Lumina lumii IV

Lecţia 11. Orânduiala Evangheliei

„Toate lucrurile să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” (1 Corinteni 14:40).

„În ceruri este ordine, şi aceasta trebuie să fie imitată de cei de pe pământ care sunt moştenitori ai mântuirii.”— Testimonies, vol. 2, pg. 697, 698 (engl.) (rom. cap. 81, „Responsabilitate pentru lumina primită”).

Recomandare pentru studiu: Experienţe şi viziuni, pg. 97-104 engl.

Duminică 7 decembrie
1. CĂILE SUPREME ALE LUI DUMNEZEU

a. Ce spune Dumnezeu despre diferenţa dintre căile noastre şi căile Lui? Isaia 55:8, 9.

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.  (Isaia 55:8-9)

b. În toate planurile noastre de a conduce lucrarea lui Dumnezeu, ce ar trebui să luăm noi în considerare în mod serios? Efeseni 6:6 .

Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.  (Efeseni 6:6)

„Ca popor ar trebui să studiem planurile lui Dumnezeu cu privire la conducerea lucrării Sale. Oriunde a dat El indicaţii referitoare la vreun punct al adevărului, noi ar trebui să luăm în considerare voinţa Sa exprimată.”— Mărturii pentru predicatori, pg. 342. (engl.) (rom. cap. 13, „Responsabilii Conferinţei”, subcapitolul „Studiaţi metodele lui Hristos”).

c. Descrie atitudinea lui Pavel şi cea a altor apostoli referitor la ordinea Evangheliei. 1 Corinteni 4:1, 2.

Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.  (1 Corinteni 4:1-2)

„Pavel a stat ferm pentru ceea ce era drept. El şi-a dat seama că biserica nu trebuie să ajungă niciodată sub controlul puterii omeneşti. Tradiţiile şi perceptele oamenilor nu trebuie să ia locul adevărului revelat. În timp ce privea spre Dumnezeu pentru călăuzire directă, el era mereu gata să recunoască autoritatea învestită în corpul de credincioşi uniţi în părtăşia bisericii. El simţea nevoia de sfat, iar când se iscau chestiuni importante, el era bucuros să le prezinte înaintea bisericii şi să se unească cu fraţii săi pentru a-L căuta pe Dumnezeu pentru înţelepciunea de a lua decizii corecte.”— Istoria faptelor apostolilor, pg. 199, 200 (engl.) (rom. cap. 19, „Evrei şi neamuri”).

 

Luni 8 decembrie
2. ORDINEA ÎN VREMURILE VECHIULUI TESTAMENT
a. Ce sfat i-a dat Ietro ginerelui său, Moise, şi de ce? Exodul 18:14-22.

Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa până seara?” Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.” Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur. Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine.  (Exodul 18:14-22)

„Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii. Orice lucru care este în legă-tură cu cerul este în desăvârşită ordine; supunerea şi disciplina riguroasă caracterizează mişcările oştii îngereşti. Succesul poate să existe doar alături de ordine şi acţiune armonioasă. Dumnezeu cere ordine şi organizare sistematică în lucrarea Sa acum, nu mai puţin decât în zilele Israelului. Toţi cei care lucrează pentru El trebuie să lucreze în mod ordonat, nu într-un mod neglijent, haotic. El doreşte ca lucrarea Sa să fie făcută cu credincioşie şi rigoare, pentru ca El să Îşi poată pune sigiliul aprobării Sale asupra ei.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 376 (engl.) (rom. cap. 33, „De la Sinai la Cadeş”).

b. Specificaţi cele patru calităţi principale care trebuia căutate la oame-nii aleşi să poarte responsabilităţi în tabăra lui Israel. Exodul 18:21.

Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece.  (Exodul 18:21)

„[Exodul 18:19-23 citat.] Acest sfat este pentru noi... În instrucţiunile date lui Moise, Domnul a trasat foarte clar caracterul acelora care trebuia să ocupe poziţii importante de sfătuitori. Ei trebuie să fie ‚oameni capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbaţi ai adevărului, care urăsc lăcomia’ (engl.). Sfatul Domnului a fost neglijat într-un mod ciudat.”— Mărturii pentru predicatori, pg. 341 (engl.) (rom. cap. 13, subcapitolul „Caracterul sfă tuitorilor”).

c. De ce a fost constrâns Balaam să rostească binecuvântări asupra lui Israel, în timp ce mintea sa era plină de blesteme? Numeri 23:8, 9. Care era temeiul pe baza căruia urma să fie binecuvântat Israel? Deuteronom 4:1, 6-9.

Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul? Îl văd din vârful stâncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre neamuri.  (Numeri 23:8-9)

Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul părinţilor voştri.  (Deuteronomul 4:1)

Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!” Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte? Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.  (Deuteronomul 4:6-9)

„Când a privit asupra taberei lui Israel, Balaam a observat cu uimire dovada prosperităţii lor. Ei îi fuseseră prezentaţi ca o gloată necivilizată, dezorganizată, care împânzeau ţara în bande hoinare, care erau o ciumă şi o groază pentru naţiunile din jur; însă înfăţişarea lor era tocmai opusul tuturor acestora. El a văzut extinderea vastă şi aranjarea desăvârşită a taberei lor, fiecare lucru purtând caracteristicile unei discipline riguroase şi a ordinii. I-a fost arătată favoarea cu care îl privea Dumnezeu pe Israel, şi caracterul lui distinctiv ca popor al Său ales. Ei nu trebuia să se afle la acelaşi nivel cu alte naţiuni, ci trebuia să fie deasupra lor.”— Patriarhi şi profeţi, pg.
447 (engl.) (rom. cap. 40, „Balaam”).

 

Marţi 9 decembrie
3. ORDINEA ÎN BISERICA NOULUI TESTAMENT

a. Cu ce scop oferă Dumnezeu daruri şi har fiecăruia dintre servii Săi? Efeseni 4:7, 8, 11, 12.

Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.”  (Efeseni 4:7-8)

Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.  (Efeseni 4:11-12)

„În vocaţiile noastre diferite există o interdependenţă între unii şi alţii în ceea ce priveşte ajutorul.”—Mărturii pentru predicatori, pg. 491 (engl.) (rom. cap. 18, „Principii vitale ale relaţiilor”).

b. Ce trebuie să caracterizeze spiritul nostru pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să aibă succes? 1 Corinteni 12:21, 25; Efeseni 4:16. Faţă de ce eroare ar trebui să închidă ei uşa?

Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”  (1 Corinteni 12:21)

pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.  (1 Corinteni 12:25)

Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.  (Efeseni 4:16)

„Să aşteptăm fiecare în faţa Domnului şi El ne va învăţa cum să lucrăm. El ne va descoperi lucrarea pe care suntem cel mai bine pregătiţi să o îndeplinim. Aceasta nu îi va face pe oameni să înceapă într-un spirit indepen -dent, să răspândească noi teorii. În acest timp când Satan încearcă să facă fără valoare Legea lui Dumnezeu înălţând o ştiinţă falsă, avem nevoie să ne păzim în modul cel mai atent de tot ce ar tinde să slăbească credinţa noastră şi să ne risipească puterile. Ca lucrători împreună cu Dumnezeu ar trebui să lucrăm în armonie cu adevărul şi cu fraţii noştri. Trebuie să existe consfătuire şi cooperare.”— Idem., pg. 490 (engl.) (rom. cap. 18, „Principii vitale ale relaţiilor”).

„Spiritul de separare de cei care ne sunt tovarăşi de lucru, spiritul de dezorganizare, este chiar în aerul pe care îl respirăm. De către unii, toate eforturile de a instaura ordinea sunt privite ca periculoase—ca o restrângere a libertăţii personale şi, ca urmare, sunt de temut ca mijloace ale papalităţii.”— Idem., pg. 488 (engl.) (rom. cap. 18, „Principii vitale ale relaţiilor”).

c. Cum ar trebui să se respecte urmaşii lui Hristos unii pe alţii? 1 Petru 5:5, 6.

Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.  (1 Petru 5:5-6)

„Între poporul lui Dumnezeu sunt unii care au avut o experienţă îndelungată în lucrarea Sa, oameni care nu s-au îndepărtat de la credinţă. În ciuda încercărilor grele prin care au trecut, ei au rămas credincioşi. Aceşti oameni ar trebui consideraţi nişte sfătuitori încercaţi şi aleşi. Ei trebuie respectaţi, şi judecata lor ar trebui onorată de către cei care sunt mai tineri sau care au avut mai puţină experienţă, chiar dacă aceşti oameni mai tineri sunt în poziţii oficiale.”—Idem., pg. 497 (engl.) (rom. cap. 18, „Principii vitale ale relaţiilor”).

 

Miercuri 10 decembrie
4. SERVI NEEGOIŞTI

a. Ce standard trebuie să adoptăm în instruirea slujbaşilor bisericii? Tit 1:5-9.

Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav; ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat; să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici.  (Tit 1:5-9)

„Responsabilităţile care stau asupra celor care sunt chemaţi să fie conducători în biserica lui Dumnezeu de pe pământ sunt solemne.”— Istoria faptelor apostolilor, pg. 92 (engl.) (rom. cap. 9, „Cei şapte diaconi”).

„În lucrarea de a pune lucrurile în ordine în toate bisericile şi de a hi-rotonisi bărbaţi potriviţi pentru a deţine slujbele în biserică, apostolii au respectat standardele înalte cu privire la conducere subliniate în scrierile Vechiului Testament.” — Istoria faptelor apostolilor, pg. 95.

