Lecția 12. Învățând să ne rugăm

„O, Doamne, Tu m-ai învățat din tinerețea mea: și până acum eu am vestit lucrările tale minunate” (Psalmii 71:17).

„În biserica din cămin copiii trebuie să învețe să se roage și să se încreadă în Dumnezeu... Veniți cu umilință, cu o inimă plină de gingășie, și cu un sentiment despre ispitele și pericolele din fața voastră și a copiilor voștri; prin credință legați-i de altar, implorând pentru ei grija Domnului. Învățați-i pe copii să ofere cuvintele lor simple de rugăciune. Spuneți-le că pentru Dumnezeu este o încântare ca ei să apeleze la El.”— Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 110 engl. (cap. 13, Școala din cămin).

Recomandare pentru studiu: Îndrumarea copilului, p. 517-526 engl. (cap. 78, Puterea rugăciunii), Patriarhi și profeți, p. 569-574 engl. (cap. 55, Copilul Samuel).


Duminică 16 septembrie

1. TIMOTEI ÎNVAȚĂ SĂ SE ROAGE

a. Unde și cum a învățat Timotei să se roage? 2 Timotei 1:5; 3:14, 15.

2 Timotei 1:5: „Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine.”

2 Timotei 3:14, 15: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învățat și de care ești deplin încredințat, căci știi de la cine le-ai învățat; din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus.”

„Tatăl lui Timotei era un grec și mama sa o evreică. Din copilărie, el cunoscuse Scripturile. Pietatea pe care o vedea în căminul său era sănătoasă și rațională. Credința mamei sale și a bunicii sale în oracolele sfinte era pentru el ceva ce îi amintea constant de binecuvântarea din îndeplinirea voii lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu era regula după care aceste două femei îl călăuziseră pe Timotei. Puterea spirituală a lecțiilor pe care el le primise de la ele l-a ținut pur în vorbire și nemânjit de influențele rele cu care era el înconjurat. Astfel instructoarele sale din cămin cooperaseră cu Dumnezeu în pregătirea lui pentru a purta poveri.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 203 engl. (cap. 20, Înălțând crucea).

„Mama și bunica lui Timotei erau una în eforturile lor de a-l instrui pentru Dumnezeu. Care era manualul său?—Biblia. Pavel, tatăl său în evanghelie, declară: ,Din pruncie cunoști sfintele scripturi.’ ”—Comentarii Biblice ale Noului Testament, (E.G.White Comments) vol. 7, p. 918 (cap. referitor la 2 Timotei 2).


Luni 17 septembrie

2. SAMUEL ÎNVAȚĂ SĂ SE ROAGE

a. Știa copilul Samuel să recunoască vocea lui Dumnezeu și să identifice răspunsurile la rugăciunile sale? 1 Samuel 3:7. Era această necunoaștere ceva obișnuit în zilele sale? 1 Samuel 3:1.

1 Samuel 3:7: „Samuel nu cunoștea încă pe Domnul, și cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.”

1 Samuel 3:1: „Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, și vedeniile nu erau dese.”

„Samuel era un copil înconjurat de cele mai corupătoare influențe. El vedea și auzea lucruri care îi mâhneau sufletul. Fiii lui Eli, care slujeau în slujbele sfinte, erau controlați de Satan... [Samuel] nu lua parte, nici nu avea cea mai mică plăcere, la păcatele care umpleau întregul Israel cu rapoarte îngrozitoare. Samuel Îl iubea pe Dumnezeu; el își păzea sufletul într-o așa strânsă legătură cu cerul încât un înger a fost trimis să vorbească cu el cu privire la păcatele fiilor lui Eli, care corupeau Israelul.”—Mărturii, vol. 3, p. 472, 473 engl. (cap. 39, Starea lumii).

