Lecţia 13. Miezul nopţii devine răsăritul zilei

„Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui, o furtună puternică.” (Psalmii 50:3).

„Isus înaintează ca un cuceritor puternic. Acum nu vine ca un ‘Om al durerilor’, pentru a bea cupa amară a ruşinii şi vaiului, ci ca un biruitor în cer şi pe pământ… Nicio pană omenească nu poate descrie scena; nicio minte de muritor nu este capabilă să îşi imagineze splendoarea ei.”—Marea luptă, p. 641 (cap. 40, Poporul lui Dumnezeu salvat).

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, p. 618-622 (cap. 39, Timpul de strâmtorare), 638-652 (cap. 40, Poporul lui Dumnezeu salvat).

 

Duminică 17 septembrie

1. CÂTĂ VREME ULTIMELE CLIPE MAI ZĂBOVESC…

a. Explicaţi planul lui Hristos pentru noi în contrast cu planul lui Satan. Luca 22:31; Ioan 9:4.

 Luca 22:31 Domnul a zis: Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.

Ioan 9:4 Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.

„Satan… ştie că în ce îl priveşte, pentru el totul depinde de distragerea minţilor de la Isus şi adevărul Său. Cei care doresc să se bucure de beneficiile mijlocirii Mântuitorului nu ar trebui să permită niciunui lucru să interfereze cu datoria lor de a-şi desăvârşi sfinţirea în frică de Dumnezeu.”—Marea luptă, p. 488 (cap. 28, Faţă în faţă cu raportul vieţii).

„Zelul pentru Dumnezeu i-a mânat pe ucenici să dea mărturie despre adevăr cu mare putere. Nu ar trebui oare ca acest zel să aprindă în inimile noastre focul unei hotărâri de a spune istoria dragostei răscumpărătoare a lui Hristos şi El răstignit? Nu va veni Spiritul lui Dumnezeu astăzi, ca răspuns la rugăciunea serioasă, perseverentă, umplând oamenii cu putere pentru a sluji?”—Mărturii, vol. 8, p. 22.

„Fiecare putere împrumutată nouă de cer trebuie să fie folosită pentru a îndeplini lucrarea încredinţată nouă de Domnul pentru cei care pier în neştiinţă. Solia de avertizare trebuie să răsune în toate păr- ţile lumii. Nu trebuie să existe nicio amânare. Adevărul trebuie să fie proclamat în locurile întunecate ale pământului. Obstacolele trebuie înfruntate şi depăşite. O mare lucrare trebuie să fie făcută, şi această lucrare a fost încredinţată celor care cunosc adevărul pentru acest timp.”—The Review and Herald, 23 noiembrie 1905. 

 

Luni 18 septembrie

2. INTENSITATEA CREŞTE…

a. Ce trebuie să realizăm cu privire la întreita confederaţie care are drept scop doborârea legii lui Dumnezeu la nivel global? Apocalipsa 16:13, 14; 1 Tesaloniceni 5:3, 4.

 Apocalipsa 16:13 Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. 14 Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.

1Tesaloniceni 5:3 Când vor zice: Pace şi linişte! atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. 4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.

„Când controversa se extinde în câmpuri noi şi minţile oamenilor sunt îndreptate spre legea lui Dumnezeu care e călcată în picioare, Satan este agitat. Puterea care însoţeşte solia îi va înfuria doar pe cei care i se opun. Clericii vor depune eforturi aproape supraomeneşti pentru a împiedica lumina de a străluci asupra turmelor lor. Prin orice mijloc ce le stă la dispoziţie, ei vor încerca să suprime discuţia cu privire la aceste întrebări vitale. Biserica apelează la braţul puternic al puterii civile şi, în această lucrare, papiştii şi protestanţii se unesc.”—Maranata, p. 172 (13 iunie).

„Prin aceste două erori mari, nemurirea sufletului şi sfinţenia duminicii, Satan îi va aduce pe oameni sub înşelăciunile sale. În timp ce prima pune temelia spiritismului, cea din urmă creează o legătură de simpatie cu Roma. Protestanţii din Statele Unite vor fi cei dintâi în a-şi întinde mâinile peste prăpastie pentru a da mâna puterii Romano-Catolice; şi sub influenţa acestei întreite uniuni, această ţară va călca pe urmele Romei, încălcând drepturile conştiinţei…. Papişti, protestanţi şi oameni de lume vor accepta deopotrivă forma evlaviei fără puterea ei, şi ei vor vedea în această unire o mare mişcare pentru convertirea lumii şi începutul mult-aşteptatului mileniu.”—Ibid., p. 190 (1 iulie).

b. Ce sentiment al psalmistului poate negreşit răsuna ca ecou astăzi? Psalmii 119:126.

 Psalmii 119:126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.

