Lecția 13. Garanția moștenirii noastre

„Ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu spre lauda slavei Lui.” (Efeseni 1:13, 14).

„Prin influenţa Duhului Sfânt, Dumnezeu realizează o schimbare morală în viețile poporului Său, transformându-i după asemănarea lui Hristos. Atunci, când ultimul sunet de trâmbiță va ajunge la urechile celor morți care dorm în Hristos, ei se vor ridica la o nouă viață, îmbrăcați în hainele mântuirii.” – The Upward Look, p. 78.

Recomandare pentru studiu: The Review and Herald, 22 octombrie 1908.


Duminică 23 decembrie

1. PRIMA MOȘTENIRE

a. Care era moștenirea noastră la creațiune? Geneza 1:26, 27; Isaia 43:7.

Geneza 1:26, 27: „Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”

Isaia 43:7: „pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.”

„Când Adam a ieșit din mâna Creatorului, el purta, în natura lui fizică, mentală și spirituală, o asemănare cu Făcătorul său. ‚Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său’ (Geneza 1:27) și scopul Său era ca omul, cu cât trăia mai mult, cu atât mai deplin să reveleze acest chip – cu atât mai deplin să reflecte slava Creatorului.” – Educația, p. 15 (cap. 1, Sursa şi scopul adevăratei educaţii).

b. Ce era, de asemenea, inclus în prima moștenire? Geneza 2:8.

Geneza 2:8: „Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.”

„Creatorul a dat [perechii sfinte] și o altă dovadă a iubirii Lui prin pregătirea unei grădini speciale drept cămin. ... În mijlocul grădinii stătea pomul vieții, întrecând în slavă toți pomii. Fructele lui semănau cu merele de aur și argint și aveau puterea de a perpetua viața. ... Adam și Eva aveau acces liber la pomul vieții. Nicio pată de păcat sau umbră a morții nu mânjea creația curată.” – Patriarhi și profeți, p. 46, 47 (cap. 2, Creaţia).


Luni 24 decembrie

2. SĂMÂNȚA FĂGĂDUITĂ

a. Care au fost consecințele păcatului și ce făgăduință a harului a făcut Dumnezeu pentru a ne răscumpăra? Romani 3:23; 8:7, 22; Geneza 3:15.

Romani 3:23: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Romani 8:7, 22: „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună... (22) Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

Geneza 3:15: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

„În mijlocul creaturilor inferioare, Adam stătea ca rege și atât timp cât a rămas loial lui Dumnezeu toată natura recunoștea dominația lui; dar când a păcătuit, această stăpânire a fost pierdută. Spiritul răzvrătirii, căruia el însuși îi permisese să pătrundă, s-a extins la creația animală. Astfel nu doar viața omului, ci și natura fiarelor, a copacilor pădurii, a ierbii de pe câmp, chiar aerul pe care îl respira, toate vorbeau despre lecția tristă a cunoașterii răului.” – Educația, p. 26, 27 (cap. 3, Cunoştinţa binelui şi răului).

„Prin păcat asemănarea divină a fost distrusă și aproape ștearsă. Puterile fizice ale omului au fost slăbite, capacitatea lui mentală a fost diminuată, viziunea lui spirituală a fost întunecată. El devenise supus morții.” – Ibid., p. 15 (cap. 1, Sursa şi scopul adevăratei educaţii).

„Când omul a încălcat legea divină, natura lui a devenit rea. ... Dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu, Satan și omul ar fi intrat într-o asociere împotriva Cerului; și în loc să nutrească vrăjmășie împotriva lui Satan, întreaga familie omenească s-ar fi unit în opoziție faţă de Dumnezeu.” – Marea luptă, p. 505 (cap. 30, Vrăjmăşie îmtre om şi Satan).

b. Cine este sămânța făgăduită (descendentă), care avea să răscumpere omenirea și să recupereze stăpânirea noastră pierdută? Galateni 3:16; Romani 6:23.

Galateni 3:16: „Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos.”

Romani 6:23: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

„Hristos, plătind pedeapsa păcatului prin sacrificiul Lui, nu doar că a răscumpărat omul, ci a recuperat stăpânirea pe care acesta o pierduse. Tot ce a fost pierdut prin primul Adam va fi restaurat de al doilea.” – Patriarhi și profeți, p. 67 (cap. 4, Planul de mântuire).

c. În ce mod sămânța făgăduită a salvat umanitatea? Galateni 4:4-6; Evrei 2:14.

