi josnicie, încât conştiinţa cândva gingaşă, care s-ar fi retras cu groază, devine atât de tocită încât poate să se ocupe cu interes lacom de afirmaţiile şi acţiunile josnice şi degradante ale oamenilor.” —Mărturii, vol. 3, p. 471, 472 engl. (cap. 38: Importanţa lucrării).

„Mulţimile luptă să uite de Dumnezeu, şi acceptă cu lăcomie fabule, pentru ca să poată urma netulburaţi calea îngăduirii de sine.”—Comentarii Biblice ale Noului Testament, vol. 5, p. 1122 engl. (cap. referitor la Luca 17).

b. Explicaţi cum ar trebui să avem aceeaşi atitudine de rugăciune pe care a avut-o Avraam. Ezechiel 9:4; Iacov 5:16-20.

 Ezechel 9: 4 Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc acolo.

Iacov 5: 16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. 17 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. 18 Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul. 19 Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, 20 să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.

„Nu trebuie să îi condamnăm pe alţii; aceasta nu este lucrarea noastră; ci trebuie să ne iubim unii pe alţii şi să ne rugăm unii pentru alţii. Când vedem că cineva rătăceşte de la adevăr, putem plânge pentru aceştia, cum a plâns Isus pentru Ierusalim.”—Mărturii, vol. 5, p. 354, 346 engl. (cap. 39: Dragostea între fraţi).

„Dacă s-ar întâmpla ca un frate să se rătăcească, atunci este timpul de a ne arăta interesul nostru real pentru el. Mergeţi la el cu amabilitate, rugaţi-vă cu şi pentru el, amintindu-vă preţul infinit pe care l-a plătit Hristos pentru răscumpărarea sa. În acest mod puteţi salva un suflet de la moarte şi puteţi acoperi o sumedenie de păcate.”—Ibid., p. 58, 59 engl. (cap. 4: O mărturie importantă). „Cei care nu se simt mâhniţi pentru declinul lor spiritual, şi care nu plâng pentru păcatele altora, vor fi lăsaţi fără sigiliul lui Dumnezeu.”—Ibid., p. 211 engl. (cap. 23: Sigiliul lui Dumnezeu).

 

Joi 16 martie

5. JUDECATA CE STĂ SĂ VINĂ

a. De la ce ar trebui să încercăm să ajutăm sufletele să scape? Apocalipsa 14:7, 10, 11; 15:1.

 Apocalipsa 14: 7 El zicea cu glas tare: Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor! 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11 Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!

Apocalipsa 15: 1 Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.

„Oamenii răi nu se vor opune unei forme de evlavie, nici nu vor respinge predicatorii populari care nu le prezintă nicio cruce de purtat. Inima firească nu va ridica nicio obiecţie serioasă faţă de o religie în care nu există nimic ce l-ar face să tremure pe cel ce încalcă legea, sau care ar face inima şi conştiinţa să suporte realităţile îngrozitoare ale unei judecăţi care va veni. Ceea ce va stârni opoziţie şi va face inima firească să se răzvrătească este demonstrarea Duhului şi puterii lui Dumnezeu. Adevărul care salvează sufletul trebuie nu doar să vină de la Dumnezeu, ci prezentarea acestuia trebuie să fie însoţită de spiritul Său, sau altfel acesta cade lipsit de putere în faţa influenţelor care i se opun.”—Slujitorii evangheliei (1892), p. 66 engl. (cap. 3, subcap. Tineri în lucrarea de slujire).

b. Ca şi în cazul experienţei lui Lot, de unde ştim că mulţi vor scăpa ca prin foc de judecăţile care vor veni? Geneza 19:17; Luca 17:28-32; 1 Petru 4:17, 18.

 Geneza 19: 17 După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.

Luca 17: 28 Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; 29 dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. 30 Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă. 32 Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

1Petru 4: 17 Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18 Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?

„Judecăţile lui Dumnezeu vor fi curând revărsate peste pământ. ‘Scapă-ţi viaţa’ este avertizarea dată de îngerii lui Dumnezeu (Geneza 19:17). Alte voci se aud spunând: ‘Nu vă agitaţi; nu există niciun motiv pentru o alarmă specială.’ Cei care sunt comozi în Sion strigă ‘Pace şi siguranţă’, în timp ce cerul declară că o distrugere grabnică este pe punctul de a veni asupra celui ce încalcă legea… Aşa a fost la distrugerea vechii lumi şi când Sodoma şi Gomora au fost distruse prin foc.”— Mărturii, vol. 5, p. 233 engl. (cap. 24: Un apel).

 

Vineri 17 martie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce avertizare ne este dată prin experienţa Sodomei?

2. Care ar trebui să fie povara sufletului fiecărui creştin?

3. Explicaţi cum poate o rugăciune a credinţei să salveze un suflet.

4. Care este atitudinea de care avem nevoie acum, mai mult decât oricând?

5. Explicaţi de ce e necesar ca ultima avertizare să fie dată de urgenţă.