„Timpul în care trăim este unul de o depravare însemnată. Înfrâ- narea din convingere religioasă este abandonată, şi oamenii resping legea lui Dumnezeu ca fiind nedemnă de atenţia lor. Un dispreţ neobişnuit este acordat sfintei legi… Oamenii trec acum de limită, iar Dumnezeu permite vrăjmaşului să îşi îndeplinească voia sa… Paşii Domnului vor fi auziţi pe uscat şi pe apă. Pentru onoarea Sa, Dumnezeu este pe punctul de a reprima fărădelegea. În curând, foarte curând, El va justifica pretenţiile legii Sale.”—The Review and Herald, 23 noiembrie 1905.

 

Marţi 19 septembrie

3. ULTIMA COTITURĂ

a. Numiţi o avertizare pe care a dat-o Hristos, care are o aplicaţie distinctă în zilele noastre—ca un semn final că misiunea este îndeplinită. Matei 24:15-19. Ce factori ar trebui să luăm în considerarea în acest ceas târziu? Apocalipsa 3:11.

  Matei 24:15 De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, aşezată în locul sfânt  cine citeşte să înţeleagă! 16 atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; 17 cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; 18 şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19 Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea!

Apocalipsa 3:11 Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

„Nu este acum timpul ca poporul lui Dumnezeu să înceapă să îşi fixeze afecţiunile sau să îşi strângă comori în lume. Timpul nu e departe când, asemenea primilor ucenici, vom fi forţaţi să căutăm un refugiu în locuri pustii şi singuratice. La fel cum asedierea Ierusalimului de către romani a fost semnalul de fugă pentru creştinii iudei, tot astfel asumarea puterii din partea naţiunii noastre, în decretul care impune sabatul papal, va fi o avertizare pentru noi. Atunci va fi timpul ca noi să părăsim oraşele mari, pregătindu-ne să le părăsim şi pe cele mai mici în favoarea unor locuinţe retrase, în locuri izolate între munţi. Şi acum, în loc de a ne căuta locuinţe scumpe, ar trebui să ne pregătim să ne mutăm într-o ţară mai bună, una cerească. În loc de a ne cheltui mijloacele în mulţumire de sine, ar trebui să studiem cum să economisim. Fiecare talent împrumutat nouă de Dumnezeu ar trebui folosit pentru slava Sa, dând lumii avertizarea. Dumnezeu are o lucrare pe care colaboratorii Săi din oraşe trebuie să o îndeplinească. Misiunile noastre trebuie să fie susţinute; trebuie deschise misiuni noi. A duce înainte această lucrare într-un mod însoţit de succes, va cere cheltuieli care nu sunt mici. E nevoie de case de rugăciune, unde oamenii pot fi invitaţi să asculte adevărurile pentru acest timp. Pentru acest scop, Dumnezeu a încredinţat capital ispravnicilor Săi. Să nu ne legăm proprietăţile de întreprinderi lumeşti, aşa încât această lucrare să fie împiedicată. Investiţi-vă mijloacele acolo unde le puteţi administra pentru beneficiul cauzei lui Dumnezeu. Trimiteţi comorile voastre înaintea voastră în cer.”—Mărturii, vol. 5, p. 464, 465 (cap. 52, Biserica, lumina lumii).

b. În mijlocul nenorocirii iminente, asupra a ce vrea Dumnezeu să ne îndreptăm noi atenţia? Isaia 26:3, 4.

  Isaia 26:3 Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4 Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.

„Gândiţi-vă la Isus. El este în locul Său sfânt, nu într-o stare de izolare, ci înconjurat de zeci de mii de ori zece mii de îngeri cereşti, care aşteaptă să îndeplinească porunca Lui. Şi El le porunceşte să meargă şi să lucreze pentru cel mai slab sfânt care îşi pune încrederea în Dumnezeu. Cei nobili şi cei de jos, bogaţi şi săraci, toţi au la dispoziţie acelaşi ajutor.”—Credinţa prin care trăiesc, p. 205 (18 iulie). 

 

Miercuri 20 septembrie

4. PĂSTRÂNDU-NE OBIECTIVUL ÎN FAȚA OCHILOR

a. Explicaţi chestiunea reală în joc în testul final—şi cum, conform apostolului Petru, trebuie să ne pregătim zilnic pentru a-i face faţă. Apocalipsa 13:11, 15-17; Fapte 5:29.

 Apocalipsa 13:11 Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. 15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16 Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Fapte 5:29 Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

„Va veni timpul când oamenii nu doar că vor interzice lucrul în ziua de duminică, ci vor încerca să îi constrângă pe oameni să lucreze în Sabat şi să subscrie respectării duminicii, sau altfel să îşi piardă libertatea şi viaţa.”—The Review and Herald, 6 aprilie 1911.

b. Ce promisiuni pline de îndurare mărturisesc despre grija gingaşă a Tatălui nostru ceresc în acel ceas de încercare? Psalmii 31:19, 20; 91:5-7; Isaia 26:20, 21.

 Psalmii 31:19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! 20 Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.

