Lecţia 12. Isus Îl aude pe Tatăl Său

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.” (Isaia 50:4, 5).

„[Isus] a dobândit cunoştinţă aşa cum putem şi noi dobândi.” – Hristos lumina lumii, pag. 70 engl. (cap. 7).

Recomandare pentru studiu: Hristos lumina lumii, pag. 68-74 engl. (cap. 7).

 

Duminică 13 septembrie
1. Metoda lui Isus de a învăţa

a. Cum a învăţat Isus adevărul? Evrei 2:10, 16-18; Matei 7:7.

Evr 2:10
10 Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor.

Evr 2:16-18
16 Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. 18 Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

Mat 7:7
7 Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

b. Cine a fost învăţătorul Său? Ioan 5:20.

Ioan 5:20
20 Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.

„Copilul Isus nu a primit educaţie în şcolile sinagogilor. Mama Lui a fost primul lui învăţător pământesc. De pe buzele ei şi din sulurile profeţilor, El a învăţat despre lucrurile cereşti. Tocmai cuvintele pe care El Însuşi le spusese lui Moise pentru Israel erau acum învăţate pe genunchii mamei Sale. Când a crescut şi a devenit dintr-un copil un adult, El nu a căutat şcolile rabinilor. El nu avea nevoie de educaţia care se obţinea din astfel de surse; pentru că Dumnezeu era învăţătorul Său… Pentru că El a obţinut cunoştinţa aşa cum am putea şi noi să o obţinem, familiarizarea Sa apropiată cu Scripturile arată cu câtă sârguinţă a studiat în primii ani cuvântul lui Dumnezeu. Iar înaintea Sa era întinsă marea bibliotecă a lucrărilor create ale lui Dumnezeu. Cel care făcuse toate lucrurile studia lecţiile pe care mâna Sa le scrisese pe pământ, pe cer şi în mare… El studia viaţa plantelor şi animalelor, şi viaţa omului.” – Hristos lumina lumii, pag. 70 engl. (cap. 7).

 

Luni 14 septembrie
2. De ce nu a mers Isus la şcoală

a. De ce a refuzat Isus să înveţe de la rabini? Romani 10:3; Ioan 7:16.

Rom 10:3
3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.

Ioan 7:16
16 Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.

„Pe vremea lui Hristos, educatorii tinerilor erau nişte formalişti. În timpul slujirii Sale, Isus a spus despre rabini: ‚Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.’ Şi El i-a acuzat că învaţă ‚ca învăţături nişte porunci omeneşti.’ (Matei 22:29; 15:9). Se punea accent pe tradiţie care era explicată în detaliu şi privită cu mai mult respect decât Scripturile. Spusele oamenilor şi lungul şir de ceremonii ocupau atât de mult din viaţa elevului, încât educaţia care transmite cunoştinţa de Dumnezeu era neglijată. Marii învăţători argumentau la nesfârşit în jurul lucrurilor mărunte, specificând fiecare detaliu care să fie păstrat în ceremoniile religioase şi făcând din respectarea lor o chestiune de cea mai mare obligativitate. Ei plăteau ‚zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen’ în timp ce lăsau ‚nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia.’ (Matei 23:23). În felul acesta se introducea o mare cantitate de gunoi care ascundea de la vederea tinerilor chestiunile esenţiale pentru serviciul lui Dumnezeu. În sistemul de educaţie, nu era loc pentru acea experienţă personală în care sufletul învaţă pentru sine puterea unui ‚Aşa zice Domnul’ şi câştigă acea încredere în cuvântul lui Dumnezeu care este singurul care poate aduce pacea şi puterea de la Dumnezeu. Ocupaţi cu şirul de forme, elevii din aceste şcoli nu aveau nici o oră de linişte în care să aibă comuniune cu Dumnezeu şi să audă glasul Său vorbind inimilor lor. Ceea ce rabinii considerau a fi o educaţie superioară era în realitate cea mai mare piedică împotriva adevăratei educaţii. Ea se împotrivea întregii dezvoltări adevărate. Sub îndrumarea lor, puterile tinerilor erau reprimate iar minţile lor erau limitate şi îngustate.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 438, 439 engl. (cap.: „Exemplul lui Hristos în contrast cu formalismul”).

