Lecția 13. Rugăciunea ca mod de viață

„Domnul mi-a ascultat cererea; Domnul va primi rugăciunea mea” (Psalmii 6:9).

„Cultivați obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteți singuri, când mergeți, și când sunteți ocupați cu munca voastră zilnică. Inima voastră să fie permanent înălțată în rugăciune tăcută pentru ajutor, pentru lumină, pentru putere, pentru cunoștință. Fiecare respirație să fie o rugăciune.”—Pe urmele Marelui Medic, p. 510, 511 engl.(cap. 43, O experiență mai înaltă).

Recomandare pentru studiu: Calea către Hristos, p. 115-126 engl. (cap. 13, Bucuria în Domnul).


Duminică 23 septembrie

1. RUGĂCIUNE NEÎNCETATĂ

a. Cum putem menține o atitudine de devoțiune de-a lungul zilei? 1 Tesaloniceni 5:17. Înseamnă aceasta că trebuie să nu facem nimic altceva toată ziua, decât să ne rugăm?

1 Tesaloniceni 5:17: „Rugați-vă neîncetat.”

„Viața trebuie să fie asemenea vieții lui Hristos—între munte și mulțime. Cel care nu face nimic altceva decât să se roage, va înceta în curând să se roage, sau rugăciunile lui vor deveni o rutină formală. Când oamenii se exclud de la viața socială, departe de sfera datoriei creștine și a purtării crucii; când ei încetează să lucreze în mod serios pentru Maestrul, care a lucrat în mod serios pentru ei, ei pierd subiectul pentru care să se roage și nu au niciun stimulent pentru devoțiune. Rugăciunile lor devin personale și egoiste.”— Calea către Hristos, p. 101 engl. (cap. 11, Privilegiul rugăciunii).

b. Unde începe această lucrare? Proverbe 23:7 (prima parte); 2 Corinteni 10:5.

Proverbe 23:7 p.p. (BTF): „Fiindcă aşa cum gândeşte în inima lui, aşa este el.”

2 Corinteni 10:5: „Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”

„Dacă nu se face un efort serios pentru a menține gândurile centrate asupra lui Hristos, harul nu se poate manifesta în viață. Mintea trebuie să se angajeze în războiul spiritual. Fiecare gând trebuie adus în supunere față de ascultarea de Hristos. Toate obiceiurile trebuie aduse sub controlul lui Dumnezeu.”—In Heavenly Places, p. 164.


Luni 24 septembrie

2. RUGĂCIUNI PUTERNICE

a. Care este subiectul multor psalmi, majoritatea dintre aceștia fiind scriși de Regele David? Psalmii 61:1; 69:13.

Psalmii 61:1: „Ascultă, Dumnezeule, strigătele mele, ia aminte la rugăciunea mea!”

Psalmii 69:13: „Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău!”

b. Pentru care alt scop au fost destinați psalmii? Psalmii 144:9; 149:1.

Psalmii 144:9: „Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu lăuta cu zece corzi.”

Psalmii 149:1: „Lăudați pe Domnul! Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui în adunarea credincioșilor Lui!”

„Există doar puține alte mijloace mai eficiente pentru fixarea cuvintelor în memorie decât repetarea lor prin cântare. Și o astfel de cântare are o putere minunată. Ea are puterea de a supune naturile aspre și necultivate; puterea de a mobiliza gândul și a trezi simpatii, de a promova armonia în acțiune și a alunga întunericul și presimțirile care distrug curajul și slăbesc efortul... Ca parte a serviciului religios, cântarea este în aceeași măsură un act de închinare, precum este rugăciunea. Într-adevăr, multe cântări sunt o rugăciune. Dacă copilul este învățat să realizeze aceasta, el se va gândi mai mult la semnificația cuvintelor atunci când cântă și va fi mai susceptibil la puterea lor.”—Educația, p. 167, 168 engl. (cap. 17, Poezia și cântarea).

c. Povestiți despre câteva dintre rugăciunile puternice făcute de alți regi din Vechiul Testament. 1 Regi 3:6-9; 2 Regi 19:15-19; 2 Cronici 20:5-12. Cum putem încorpora pasaje biblice în rugăciunile noastre?