Psalmii 91:5 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, 6 nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare. 7 O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

Isaia 26:20 Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia! 21 Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.

„[Isaia 26:20 citat.] Care sunt cămăruţele în care trebuie să se ascundă [poporul lui Dumnezeu]? Ele sunt protecţia lui Hristos şi a sfin- ţilor îngeri. Poporul lui Dumnezeu nu se află tot într-un loc, în acel timp. Ei sunt în diferite grupuri, şi în toate părţile pământului. Am văzut pe sfinţi părăsind oraşele şi satele, asociindu-se laolaltă în grupuri şi trăind în cele mai izolate locuri. Îngerii îi aprovizionau cu hrană şi apă, în timp ce cei răi sufereau de foame şi sete. În timpul nopţii, prin faţa mea a trecut o scenă foarte impresionantă. Părea să fie o foarte mare confuzie şi conflict de armate. Un sol al Domnului a stat în faţa mea, şi mi-a spus: ‘Cheamă-i pe cei din casa ta. Eu vă voi conduce; urmaţi-mă.’ El m-a condus printr-un pasaj îngust, printr-o pădure, apoi prin crăpăturile munţilor, şi a zis: ‘Aici sunteţi în siguranţă.’ Erau şi alţii care fuseseră conduşi în acest refugiu. Solul ceresc a spus: ‘Timpul de strâmtorare a venit ca un hoţ noaptea, exact cum v-a avertizat Domnul că va veni.’ În timpul de strâmtorare, chiar înainte de venirea lui Hristos, cei neprihăniţi vor fi păstraţi prin slujirea îngerilor cereşti; însă nu va fi nicio siguranţă pentru călcătorul legii lui Dumnezeu. Îngerii nu îi pot proteja pe cei care desconsideră unul dintre preceptele divine. În perioada de încheiere a istoriei pământului, Domnul va lucra cu putere în favoarea acelora care stau cu statornicie pentru ceea ce e drept.”—Maranata, p. 270 (19 septembrie).  

 

Joi 21 septembrie

5. O ELIBERARE GLORIOASĂ!

a. Cu ce gânduri obiective şi adevărate ar trebui să ne întărim mintea chiar acum? Marcu 8:38; Apocalipsa 22:7, 12.

  Marcu 8:38 Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.

Apocalipsa 22:7 Şi iată, Eu vin curând!  Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!12 Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui

„Noi aşteptăm cu nerăbdare revenirea [Domnului]. Avem nevoie să stăm îmbrăcaţi cu armura. Avem nevoie să fim tot ceea ce implică numele de creştin. Avem nevoie să trăim în mod obişnuit în comuniune cu Dumnezeu, Mântuitorul nostru, rămânând în El. Hristos nu ne-a dat vreo asigurare că obţinerea desăvârşirii de caracter este un lucru uşor… Vom fi atunci timizi şi laşi din cauza încercărilor pe care le întâlnim pe măsură ce înaintăm? Nu le vom înfrunta noi fără plângeri şi murmurări?”—Manuscript Releases, vol. 10, p. 167.

b. Ce se întâmplă când revine Isus? Psalmii 50:3-6; 1 Tesaloniceni 4:16-18.

 Psalmii 50:3 Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică. 4 El strigă spre ceruri sus, şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său: 5 Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă! 6 Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă.

1Tesaloniceni 4:16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18 Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

„Curând a apărut marele nor alb. Pe el şedea Fiul Omului… Nicio limbă vorbită nu poate descrie gloria acelei scene. Norul viu de maiestate şi slavă neegalată a venit tot mai aproape, şi am putut vedea în mod clar persoana iubitoare a lui Isus. El nu purta o cunună de spini, ci o cunună de slavă… De fiecare parte a carului de nori erau aripi, şi sub el erau roţi vii; şi când carul de nori se rostogolea în sus, roţile strigau: ‘Sfânt!’, iar aripile, în timp ce se mişcau, strigau: ‘Sfânt!’, iar cortegiul de îngeri sfinţi din jurul norului strigau: ‘Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeul Atotputernic!’ Iar sfinţii din nor strigau: ‘Glorie, Aleluia!’ Iar carul înainta în sus, spre cetatea sfântă.”—Spiritual Gifts, vol. 1, p. 206, 208.

 

Vineri 22 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Astăzi, când fiecare este atât de ocupat, ce plan ascuns are vrăjmaşul sufletelor?

2. Explicaţi întreita uniune din Apocalipsa 16 şi puterea ei de a înşela la nivel mondial.

3. Mesajul serios despre locuirea la ţară a fost prezentat din anii 1880, însă în ce moment devine necesar fără echivoc, pentru siguranţa credincioşilor?

4. Este testul care se arată la orizont pur şi simplu cu privire la odihna în timpul duminicii? Explicaţi.

5. Ce ar trebui să fie de primă importanţă în mintea noastră, când ne pregătim pentru revenirea lui Isus?