„Natura omenească se zbate mereu ca să se exprime. Cel care este făcut desăvârşit în Hristos trebuie ca mai întâi să fie golit de mândrie, de mulţumirea de sine. Atunci în suflet este linişte, iar glasul lui Dumnezeu poate fi auzit.” – The Signs of the Times, 9 aprilie 1902.

b. Ce a respins Isus din învăţătura lor? Matei 15:3, 9; Coloseni 2:8.

Mat 15:3
3 Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?

Mat 15:9
9 Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Col 2:8
8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

 

Marţi 15 septembrie

a. Cum a ascultat Isus şi a vorbit cu respect cu conducătorii propriei Sale biserici când aceştia au înlocuit evanghelia cu tradiţia, ducând în rătăcire mii? Luca 2:46, 47.

Luca 2:46-47
46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

„Dacă Isus ar fi arătat că încearcă să-i înveţe [pe rabini], ei ar fi refuzat plini de dispreţ să-L asculte. Dar ei se măguleau că ei erau cei care Îl învăţau, sau cel puţin îi testau cunoştinţa în ce priveşte Scripturile. Modestia plină de viaţă şi harul lui Isus le-au dezarmat prejudecăţile.” – Hristos lumina lumii, pag. 80 engl. (cap. 8).

b. Cine a considerat Isus că este familia Sa de pe pământ? Matei 12:50. Cum a răspuns El atunci când propria lui familie a urmat tradiţiile omeneşti?

Mat 12:50
50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

„Fraţii şi surorile lui Isus erau învăţaţi cu privire la nenumăratele tradiţii şi ceremonii ale rabinilor, dar Hristos nu a putut fi determinat să Se intereseze de aceste chestiuni. În timp ce auzea la tot pasul ‚să faci cutare’ şi ‚cutare să nu faci’, El Şi-a văzut de drum, fiind independent de aceste restricţii. Cerinţele societăţii şi cerinţele lui Dumnezeu se ciocneau continuu; şi, deşi în tinereţe nu a atacat în mod direct obiceiurile sau preceptele cărturarilor învăţaţi, El nu a frecventat şcolile lor. Isus nu ar fi urmat nici un obicei care I-ar fi cerut să se depărteze de voinţa lui Dumnezeu, şi nici nu S-ar fi lăsat învăţat de cuvintele oamenilor mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. El împiedica pătrunderea în mintea Sa a acelor sentimente şi ceremonii care nu ÎI aveau pe Dumnezeu la bază. El nu lăsa ca aceste lucruri să-L influenţeze. Astfel, El ne-a învăţat că este mult mai bine să previi răul decât să încerci să-l corectezi, după ce acesta a găsit un punct de sprijin în minte. Şi, prin exemplul Său, Domnul Hristos i-a învăţat şi pe alţii să nu se pună în situaţia unde s-ar fi putut întina. Dar nici nu Se aşeza fără rost într-o poziţie care-L aducea în conflict cu rabinii, care, în decursul anilor, ar fi însemnat slăbirea influenţei Sale asupra poporului. Din aceleaşi motive, El nu a putut fi determinat să păzească formele fără sens sau să repete acele obiceiuri pe care mai târziu în slujirea Sa le-a condamnat atât de hotărât.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 439 engl. (cap.: „Exemplul lui Hristos în contrast cu formalismul”).

 

Miercuri 16 septembrie
4. Învăţând de la Învăţător

a. Cine răspundea de educaţia lui Isus? Luca 2:49; Ioan 8:28.

Luca 2:49
49 El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”

Ioan 8:28
28 Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.

„Deşi Isus era supus părinţilor Săi, El a început la o vârstă fragedă să contribuie singur la formarea caracterului Său. În timp ce mama Lui a fost primul lui învăţător pământesc, El primea în mod constant o educaţie de la Tatăl Său din cer. În loc de a cerceta cu atenţie învăţăturile transmise de rabini de la un secol la altul, Isus, călăuzit de Învăţătorul Divin, a studiat cuvintele lui Dumnezeu, curate şi neîntinate, şi a studiat de asemenea marea carte a naturii… El a adus o atmosferă mai curată în viaţa de cămin. Deşi nu s-a lăsat educat de rabini pentru că nu a devenit elev în şcolile lor, totuşi El era adesea adus în contact cu ei iar întrebările pe care le punea, ca şi cum era un învăţăcel, îi punea în încurcătură pe oamenii înţelepţi; şi aceasta pentru că practicile lor nu se armonizau cu Scripturile şi nu aveau înţelepciunea care vine de la Dumnezeu. Chiar şi pentru cei care nu priveau cu ochi buni nerespectarea de către El a obiceiurilor populare, educaţia Lui părea mai înaltă decât a lor.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 439, 440 engl. (cap. „Exemplul lui Hristos în contrast cu formalismul”).

b. Ce ar trebui să învăţăm? Coloseni 3:1, 2; Matei 11:29. Cum ar trebui să fim educaţi?