„Înainte de a primi acest mesaj de la Dumnezeu, ‘Samuel nu cunoștea încă pe Domnul, și Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit’; aceasta înseamnă că el nu era încă familiarizat cu astfel de manifestări directe ale prezenței lui Dumnezeu, cum le erau date profeților. Scopul lui Dumnezeu era de a i Se descoperi într-un mod neașteptat, ca Eli să audă despre acest lucru prin surprinderea și întrebările tânărului.”—Patriarhi și profeți, p. 582 engl. (cap. 57, Chivotul luat de Filisteni).

b. Cum a confundat Samuel vocea lui Dumnezeu cu vocea prietenului și mentorului său pământesc, Eli? Ce i-a sugerat lui Eli faptul că Dumnezeu îl chema pe Samuel? 1 Samuel 3:2-6, 8.

1 Samuel 3:2-6, 8. „Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; și Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” Și a alergat la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te și te culcă.” Și s-a dus și s-a culcat. Domnul a chemat din nou pe Samuel. Și Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te și te culcă.”... Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Și Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a înțeles că Domnul cheamă pe copil.”

„Presupunând că vocea era cea a lui Eli, copilul s-a grăbit la patul preotului, spunând: ‘Iată-mă; m-ai chemat.’ Răspunsul a fost: ‘Nu te-am chemat, fiule; culcă-te din nou.’ De trei ori a fost chemat Samuel, și de trei ori a răspuns în același mod. Și atunci Eli a fost convins că vocea misterioasă era vocea lui Dumnezeu. Domnul trecuse pe lângă slujitorul Său, bătrânul cu părul cărunt, pentru a comunica cu un copil. Aceasta era în sine o mustrare amară, dar meritată, pentru Eli și casa sa.”—Ibid., p.581.

c. A vorbit Dumnezeu lui Samuel când băiatul a realizat că îl chema Dumnezeu? Ce a spus El? 1 Samuel 3:11.

1 Samuel 3:11: „Atunci Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi.”


Marți 18 septembrie

3. DAVID ÎNVAȚĂ SĂ SE ROAGE

a. Când David era un fugar în prima parte a vieții sale, fugind de un împărat furios, nebun, ce cerere a făcut el și cum a răspuns Dumnezeu? 1 Samuel 23:1, 2, 4, 10-12.

1 Samuel 23:1, 2, 4, 10-12: „Au venit și au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei și au jefuit ariile.” David a întrebat pe Domnul și a zis: „Să mă duc și să bat pe filistenii aceștia?” Și Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni și izbăvește Cheila.” (4) David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi coboară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.”... (10-12) Și David a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească cetatea din pricina mea. Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va coborî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, binevoiește și descoperă lucrul acesta robului Tău!” Și Domnul a răspuns: „Se va coborî.” David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila, pe mine și pe oamenii mei, în mâinile lui Saul?” Și Domnul a răspuns: „Te vor da.”

„Vânat încă de rege, David nu a găsit niciun loc de odihnă sau siguranță. La Cheila oastea sa vitează salvă orașul de la a fi capturat de Filisteni, însă ei nu erau în siguranță, nici chiar între oamenii pe care îi scăpaseră. De la Cheila, ei s-au retras în pustia Zif.”—Patriarhi și profeți, p. 660 engl. (cap. 65, Mărinimia lui David).

b. După ce David a devenit rege și a căzut în ispită, ce rugăciune a făcut el către Dumnezeu? Psalmii 51:1-4, 7.

Psalmii 51:1-4, 7: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăță-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, și păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătui și am făcut ce este rău înaintea Ta; așa că vei fi drept în hotărârea Ta și fără vină în judecata Ta... (7) Curăță-mă cu isop, și voi fi curat; spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada.”

„După marele său păcat, în chinul remușcării și al dezgustului de sine, el totuși s-a întors la Dumnezeu ca la cel mai bun prieten al său.”— Educația, p. 165 engl. (cap.17, Poezia și cântarea).

„Rugăciunea lui David după căderea sa ilustrează natura adevăratei păreri de rău pentru păcat. Căința sa a fost sinceră și profundă. Nu a existat niciun efort de a micșora vina sa; nicio dorință de a scăpa de judecata ce îl amenința nu a inspirat rugăciunea sa. David vedea enormitatea fărădelegii sale; el vedea mânjitura sufletului său; el era scârbit de păcatul său. Nu doar pentru iertare se ruga el, ci pentru curăție a inimii.”—Calea către Hristos, p. 24, 25 engl. (cap. 3, Pocăința).

c. Pentru ce s-a rugat David, și cu ce scop? Psalmii 51: 12, 13.