1 Regi 3:6-9: „Solomon a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu, care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. Acum Doamne Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu, David; și eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat. Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, din pricina mulțimii lui. Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr!?”

2 Regi 19:15-19: „căruia i-a făcut următoarea rugăciune: „Doamne Dumnezeul lui Israel care șezi pe heruvimi! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împărățiilor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. Doamne, pleacă-Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-Ți ochii și privește. Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel Viu. Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn și piatră; și i-au nimicit. Acum, Doamne Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne!”

2 Cronici 20:5-12: „Iosafat a venit în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, în Casa Domnului, înaintea curții celei noi. Și a zis: „Doamne Dumnezeul părinților noștri, nu ești Tu Dumnezeu în ceruri și nu stăpânești Tu peste toate împărățiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria și puterea, așa că nimeni nu Ți se poate împotrivi? Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii țării acesteia dinaintea poporului Tău, Israel, și n-ai dato Tu pentru totdeauna de moștenire seminței lui Avraam care Te iubea? Ei au locuit-o și Ți-au zidit în ea un Locaș Sfânt pentru Numele Tău, zicând: „Dacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom înfățișa înaintea Casei acesteia și înaintea Ta, căci Numele Tău este în Casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul strâmtorării noastre, și Tu ne vei asculta și ne vei mântui!” Acum iată, fiii lui Amon și ai lui Moab și cei din muntele Seir, la care n-ai îngăduit lui Israel să intre când venea din țara Egiptului – căci s-a abătut de la ei și nu i-a nimicit – iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moștenirea Ta, pe care ne-ai dat-o în stăpânire! O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulțimi care înaintează împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt îndreptați spre Tine!”

„Există o binecuvântare pe care toți o pot avea, care o caută în modul corect. Este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, și acesta este o binecuvântare care aduce toate celelalte binecuvântări în alaiul său. Dacă venim la Dumnezeu ca niște copilași, cerând harul Său și putere și mântuire, nu pentru înălțarea noastră, ci ca să putem aduce binecuvântare celor din jurul nostru, cererile noastre nu vor fi respinse. Atunci să studiem Cuvântul lui Dumnezeu ca să putem ști cum să ne prindem de făgăduințele Sale și să le pretindem ca ale noastre. Atunci vom fi fericiți.”—In Heavenly Places, p. 113.

„Este slava lui Dumnezeu aceea de a da virtute copiilor Săi. El dorește să vadă bărbați și femei ajungând la cel mai înalt standard; și când prin credință ei se prind de puterea lui Hristos, când imploră promisiunile Sale care nu dau greș, și le pretind ca ale lor, când cu stăruință ce nu se lasă descurajată ei caută puterea Duhului Sfânt, ei vor fi făcuți desăvârșiți în El.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 530 engl. (cap. 52, Credincios până la moarte).


Marți 25 septembrie

3. MONUMENTE CE AMINTESC DE RUGĂCIUNI ASCULTATE

a. După ce Dumnezeu a îndeplinit o mare minune pentru a-i trece pe Israeliți prin Râul Iordan, ce le-a cerut El să facă? Iosua 4:1-9.

Iosua 4:1-9: „După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul, Domnul a zis lui Iosua: „Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție. Dă-le porunca următoare: „Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit preoții, douăsprezece pietre, pe care să le duceți cu voi și să le puneți în locul unde veți petrece noaptea aceasta.” Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați, pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminție, și le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: „Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?” Să le spuneți: „Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două, și pietrele acestea să fie întotdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel.” Copiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese lui Iosua, Domnul, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, le-au luat cu ei și le-au pus în locul unde aveau să rămână peste noapte. Iosua a ridicat și el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului; și ele au rămas acolo până în ziua de azi.”

