Iata, Eu vin curand

Lecţia 14. Tabloul final

 „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9).

„Lăsaţi ca imaginaţia să îşi contureze căminul celor mântuiţi, şi amintiţi-vă că acesta va fi mult mai glorios decât şi-l poate zugrăvi cea mai strălucită imaginaţie.”—Calea către Hristos, p. 86 (cap. 10, O cunoaştere a lui Dumnezeu).

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, p. 658-678 (cap. 41, Distrugerea pământului; cap. 42, Sfârşitul luptei). Educaţia, p. 301-309 (cap. 35, Şcoala din lumea cea nouă).

 

Duminică 24 septembrie

1. SOARTA BLESTEMATĂ A UNEI PLANETE CĂZUTE

a. Ce se întâmplă cu planeta Pământ când Creatorul ei se întoarce? Isaia 24:1, 3, 5, 6; Ieremia 4:23-26.

 Isaia 24:1 Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; 3 Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa. 5 căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile, şi rupeau legământul cel veşnic! 6 De aceea mănâncă blestemul ţara, şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei.

Ieremia 4:23 Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! 24 Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină! 25 Mă uit, şi iată că nu este nici un om; şi toate păsările cerurilor au fugit! 26 Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mâniei Lui aprinse!

„La revenirea lui Hristos, cei nelegiuiţi sunt şterşi de pe faţa întregului pământ—consumaţi de suflarea gurii Sale şi distruşi de strălucirea slavei Sale. Hristos îşi ia poporul în Cetatea lui Dumnezeu şi pământul este golit de locuitorii săi… Întregul pământ pare o pustie dezolantă. Ruinele oraşelor şi satelor distruse de cutremur, copacii dezrădăcinaţi, stâncile rupte, aruncate afară de mare sau desprinse chiar din pământul însuşi, sunt risipite pe suprafaţa sa.”—Marea luptă, p. 657 (cap. 41, Distrugerea pământului).

b. Ce se întâmplă cu cel care a corupt planeta? Apocalipsa 20:1, 2.

 Apocalipsa 20:1 Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. 2 El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.

„[Ieremia 4:23-26 citat.] Aici va fi căminul lui Satan împreună cu îngerii săi cei răi timp de o mie de ani.”—Ibid., p. 659.

 

Luni 25 septembrie

2. CEI O MIE DE ANI

a. Explicaţi în ce sens este legat în lanţuri Satan pentru 1000 de ani. Apocalipsa 20:3.

Apocalipsa 20:3 L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.

„Limitat la pământ, [Satan] nu va avea acces la alte lumi pentru a-i ispiti şi tulbura pe cei care nu au căzut niciodată. În acest sens este el legat: nimeni nu rămâne, asupra căruia el poate să îşi exercite puterea sa. El este cu totul izolat de lucrarea de înşelăciune şi ruină care, timp de atât de multe secole, a fost unica sa plăcere… Chiar cei răi sunt acum dincolo de puterea lui Satan şi, singur cu îngerii săi răi, el rămâne pentru a realiza efectul blestemului pe care l-a adus păcatul… Timp de o mie de ani, Satan va merge în sus şi în jos pe pământul pustiit pentru a contempla rezultatele rebeliunii sale împotriva legii lui Dumnezeu. În acest timp, suferinţele sale sunt intense.”—Marea luptă, p. 659, 660 (cap. 41, Distrugerea pământului).

b. Ce lucrare e înfăptuită în cer de către cei salvaţi din toate generaţiile, care se vor înălţa pentru a-L întâlni pe Hristos în văzduh? Apocalipsa 20:4, 6; 1 Corinteni 6:2, 3.

Apocalipsa 20:4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. 6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

1Corinteni 6:2 Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? 3 Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?

„În unire cu Hristos, [sfinţii] îi judecă pe cei nelegiuiţi, comparând faptele acestora cu codul de legi, Biblia, şi hotărând fiecare caz după faptele făcute în trup… Satan şi îngerii săi sunt, de asemenea, judecaţi de Hristos şi poporul Său.”—Ibid., p. 661 (cap. Distrugerea pământului).

c. În ce loc de pe pământ coboară din cer Hristos şi noul Ierusalim la încheierea celor o mie de ani? Zaharia 14:4, 9; Apocalipsa 21:1, 2.

 Zaharia 14:4 Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi. 9 Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, şi Numele Lui va fi singurul Nume.

Apocalipsa 21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. 2 Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

„Când Noul Ierusalim, în splendoarea sa orbitoare, coboară din cer, acesta se aşază pe locul curăţat şi pregătit pentru a-l primi, şi Hristos, împreună cu poporul Său şi îngerii, intră în Sfânta Cetate.”—Ibid., p. 663 (cap. 42, Sfârşitul luptei).

d. Care este atitudinea oamenilor înviaţi la învierea care are loc la sfârşitul celor o mie de ani? Apocalipsa 20:5 (prima parte), 7, 8.

Apocalipsa 20:5 pp Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. ... 7 Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; 8 şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.

 

Marţi 26 septembrie

3. ÎNŞELĂCIUNE SPRE DISTRUGERE

a. Explicaţi ultima mişcare tactică a lui Satan, şi cum evoluează rezultatele ei. Apocalipsa 20:9-15; Maleahi 4:1.

 Apocalipsa 20:9 Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. 10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. 11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. 13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. 14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. 15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

Maleahi 4:1 Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină nici ramură.