Col 3:1-2
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.

Mat 11:29
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

„Fiecare copil poate să obţină cunoştinţe aşa cum a obţinut şi Isus. Pe măsură ce încercăm să-L cunoaştem pe Tatăl nostru cel ceresc prin cuvântul Său, îngerii se vor apropia, minţile noastre se vor întări, caracterele noastre se vor eleva şi înnobila. Vom deveni mai asemănători cu Mântuitorul. Şi în timp ce privim la frumuseţea şi grandoarea naturii, inima noastră începe să-L caute pe Dumnezeu. În timp ce spiritul este copleşit, sufletul este înviorat venind în contact cu Cel nemărginit prin lucrările Sale. Comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune dezvoltă facultăţile mentale şi morale, iar puterile spirituale se întăresc pe măsură ce medităm asupra lucrurilor spirituale.”
– Hristos lumina lumii, pag. 70, 71 engl. (cap. 7).

„Lucrarea adevăratei educaţii este… de a-i educa pe tineri să gândească şi nu doar să reflecte gândirea altor oameni. În loc să-şi limiteze studiul la ceea ce au spus sau scris alţii, studenţii să fie îndrumaţi către izvoarele adevărului, către vastele câmpuri din natură şi revelaţie, deschise cercetării.” – Educaţia, pag. 17 engl. (cap.: „Sursa şi ţelul adevăratei educaţii”).

 

Joi 17 septembrie
5. Şi noi putem avea succes

a. Cum S-a pregătit Isus pentru lucrarea vieţii Sale? Isaia 50:4, 5.

Isa 50:4-5
4 „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea să ascult cum ascultă nişte ucenici. 5 Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.

„Comuniunea cu Dumnezeu, o deplină consacrare faţă de El în împlinirea cuvântului Său, fără a ţine seama de educaţia falsă sau obiceiurile sau tradiţiile timpului Său, au marcat viaţa lui Isus.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 440 engl. (cap.: „Exemplul lui Hristos în contrast cu formalismul”).

b. Cum ar trebui să studiem ca să avem succes? Isaia 55:6, 7.

Isa 55:6-7
6 Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. 7 Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.”

„După părerea rabinilor, religia însemna să facă încontinuu ceva ca săşi arate superioritatea prin îndeplinirea unor fapte exterioare; în vreme ce, prin neascultarea continuă de Cuvântul lui Dumnezeu, ei au pervertit calea Domnului. Însă educaţia care Îl are la bază pe Dumnezeu, îi va conduce pe oameni să-L caute pe Dumnezeu… Cel nemărginit nu este şi nu va fi niciodată, limitat la organizaţiile omeneşti sau planurile omeneşti. Fiecare suflet trebuie să aibă o experienţă personală în obţinerea unei cunoştinţe cu privire la voinţa şi căile lui Dumnezeu. În toţi cei care sunt educaţi de Dumnezeu trebuie să se vadă o viaţă care să nu fie în armonie cu lumea, cu obiceiurile, practicile sau experienţele ei. Prin studiul Scripturilor, prin rugăciune serioasă, ei pot auzi mesajul adresat lor: ‚Fiţi liniştiţi şi să ştiţi că eu sunt Dumnezeu.’ (Psalmii 46:10). Când orice alt glas este adus la tăcere, când orice interes pământesc este îndepărtat, liniştea sufletului face ca glasul lui Dumnezeu să fie mai uşor de auzit. Odihna se află la El.” – Idem., pag. 440, 441 engl.

 

Vineri 18 septembrie
Întrebări recapitulative personale

1. Cum a învăţat Isus?
2. Ce era greşit în sistemul de educaţie din timpul Său?
3. Cum a arătat Isus că nu este de acord cu multe dintre obiceiurile dominante ale vremii?
4. Cum putem să ne dezvoltăm facultăţile mentale?
5. Cum putem avea succesul pe care l-a avut Isus?