„Însă înainte ca preoții să fi ieșit din râu, pentru ca această minune uimitoare să nu fie uitată niciodată, Domnul i-a cerut lui Iosua să aleagă bărbați de seamă din fiecare seminție, care să ia pietre din locul din râu unde stătuseră preoții, și să le poarte pe umerii lor până la Ghilgal, și acolo să ridice un monument în amintirea faptului că Dumnezeu îi făcuse pe Israeliți să treacă prin Iordan ca pe pământ uscat. Acest monument urma să fie o amintire perpetuă despre minunea pe care Dumnezeu o îndeplinise pentru ei, și mereu și mereu ei urma să își amintească această istorie minunată, până când ea urma să fie imprimată în mod neșters în mințile lor, până la cea mai tânără generație.”—Mărturii, vol. 4, p. 158 engl. (cap. 16, Cucerirea Ierihonului).

b. Asupra căror lucruri ar trebui să evităm să ne concentrăm în viața noastră? Psalmii 25:7; 79:8.

Psalmii 25:7: „Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ți aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!”

Psalmii 79:8: „Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociți de tot!”

„Nu este înțelept să adunăm toate amintirile neplăcute ale trecutului— fărădelegile și dezamăgirile lui—pentru a vorbi despre ele și a le deplânge până când suntem copleșiți de descurajare. Un suflet descurajat este umplut de întuneric, excluzând lumina lui Dumnezeu din propriul său suflet și aruncând o umbră pe cărarea altora.”—Calea către Hristos, p. 117 engl. (cap. 13, Bucuria în Domnul).

c. Ce ar trebui să contemplăm în schimb? Psalmii 105:5; Evrei 12:2, 3.

Psalmii 105:5: „Aduceți-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile și de judecățile rostite de gura Lui.”

Evrei 12:2, 3: „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitați-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.”

„Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru tablourile strălucite pe care El ni le-a prezentat. Să strângem laoaltă toate asigurările binecuvântate ale iubirii Sale, ca să putem privi continuu asupra lor: Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui Său, îmbrăcând natura Sa divină cu natura umană, ca să poată să îl salveze pe om din puterea lui Satan; triumful Său în favoarea noastră, deschizând oamenilor cerul, revelând viziunii umane camera în care prezența Dumnezeirii își dezvăluie slava Sa; rasa umană înălțată din prăpastia ruinei în care o cufundase păcatul, și adusă din nou în legătură cu Dumnezeul infinit, și, după ce a trecut testul divin prin credință în Răscumpărătorul nostru, îmbrăcată în neprihănirea lui Hristos, și înălțată pe tronul Său—acestea sunt tablourile pe care Dumnezeu vrea să le contemplăm noi.”—Ibid., p.118.


Miercuri 26 septembrie

4. RUGĂCIUNE CU SPERANȚĂ

a. Care fusese experiența ucenicilor în rugăciune? Ioan 16:24 (prima parte).

Ioan 16:24 p.p.: „Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu.”

„Până acum ucenicii nu erau familiarizați cu resursele și puterea nelimitată a Salvatorului. El le-a spus: ‘Până aici nu ați cerut nimic în numele Meu’ (Ioan 16:24). El le-a explicat că secretul succesului lor urma să fie în a cere tărie și har în numele Său... Fiecare rugăciune sinceră este ascultată în cer. Poate că nu e exprimată în mod fluent; dar dacă inima este în ea, ea se va înălța către sanctuarul în care Isus slujește, și El o va prezenta Tatălui fără nici un cuvânt ciudat, bâlbâit, ci frumoasă și parfumată cu tămâia propriei Sale desăvârșiri.”—Hristos, Lumina lumii, p. 667 engl. (cap. 73, Să nu vi se tulbure inima).

b. Cum i-a încurajat Isus să se apropie de Tatăl în rugăciune? Ioan 14:13, 14; 16:24 (a doua parte). Pentru cine altcineva sunt aceste promisiuni?

Ioan 14:13, 14: „și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.”

Ioan 16:24 a doua parte: „...cereți, și veți căpăta”.