Galateni 4:4-6: „Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”

Evrei 2:14: „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul.”

„Hristos nu S-a prefăcut că ia natura umană; El chiar a luat-o. El a avut în realitate natură umană. `La fel cum copiii sunt părtași ai cărnii și sângelui, El Însuși S-a făcut părtaș în mod similar la acestea.` El era fiul lui Maria; El era sămânța lui David după genealogia umană.” – The Review and Herald, 5 aprilie 1906.


Marți 25 decembrie

3. MOȘTENIREA FĂGĂDUITĂ

a. Ce indică faptul că moștenirea făgăduită lui Avraam și urmașilor lui avea să fie una veșnică? Geneza 17:8; Evrei 11:9, 10; 2 Petru 3:13.

Geneza 17:8: „Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.”

Evrei 11:9, 10: „Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe. Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.”

2 Petru 3:13: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.”

„Limba nu reușește să exprime valoarea moștenirii nemuritoare.” – Mărturii, vol. 2, p. 40.

b. Ce indică faptul că moștenirea include întregul pământ făcut nou? Romani 4:13 (prima parte); Psalmii 37:29.

Romani 4:13 p.p.: „În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii...”

Psalmii 37:29: „Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie.”

„Frumosul nou pământ, cu toată slava lui, a fost moștenirea veșnică a sfinților. Împărăția și stăpânirea și măreția împărăției de sub cerul întreg a fost dată sfinților Celui Înalt, care aveau să o dețină pentru totdeauna, chiar pentru totdeauna.” – Experienţe şi viziuni, p. 295 (cap. Moartea a doua).

c. Doar prin cine putem revendica această moștenire și cum? Galateni 3:29; Romani 4:13 (ultima parte); 1 Petru 1:3-5.

Galateni 3:29: „Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”

Romani 4:13 u.p.: „... ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.”

1 Petru 1:3-5: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!”

„Hristos trebuie să fie motivul speranței noastre; doar prin El putem fi moștenitori ai vieții veșnice. Pe baza unor condiții anume, ne este prezentată o moștenire nemuritoare. Nu putem moșteni o proprietate în această lume dacă nu avem un titlu de drept fără cusur, iar dreptul nostru asupra unei moșteniri într-o lume care vine trebuie să fie, de asemenea, clar dovedit printr-un titlu fără cusur. Linia genealogică pe care are să vină moștenirea cerească este clar descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să ne încadrăm în prevederile legământului lui Avraam și cerințele lui sunt: `Dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți sămânța lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.` Dacă suntem ai lui Hristos, titlul nostru pentru moștenirea cerească este fără cusur și în armonie cu prevederile legământului harului. Prin har vom putea fi capabili să ne facem sigure chemarea și alegerea noastră, îmbrăcând excelența lui Hristos în duh și caracter. Nimeni care nu a fost curățit, rafinat, înnobilat și sfințit nu va avea dreptul la moștenirea cerească. Deci, să fim sârguincioși în a ne face sigure chemarea și alegerea noastră, ca să ne poată fi oferită din plin intrare în împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.” – The Messenger, 10 mai 1893.


Miercuri 26 decembrie

4. GARANȚIA MOȘTENIRII NOASTRE VEȘNICE

a. În ce fel este Duhul Sfânt o garanție a moștenirii noastre veșnice? Efeseni 1:13 (ultima parte), 14; 2 Corinteni 1:22.

Efeseni 1:13 u.p. 14: „...aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

2 Corinteni 1:22: „El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.”

„[Efeseni 1:13 citat.] Ce este sigiliul viului Dumnezeu care este pus pe frunțile poporului Său? Este un semn pe care îngerii, însă nu ochii omenești, îl pot citi; pentru că îngerul distrugător trebuie să vadă acest semn al răscumpărării. Mintea inteligentă a văzut semnul crucii de pe Calvar în fiii și fiicele adoptate ale Domnului. Păcatul călcării legii lui Dumnezeu este îndepărtat. Ei sunt îmbrăcați cu haina de nuntă și sunt ascultători și credincioși de toate poruncile lui Dumnezeu.” – Manuscript Releases, vol. 21, p. 52.