Psalmii 51:12, 13: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință! Atunci voi învăța căile Tale pe cei ce le calcă, și păcătoșii se vor întoarce la Tine.”

„Dumnezeu a intenționat ca istoria căderii lui David să slujească drept avertizare că nici cei pe care El i-a binecuvântat mult și i-a favorizat nu trebuie să se simtă siguri și să neglijeze vegherea și rugăciunea.... Mii au fost conduși astfel să realizeze propriul lor pericol din partea puterii vrăjmașului. Căderea lui David, unul atât de onorat de Domnul, a trezit în ei neîncredere în sine. Ei au simțit că doar Dumnezeu putea să îi țină prin puterea Sa prin credință.”—Patriarhi și profeți, p. 724 engl. (cap. 71, Păcatul și căința lui David).


Miercuri 19 septembrie

4. MANASE ÎNVAȚĂ SĂ SE ROAGE

a. Cine a fost Manase? Descrieți caracterul său la începutul domniei sale. 2 Cronici 32:33; 33:1-10.

2 Cronici 32:33:„ Ezechia a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Tot Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat cinste la moarte. Și, în locul lui, a domnit fiul său Manase.”

2 Cronici 33:1-10: „Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. A zidit iarăși înălțimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astartei și s-a închinat înaintea întregii oștiri a cerurilor și i-a slujit. A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.” A zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curți ale Casei Domnului. Și-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom, umbla cu descântece și vrăjitorii și ținea la el oameni care chemau duhurile și care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David și fiului său Solomon: „În Casa aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. Nu voi mai strămuta pe Israel din țara pe care am dat-o părinților voștri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată Legea, învățăturile și poruncile date prin Moise.” Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte.”

„Împărăția lui Iuda, prosperă în timpul lui Ezechia, a fost din nou umilită în timpul lungilor ani de domnie nelegiuită a lui Manase, când păgânismul a fost reînviat și mulți dintre oameni au fost conduși în idolatrie. ‘Manase a făcut pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să greșească, și să facă mai rău decât păgânii’. Lumina glorioasă a generațiilor anterioare a fost urmată de întunericul superstiției și erorii. Rele grave se înfiripau și înfloreau—tiranie, oprimare, ură față de tot ce este bine. Dreptatea era pervertită; violența predomina.”—Profeți și regi, p. 381 engl. (cap. 32, Manase și Iosia).

b. Ce experiență a adus Dumnezeu asupra acestui rege mândru pentru a-i obține atenția și a-l învăța să se roage? 2 Cronici 33:11. Care a fost consecința acestei așteptări atât de îndelungate până să se roage?

2 Cronici 33:11: „Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în lanțuri. L-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon.”

„Ca o arvună a ceea ce urma să vină asupra poporului, dacă aveau să continue în nepocăință, Domnul a permis ca regele lor să fie capturat de o bandă de soldați asirieni, care ‘l-au pus în lanțuri, și l-au dus la Babilon,’ capitala lor temporară. Această suferință l-a făcut pe rege să își vină în fire; ‘el L-a căutat pe Domnul Dumnezeul său, și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. I-a făcut rugăciuni: și Domnul S-a lăsat înduplecat de el, și i-a ascultat cererile, și l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăția sa. Atunci Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu’ (2 Cronici 33:11-13). Însă această căință, cu toate că a fost remarcabilă, a venit prea târziu pentru a salva împărăția de la influența corupătoare a anilor de practici idolatre. Mulți se poticniseră și căzuseră, pentru a nu se mai ridica vreodată.”—Ibid., p. 383.

c. Care a fost rezultatul nou-descoperitei vieți de rugăciune a lui Manase? 2 Cronici 33:12, 13, 15, 16. Pentru ce era el cunoscut la timpul morții sale? 2 Cronici 33: 18, 19.

2 Cronici 33:12, 13, 15, 16: „Când a fost la strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. I-a făcut rugăciuni; și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu... (15) A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini și idolul Astartei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și la Ierusalim și le-a aruncat afară din cetate. (16) A așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudă și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel.”