„Biserica trebuie să îşi simtă responsabilitatea şi ar trebui să analizeze în mod serios şi atent viaţa, calificările şi cursul general al celor care pretind să fie profesori. Dacă nu există o dovadă inconfundabilă că Dumnezeu i-a chemat, şi că asupra lor este un ‚vai’ dacă ei nu iau seama la această chemare, este datoria bisericii de a acţiona şi de a face să fie cunoscut faptul că aceste persoane nu sunt recunoscute de biserică drept învăţători.”— Experienţe şi viziuni, pg. 100.

„Cei care pretind a fi slujitori ai lui Isus trebuie să fie oameni cu experienţă şi cu o evlavie profundă, şi apoi ei vor putea să răspândească în toate timpurile şi în orice loc o influenţă sfântă.”— Idem., pg. 103.

„Slujitorii lui Dumnezeu vor întâlni în fiecare zi suferinţă, lipsă, descurajare, nenorocire, necredinţă. Lucrarea lor nu este una care să le mulţumească eul. Multe, multe suflete sunt nesalvate. Prindeţi-vă în credinţă de Domnul şi spuneţi-le păcătoşilor că Mântuitorul îi cheamă.”—The Review and Herald, 26 iulie 1898.

b. Ce a spus apostolul Petru prezbiterilor bisericii referitor la responsabilităţile lor ca subpăstori ai turmei lui Hristos? 1 Petru 5:1-5.

Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine. Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei. Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei. Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.”  (1 Petru 5:1-5)

„Cei care ocupă poziţia de subpăstori trebuie să exercite o grijă atentă asupra turmei Domnului. Aceasta nu trebuie să fie o vigilenţă dictatorială, ci una care tinde să încurajeze, să întărească şi să înalţe. Slujirea înseamnă mai mult decât doar a predica; înseamnă eforturi serioase, personale.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 526 (engl.) (rom. cap. 51, „Un subpăstor credincios”).

„În legătură cu învăţătura sa pentru cei în poziţii de încredere în biserică, apostolul a subliniat unele principii generale care trebuia urmate de toţi cei care aparţineau ca membri în biserică. Membrii mai tineri ai bisericii erau îndemnaţi să urmeze exemplul celor mai în vârstă, practicând umilinţa asemenea lui Hristos.”— Idem., pg. 527, 528 (engl.) (rom. cap. 51, „Un subpăstor
credincios”).

 

Joi 11 decembrie
5. MESAGERI AUTO-NUMIȚI

a. Ce lucrare face Domnul în favoarea copiilor Săi în aceste ultime zile? Ce stratagemă foloseşte Satan pentru a împiedica lucrarea Domnului? Romani 16:17, 18; Fapte 20:27-30.

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători.  (Romani 16:17-18)

Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.  (Faptele apostolilor 20:27-30)

„Acum, în aceste ultime zile, în timp ce Dumnezeu îşi aduce copiii la unirea credinţei, este o nevoie mai reală de ordine decât oricând înainte; pentru că, în timp ce Dumnezeu îşi uneşte copiii, Satan şi îngerii săi sunt foarte ocupaţi să împiedice această unire şi să o distrugă. De aceea sunt trimişi cu grabă în câmp oameni cărora le lipseşte înţelepciunea şi judecata, care probabil nu îşi conduc bine casa şi care nu menţin ordinea sau condu -cerea peste cei puţini, pe care li i-a dat Domnul în grijă acasă; totuşi, ei se simt capabili să aibă grijă de turmă.”— Experienţe şi viziuni, pg. 97 engl.

„Oameni ale căror vieţi nu sunt sfinte şi care nu sunt calificaţi să pre-zinte adevărul prezent intră în câmp fără să fie recunoscuţi de biserică sau de fraţi în general, iar rezultatul este confuzie şi neunire.”— Idem.

b. Ce este mai uşor—a merge în locuri care au fost compromise de solii auto-numiţi sau a intra în câmpuri noi?

„Este mult mai epuizant pentru spiritul lucrătorilor lui Dumnzeu să meargă în locuri în care unii au exercitat influenţă greşită, decât să intre în câmpuri noi.”—Idem., pg. 99.

 

Vineri 12 decembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce calităţi ar trebui să fie evidente la cei care sunt aleşi pentru lucrarea lui Dumnezeu?

2. De ce oferă Dumnezeu daruri şi har fiecăruia dintre servii Săi?

3. Ce atitudine trebuie să manifestăm unii faţă de alţii pentru a asigura succesul lucrării Domnului în mijlocul nostru?

4. Ce standard au adoptat apostolii la hirotonisirea slujbaşilor b isericii?

5. Care este avertizarea dată de Pavel în Fapte 20:27-30?