„Apostolul Pavel indică în perspectivă spre `răscumpărarea proprietății cumpărate` (Efeseni 1:14). Dumnezeu a creat pământul pentru a fi locuit de ființe sfinte, fericite. ... Acel scop va fi împlinit când, înnoiți prin puterea lui Dumnezeu și eliberați de păcat și întristare, acesta va deveni locuința veșnică a celor răscumpărați.” – Patriarhi și profeți, p. 67.

b. Ce trebuie restaurat astăzi în timpul pregătirii pentru moștenirea veșnică? Romani 8:29.

Romani 8:29: „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.”

„Prin preluarea naturii umane ca să poată ajunge până la cea mai adâncă durere și suferință umană și să-l ridice pe om, Hristos a dovedit ce preț acordă rasei umane. ... Doar prin cel mai disperat conflict cu puterile lui Satan a putut Hristos să Îşi îndeplinească scopul de a restaura chipul aproape şters al lui Dumnezeu în om, şi să îşi pună propria semnătură pe fruntea lui.” – The Paulson Collection, p. 164.

„Așa cum ceara ia amprenta sigiliului, la fel sufletul trebuie să ia amprenta Duhului lui Dumnezeu și să păstreze chipul lui Hristos.” – Maranata, p. 227 (cap. 219, Perfecţiune în sfera umană).

„Prin Evanghelie, suflete care sunt degradate și robite de Satan vor fi răscumpărate pentru a se împărtăși de libertatea glorioasă a fiilor lui Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu nu este doar de a elibera de suferința care este inevitabil rezultatul păcatului, ci de a mântui din păcatul în sine. Sufletul, corupt și deformat, trebuie să fie curățit, transformat ca să poată fi îmbrăcat în `frumusețea Domnului Dumnezeului nostru`, `asemenea chipului Fiului Său` (Psalmii 90:17, engl.; Romani 8:29).” – Asemenea lui Hristos, p. 377 (cap. 363, Gloriosul nostru destin).


Joi 27 decembrie

5. MOȘTENIREA PRIMITĂ

a. Ce vor face Dumnezeu și Hristos dacă permitem Duhului Sfânt să locuiască în noi? Romani 8:11; Ioan 6:40.

Romani 8:11: „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.”

Ioan 6:40: „Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

„Hristos a devenit același trup cu noi pentru ca noi să putem deveni același duh cu El. În virtutea acestei uniri vom ieși din mormânt – nu doar ca o manifestare a puterii lui Hristos, ci pentru că, prin credință, viața Lui a devenit a noastră. Cei care Îl văd pe Hristos în adevăratul Lui caracter și Îl primesc în inimă au viață veșnică. Hristos locuiește în noi prin Duhul; iar Duhul lui Dumnezeu primit în inimă prin credință este începutul vieții veșnice.” – Hristos, Lumina lumii, p. 388 (cap. 41, Criza din Galilea).

b. Când va avea loc răscumpărarea trupului nostru de la moarte la nemurire? Romani 8:23; Luca 21:28.

Romani 8:23: „Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.”

Luca 21:28: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

„[Hristos] va schimba trupurile noastre netrebnice și le va modela după asemănarea trupului Său slăvit. Forma muritoare, coruptă, lipsită de farmec, cândva mânjită de păcat, devine perfectă, frumoasă, nemuritoare. Toate lipsurile și diformitățile sunt lăsate în mormânt. Restaurați la pomul vieții în Edenul de mult pierdut, cei mântuiți vor ‚crește’ (Maleahi 4:2) până la statura deplină a rasei în slava ei primară. Ultimele urme persistente ale păcatului vor fi îndepărtate și cei credincioși ai lui Hristos vor apărea în ‚frumusețea Domnului Dumnezeului nostru’, reflectând în minte, suflet și trup, chipul desăvârșit al Domnului lor. O, minunată răscumpărare! mult dezbătută, mult sperată, contemplată cu anticipare înflăcărată, dar niciodată deplin înțeleasă.” – Marea luptă, p. 645 (cap. 40, Poporul lui Dumnezeu salvat).


Vineri 28 decembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. După chipul Cui am fost creați inițial și care era moștenirea noastră?

2. Descrieți planul lui Dumnezeu pentru a răscumpăra omenirea.

3. Doar prin cine putem primi moștenirea nemuritoare? Cum?

4. Cum este Duhul Sfânt o garanție pentru moștenirea noastră veșnică?

5. Ce include restaurarea moștenirii noastre?__