Lecţia 13. „Vorbeşte, Doamne”

„Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi;... Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.” (Psalmii 50:7).

„Fiţi întotdeauna gata, spunând: ‚Vorbeşte, Doamne; căci robul Tău ascultă.’ (1 Samuel 3:9).” – The Review and Herald, 26 iulie 1898.

Recomandare pentru studiu: Faith and Works (Credinţă şi fapte), pag. 121, 122 engl. 

Duminică 20 septembrie
1. Maria, slujitoarea Domnului

a. Care a fost atitudinea Mariei când Dumnezeu i-a trimis o solie? Luca 1:38.

Luca 1:38
38 Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.

„[Observaţi] credinţa dulce şi ca a unui copil pe care a dat-o pe faţă Maria, fecioara din Nazaret.” – Hristos lumina lumii, pag. 98 engl. (cap. 10).

b. Cine a mai profetizat despre Hristos ca să întărească credinţa Mariei? Luca 1:41-43, 67-69; 2:25-32, 36-38. Cine a încercat să nimicească credinţa ei în Isus?

Luca 1:41-43
41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42 Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43 Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

Luca 1:67-69
67 Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis: 68 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. 69 Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –

Luca 2:25-32
25 Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. 26 Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. 27 El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, 28 Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 29 „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. 30 Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, 31 pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, 32 lumina care să lumineze Neamurile şi slava poporului Tău, Israel.”

Luca 2:36-38
36 Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. 37 Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. 38 A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.

„Maria L-a mustrat adesea pe Isus şi L-a îndemnat să se conformeze datinilor rabinilor. Dar El nu putea fi convins să-Şi schimbe obiceiurile de a contempla lucrările lui Dumnezeu şi a căuta să aline suferinţele oamenilor sau chiar ale animalelor necuvântătoare. Atunci când preoţii şi cărturarii cereau ajutorul Mariei în a-L controla pe Isus, ea era foarte tulburată; dar inima ei era umplută de pace când El prezenta spusele Scripturii care sprijineau practicile Sale. Uneori ea oscila între Isus şi fraţii Săi, care nu credeau că El era Trimisul lui Dumnezeu; dar existau din abundenţă dovezi care arătau că El avea un caracter divin. Ea L-a văzut jertfindu-Se pentru binele altora. Prezenţa Sa a adus o atmosferă mai curată în cămin, iar viaţa Sa era asemenea aluatului care lucra între membrii societăţii.” – Idem., pag. 90 engl.

Luni 21 septembrie
2. Samuel, slujitorul lui Dumnezeu

a. Ce experienţă ar trebui să fie modelul nostru în fiecare zi? 1 Samuel 3:7-10.

1Sam 3:7-10
7 Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. 8 Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil 9 şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui. 10 Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”

„Atunci când vă aşezaţi acolo unde ar trebui să puteţi auzi glasul lui Dumnezeu, veţi veni înaintea Sa în fiecare zi, spunând: ‚Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă.’ ‚Doamne, ce vrei să fac?’ (1 Samuel 3:9; Faptele Apostolilor 9:6).” – General Conference Daily Bulletin, 20 martie 1891.

„Trebuie să ne umilim acum inimile înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să nu mai aşteptăm acum într-o atitudine nepăsătoare, ci într-o atitudine plină de atenţie şi de reverenţă.” – Manuscript Releases, vol. 19, pag. 28.

b. Cum ar trebui să privim orice talent, ocazie sau resursă pe care o avem? 1 Cronici 29:12-14. Ce poate nimici această atitudine şi ruina experienţa noastră spirituală?

1Cro 29:12-14
12 De la Tine vine bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta este tăria şi puterea, şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile. 13 Acum, Dumnezeul nostru, Te lăudăm şi preamărim Numele Tău cel slăvit. 14 Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem să-Ţi aducem daruri de bunăvoie? Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.

„Oricât de mari sau oricât de mici ar fi talanţii voştri, nu uitaţi că ceea ce este al vostru este doar spre administrare. În felul acesta Dumnezeu vă încearcă, dându-vă ocazia să vă dovediţi credincioşi. Voi datoraţi Lui toate capacităţile voastre. Lui îi aparţin toate puterile trupului, minţii şi sufletului şi pentru El trebuie folosite aceste puteri. Timpul vostru, influenţa, capacităţile şi abilităţile voastre – pentru toate răspundem înaintea Celui care le dă pe toate. Cel care caută prin efort serios să împlinească marele plan al Domnului pentru ridicarea omenirii îşi foloseşte cel mai bine darurile sale. Perseveraţi în lucrarea pe care aţi început-o, până când obţineţi biruinţă după biruinţă. Educaţi-vă cu un scop. Aveţi în vedere cel mai înalt standard ca să puteţi face binele mai mare şi tot mai mare, reflectând în felul acesta slava lui Dumnezeu.” – The Youth’s Instructor, 25 ianuarie 1910.