2 Cronici 33:18, 19: „Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui și cuvintele prorocilor care i-au vorbit în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt scrise în faptele împăraților lui Israel. Rugăciunea lui și felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele și nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălțimi și a înălțat idoli Astartei și chipuri cioplite, înainte de a se smeri, sunt scrise în cartea lui Hozai.”

 

Joi 20 septembrie

5. PĂGÂNII INVAȚĂ SĂ SE ROAGE

a. Ce l-a făcut pe păgânul Naaman să Îl accepte pe Creator ca Dumnezeu al Său? 2 Regi 5:1, 9-15.

2 Regi 5:1, 9-15: „Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Dar omul acesta tare și viteaz era lepros... (9) Naaman a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te și scaldă-te de șapte ori în Iordan; și carnea ți se va face sănătoasă și vei fi curat.” Naaman s-a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va înfățișa el însuși, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii și va vindeca lepra. Nu sunt oare râurile Damascului, Abana și Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aș fi putut oare să mă spăl în ele și să mă fac curat?” Și s-a întors și a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească și au zis: „Părinte, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: „Scaldă-te, și vei fi curat.” S-a coborât atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, și s-a curățat. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfățișat înaintea lui și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Și acum, primește, rogu-te, un dar din partea robului tău.”

„O sclavă, departe de căminul ei, această fetiță era cu toate acestea unul dintre martorii lui Dumnezeu, îndeplinind în mod inconștient scopul pentru care Dumnezeu îl alesese pe Israel ca popor al Său. Pe când slujea în acel cămin păgân, simpatiile ei au fost trezite în favoarea stăpânului său... Ea știa că puterea Cerului era cu Elisei, și ea a crezut că prin această putere Naaman putea fi vindecat. Comportamentul tinerei captive, modul în care ea s-a purtat în acel cămin păgân, este o mărturie puternică despre puterea instruirii timpurii din cămin.”—Profeți și regi, p. 244, 245 engl. (cap. 20, Naaman).

b. Ce experiență l-a condus pe monarhul cândva păgân, Nebucadnețar, să se încreadă în mod umil în Dumnezeu? Daniel 4:28-36. Care a fost experiența sa religioasă după umilirea sa? Daniel 4: 2, 3, 27.

Daniel 4:28-36: „Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar. După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvântul și a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de ședere împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?” Nu se sfârșise încă vorba aceasta a împăratului, și un glas s-a coborât din cer și a zis: „Află, împărate Nebucadnețar, că ți s-a luat împărăția! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, și vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îți vor da să mănânci iarbă ca la boi, și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea!” Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile, ca ghearele păsărilor. După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui Împărăție dăinuie din neam în neam. Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, și nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: „Ce faci?” În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii și mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea, și puterea mea a crescut.”

Daniel 4: 2, 3, 37: „Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele și minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt față de mine. Cât de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!... (37) Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

„Regele Nebucadnețar, în fața căruia Daniel onorase de atâtea ori numele lui Dumnezeu, ,a fost în cele din urmă convertit în mod temeinic, și a învățat să ‘laude și să înalțe și să cinstească pe Împăratul cerului.’ Regele de pe tronul babilonean a devenit un martor pentru Dumnezeu, dându-și mărturia sa, caldă și elocventă, dintr-o inimă recunoscătoare, care se împărtășea din harul și îndurarea, neprihănirea și pacea naturii divine.”—Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E.G.White Comments], vol. 4, p. 1170 engl. (cap. referitor la Daniel 4).

 

Vineri 21 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum l-au instruit pentru Dumnezeu pe Timotei mama și bunica lui?

2. De ce a ales Dumnezeu să comunice cu copilul Samuel?

3. Ce dovedește sinceritatea rugăciunii lui David după căderea sa? L-a abandonat Prietenul său pe David?

4. Ce ne învață despre Dumnezeu rugăciunea lui Manase?

5. Cum i-au condus martorii lui Dumnezeu pe conducătorii păgâni să se roage lui Dumnezeu?