„ ‘Toate lucrurile pe care le cereți în rugăciune, crezând, le veți avea’ (Matei 21:22 engl. KJV.). Aceste cuvinte sunt garanția că tot ceea ce poate oferi un Salvator atotputernic va fi dat celor care se încred în El. Ca slujitori ai harului cerului, noi trebuie să cerem în credință și apoi să așteptăm cu încredere mântuirea lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să pășim înaintea Lui, încercând în propria noastră putere să aducem la îndeplinire ceea ce dorim. Trebuie să cerem în numele Lui, și apoi să acționăm ca și când am crede în eficiența Sa.”—Minte, caracter și personalitate, vol. 2, p. 467 engl. (cap. 50, Teama și îngrijorarea).

„O, frați și surori, ceea ce ne lipsește este o credință vie, luptătoare, crescândă, în promisiunile lui Dumnezeu, care sunt într-adevăr pentru tine și pentru mine.”—Pacific Union Recorder, 26 decembrie 1912.

c. Ce rol joacă speranța, când ne apropiem de Dumnezeu prin rugăciune? Cum ar trebui să venim înaintea Lui? Romani 5:5; Evrei 4:16.

Romani 5:5: „Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”

Evrei 4:16: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.”

„Nu există nimic ce poate să facă sufletul atât de puternic pentru a se împotrivi ispitelor lui Satan în marele conflict al vieții, precum a-L căuta pe Dumnezeu în umilință, așezând în fața Sa sufletul nostru în toată neajutorarea sa, așteptând ca El să fie ajutorul și apărătorul nostru.”—Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 121 engl. (cap. 4, subcap. Să venim cu îndrăzneală la tronul harului).


Joi 27 septembrie

5. RUGĂCIUNEA CA TERAPIE

a. Ce promisiuni putem pretinde ca să putem avea tărie în conflictul nostru cu vrăjmașul? Isaia 40:29; 41:10; Psalmii 31:24.

Isaia 40:29: „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.”

Isaia 41:10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”.

Psalmii 31:24: „Fiți tari și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!”

„Cel care slujește sub steagul pătat cu sânge al Prințului Emanuel va avea de făcut ceea ce va reclama efort eroic și rezistență răbdătoare. Însă soldatul crucii stă în primul rând al bătăliei fără să se dea înapoi. Când vrăjmașul își concentrează atacul asupra lui, el se întoarce spre cetățuie după ajutor, și când prezintă Domnului promisiunile cuvântului, el este întărit pentru datoriile orei. El realizează nevoia sa de tărie de sus. Victoriile pe care le câștigă nu îl conduc la înălțare de sine, ci îl fac să se sprijine mai mult și mai deplin pe Cel Puternic. Bizuindu-se pe acea Putere, el este făcut în stare să prezinte solia salvării în mod atât de puternic, încât aceasta vibrează în alte minți.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 362 engl.(cap. 34, Un grup de predicatori consacrați).

b. Ce alte promisiuni putem pretinde în rugăciune, ca acestea să ne dea curaj în bătălia împotriva păcatului? Iosua 1:9; Isaia 49:25; 1 Corinteni 15:57.

Iosua 1:9: „Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întărește-te și îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”

Isaia 49:25: „„Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, și cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi.”.

1 Corinteni 15:57: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!”

„Ce sursă spre care putem privi în toate timpurile de probleme; inima nu poate avea presimțiri rele! Omul este greșit, îndărătnic, rebel și disprețuitor chiar împotriva lui Dumnezeu; dar Domnul este amabil și răbdător și cu o compasiune gingașă. El are cerul și pământul sub comanda Sa, și El știe exact ce avem nevoie înainte chiar ca noi să prezentăm înaintea Lui nevoile și dorințele noastre.”—My Life Today, p.10.


Vineri 28 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE


1. De ce nu e nevoie să ne retragem din societate și să ne dedicăm viețile noastre exclusiv rugăciunii?

2. Cum putem include Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciunile noastre? Ce va face pentru noi acest lucru?

3. Ce putem învăța din modul în care Israeliții foloseau monumentele pentru a-și aminti de călăuzirea lui Dumnezeu în viețile lor? Cum putem face noi același lucru?

4. Cum putem avea noi victoria împotriva ispitei?

5. Descrieți puterea lui Dumnezeu de a ne ajuta în toate luptele noastre.