„Eul are mult mai mult de a face cu experienţa noastră religioasă decât ne imaginăm. Atunci când eul este crucificat, când cel încăpăţânat se supune, atunci limbajul inimii va fi: ‚Nu voinţa mea, ci a Ta, să se împlinească, o Dumnezeule al cărui sunt şi căruia îi slujesc.’ ‚Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă.’ Nimeni nu va fi ca stelele fixe, reci şi imutabile. Această demnitate egoistă şi lumească nu va mai fi întreţinută. Va exista o amestecare minunată a curăţiei, elevării şi înnobilării, care este înţelepciunea de sus, blândeţea şi smerenia lui Isus Hristos. Un miel nevinovat a fost ales ca simbol al lui Hristos.” – Manuscript Releases, vol. 12, pag. 191.

Marţi 22 septembrie
3. Fiţi asemenea lui Samuel

a. Care este sursa succesului pentru fiecare creştin? 1 Corinteni 15:10.

1Cor 15:10
10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.

„Succesul oricărei lucrări depinde de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă Domnul lucrează cu voi, voi veţi fi în stare să faceţi ceea ce El a stabilit ca voi să faceţi. Împreună cu Dumnezeu, unul poate urmări o mie, iar doi pot pune pe fugă zece mii. Însă atâta timp cât menţineţi acest spirit de fariseism, spiritul lui Dumnezeu nu poate şi nu va lucra cu voi, pentru că nu simţiţi totala dependenţă de El. Când deveniţi învăţăcei în şcoala lui Hristos, veţi avea simplitatea şi umilinţa copilaşilor, şi veţi fi gata să vă sfătuiţi cu fraţii şi surorile voastre şi vă veţi ruga cu seriozitate ca să primiţi ajutor de la Dumnezeu. Atunci, urechile voastre vor fi deschise, iar voi veţi putea
spune din toată inima: ‚Vorbeşte, Doamne, căci robul tău ascultă.’” – The Ellen G. White 1888 Materials, pag. 410.

b. Care este cauza eşecului pentru creştin? Proverbele 12:15; Isaia 5:20.

Prov 12:15
15 Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. –

Isa 5:20
20 Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele, rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune!

„Dumnezeu doreşte să reverse asupra voastră spiritul Său; dar El nu poate face aceasta atâta timp cât sunteţi plini de eu. Atunci când eul moare, veţi simţi influenţa înviorătoare a duhului lui Dumnezeu. Poporului lui Dumnezeu i se porunceşte să caute unitatea… Acesta nu este un timp de înstrăinare şi de discordie, din cauza îngăduirii unui spirit egoist şi stricat. Vă veţi asuma răspunderea sau veţi fi gata să priviţi dispoziţia voastră încăpăţânată şi nesupusă ca dovadă a integrităţii credincioase? Să vă ferească Dumnezeu să fiţi orbi, asemenea fariseilor şi să spuneţi răului bine, şi binelui rău. Nu veţi avea niciodată o dovadă mai mare decât aţi avut cu privire la locul unde lucrează Spiritul lui Dumnezeu. Domnul nu intenţionează niciodată să îndepărteze toate ocaziile omului de a se îndoi. El dă dovezi suficiente pentru a conduce mintea sinceră la o decizie corectă; dar dacă sunteţi hotărâţi să mergeţi pe calea voastră, dacă sunteţi asemenea lui Saul, şi nu doriţi să vă schimbaţi umblarea din cauza mândriei şi a încăpăţânării, pentru că nu vă cunoaşteţi propria stare de lipsă spirituală, nu veţi recunoaşte lumina. Veţi spune ca Saul: ‚Am împlinit porunca Domnului.’
(1 Samuel 15:13).” – Idem., pag. 410, 411.

Miercuri 23 septembrie
4. O mustrare

a. Ce se va întâmpla cu cei care se încred în raţionamentele omeneşti şi nu urmează sfatul de la Dumnezeu? Proverbele 1:24-26.

Prov 1:24-26
24 Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama, 25 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele, 26 de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza.

„Când cugetăm la cuvintele solemne de avertizare adresate lui Israel, în imaginaţia noastră, suntem aduşi înaintea marelui tron alb unde, în prezenţa universului adunat, fiecare om va fi judecat după faptele săvârşite în trup… Nimeni nu va fi atunci care să aibă milă de nebunia acelora care au dispreţuit şi părăsit pe Dumnezeu. Nimeni care să uşureze chinul lor. Ei l-au părăsit pe adevăratul şi iubitorul lor Prieten, ca să urmeze calea comodităţii şi a plăcerii lumeşti. Ei au intenţionat cândva să se întoarcă la Dumnezeu. Dar lumea, cu nebuniile şi decepţiile ei, absoarbe atenţia. Amuzamentele uşuratice, mândria în îmbrăcăminte, îngăduirea apetitului, împietresc inima şi întunecă conştiinţa, aşa încât glasul adevărului nu este auzit. Datoria este un cuvânt dispreţuit. Lucrurile de o valoare nemărginită sunt privite cu uşurătate, până când inima îşi pierde orice dorinţă de jertfire pentru Cel care a dat atât de mult pentru om. Iar la vremea seceratului, ei trebuie să strângă recolta pe care au semănat-o… ‚Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi. Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele. De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.’ (Proverbele 1:28-31).” – The Signs of the Times, 18 august 1881.

b. Care este făgăduinţa făcută celor care ascultă de Dumnezeu? Proverbele 1:33.

Prov 1:33
33 dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.

„Putem vreodată să găsim un îndrumător mai sigur decât Domnul Isus? Adevărata religie se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu şi înseamnă a fi sub călăuzirea Celui Sfânt în gândire, cuvânt şi faptă. Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa îl ia pe căutătorul umil, serios şi sincer şi-i spune: Urmează- Mă. El îl conduce pe calea cea îngustă spre sfinţenie şi cer. Hristos a deschis această cale pentru noi cu un mare preţ plătit de El. Nu suntem lăsaţi să ne împiedicăm pe calea noastră în întuneric. Isus este la dreapta noastră, proclamând: ‚Eu sunt Calea.’ Şi toţi cei care se hotărăsc să-L urmeze pe Domnul pe deplin vor fi conduşi pe calea regală, da, şi mai mult, pe
calea pregătită pentru ca răscumpăraţii Domnului să umble pe ea.” – The Review and Herald, 29 martie 1906. 

Joi 24 septembrie
5. Un apel

a. Ce putem învăţa din rugăciunea lui David? Psalmii 119:33-38.

Ps 119:33-38
33 Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit! 34 Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea! 35 Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. 36 Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig! 37 Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! 38 Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!

„Păcătosul care refuză să se predea lui Dumnezeu se află sub controlul unei alte puteri, ascultând de un alt glas, ale cărui sugestii sunt de un caracter cu totul diferit. El este stăpânit de patimă, judecata lui este orbită, raţiunea este detronată iar dorinţele năvalnice îl poartă încoace şi încolo. Adevărul va avea doar o mică influenţă asupra lui, pentru că în natura umană, când este despărţită de Izvorul adevărului, există o împotrivire continuă faţă de voinţa şi căile lui Dumnezeu. Fiinţa fizică, mentală şi morală se află sub stăpânirea impulsurilor nesăbuite. Afecţiunile sunt decăzute şi fiecare facultate dată omului pentru o folosire înţeleaptă este coruptă. Omul este
mort în fărădelegi şi păcate. Înclinaţia mişcă, patima deţine controlul şi poftele sunt purtate încoace şi încolo de o putere de care nu este conştient. El vorbeşte despre libertate, despre libertatea de acţiune, în timp ce el se află în cea mai cumplită sclavie.” – The Review and Herald, 17 februarie 1891.

b. Explicaţi cum putem evita să fim biruiţi de vrăjmaş. Iacov 4:7-10; Filipeni 4:13.

Iac 4:7-10
7 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. 8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! 9 Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare: 10 smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

Fil 4:13
13 Pot totul în Hristos care mă întăreşte.

„Cei care pretind că sunt creştini sunt într-o continuă nevoie de putere din afara lor şi superioară lor. Ei trebuie să vegheze în rugăciune şi să se aşeze sub paza lui Dumnezeu, altfel vor fi biruiţi de vrăjmaş. Creştinul trebuie să privească la Dumnezeu, ca un serv la stăpânul său, ca o servitoare la stăpâna ei, spunând: ‚Doamne, ce vrei să fac?’ (Faptele Apostolilor 9:6).” – Idem.

Vineri 25 septembrie
Întrebări recapitulative personale

1. Ce putem învăţa de la Maria?
2. Ce putem învăţa din experienţa lui Samuel pe când era copil?
3. Cum dovedim faptul că suntem învăţăcei în şcoala lui Hristos?
4. Cum putem umbla pe calea regală?
5. Cum Îl putem auzi pe Dumnezeu şi să avem puterea Sa în viaţa noastră?