„Când nelegiuiţii morţi sunt înviaţi şi [Satan] vede mulţimea numeroasă de partea sa, speranţele sale reînvie şi el hotărăşte să nu renunţe la marea luptă. El îşi va mărşălui sub steagul său oştirile celor pierduţi şi, prin ei, va încerca să îşi execute planurile. Cei răi sunt captivii lui Satan. Respingându-L pe Hristos, ei au acceptat conducerea marelui lider rebel. Ei sunt gata să primească sugestiile sale şi să facă ceea ce porunceşte el. Însă, loial vechii sale viclenii, el nu se recunoaşte a fi Satan. El pretinde a fi prinţul care este stăpânul de drept al lumii, cel a cărui moştenire i-a fost smulsă în mod ilegal. El se prezintă supuşilor săi înşelaţi ca un răscumpărător, asigurându-i că puterea sa i-a scos din morminte şi că el este pe punctul de a-i salva de cea mai cruntă tiranie. Întrucât prezenţa lui Hristos s-a îndepărtat, Satan lucrează minuni pentru a-şi susţine pretenţiile. El îi face puternici pe cei slabi şi îi inspiră pe toţi cu propriul său spirit şi cu energia sa. El propune să îi conducă împotriva taberei sfinţilor şi să ia în stăpânire Cetatea lui Dumnezeu… Cu precizie militară, rândurile strânse înaintează peste suprafaţa accidentată şi distrusă a Pământului spre Cetatea lui Dumnezeu. Prin porunca lui Isus, porţile Noului Ierusalim sunt închise, şi armatele lui Satan înconjoară cetatea şi se pregătesc de asalt.”—Marea luptă, p. 663, 664 (cap. 42, Sfârşitul luptei).

„Focul coboară de la Dumnezeu din cer. Pământul se deschide. Armele ascunse în adâncimea sa ies la suprafaţă. Flăcări mistuitoare ţâşnesc din fiecare prăpastie deschisă. Până şi stâncile sunt în flăcări… Cei nelegiuiţi primesc răsplata lor pe pământ... Unii sunt distruşi ca într-o clipă, în timp ce alţii suferă multe zile. Toţi sunt pedepsiţi ‘după faptele lor’ (Psalmii 28:4). Păcatele celor sfinţi fiind transferate asupra lui Satan, el este făcut să sufere nu doar pentru propria sa rebeliune, ci pentru toate păcatele pe care el l-a determinat pe poporul lui Dumnezeu să le comită. Pedeapsa sa trebuie să fie mult mai mare decât a celor pe care i-a înşelat. După ce toţi cei care au căzut prin înşelăciunile sale au pierit, el încă va mai trăi şi va mai suferi. În flăcările curăţitoare, cei nelegiuiţi sunt în cele din urmă distruşi, rădăcină şi ramuri—Satan fiind rădăcina, iar urmaşii săi ramurile. Pedeapsa deplină a legii a fost executată; cerinţele dreptăţii au fost îndeplinite; şi cerul şi pământul, privind, declară neprihănirea lui Iehova.”—Ibid., p. 672, 673 (cap. 42, Sfârşitul luptei).

 

Miercuri 27 septembrie

4. PĂSTRAŢI PENTRU VEŞNICIE

a. Cum îi protejează Hristos pe cei drepţi de focul distrugător? Psalmii 84:11.

 Psalmii 84:11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.

„În timp ce pământul era învăluit în focul distrugător, cei neprihă- niţi erau în siguranţă în Cetatea Sfântă.”—Marea luptă, p. 673 (cap. 42, Sfârşitul luptei).

b. Ce eveniment glorios încununează curăţirea pământului? Apocalipsa 21:1.

Apocalipsa 21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

„Focul care îi nimiceşte pe cei răi curăţă pământul. Fiecare urmă de blestem este îndepărtată. Niciun foc care să ardă veşnic nu va menţine în faţa celor răscumpăraţi consecinţele îngrozitoare ale păcatului.”— Ibid., p. 674.

c. În ceea ce ne priveşte pe noi astăzi, care locuim încă pe o planetă asuprită de suferinţă şi probleme, unde ar trebui să căutăm noi căminul veşnic? 2 Petru 3:13; 1 Corinteni 2:9.

 2Petru 3:13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

1Corinteni 2:9 Dar, după cum este scris: Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.

„Cel mai rafinat limbaj nu reuşeşte să descrie slava cerului sau adâncimea fără egal a dragostei Salvatorului.”—Experienţe şi viziuni, p. 289 (cap. Răsplata sfinţilor).

„O teamă de a nu face moştenirea sfinţilor să pară prea materială i-a condus pe mulţi să elimine, prin spiritualizare, tocmai adevărurile care ne conduc să privim spre noul pământ ca la căminul nostru. Hristos i-a asigurat pe ucenicii Săi că El merge să le pregătească locuinţe. Cei care acceptă învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi cu totul neştiutori cu privire la locaşul ceresc.”—Istoria mântuirii, p. 430 (cap. 67, Noul Pământ).

d. Ce descriere măreaţă ne oferă Ioan despre Noul Pământ? Apocalipsa 21:3, 4; 22:1-5.

Apocalipsa 21:3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.

Apocalipsa 22:1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. 2 În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. 3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. 4 Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. 5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.

„Acolo sunt râuri care curg permanent, clare ca şi cristalul, şi lângă ele copaci unduitori îşi aruncă umbrele pe căile celor răscumpăraţi ai Domnului. Acolo, câmpiile întinse se continuă cu dealuri frumoase, şi munţii îşi înalţă crestele semeţe. Pe acele câmpii pline de pace, pe lângă acele fluvii vii, poporul lui Dumnezeu, atât de mult timp peregrini şi călători, îşi vor găsi un cămin.”—Marea luptă, p. 675 (cap. 42, Sfârşitul luptei).

 

Joi 28 septembrie

5. BUCURIE VEŞNICĂ

a. Ce stare va fi restaurată pe Noul Pământ? Isaia 35:5-10; 65:25. Cum este prezentată viaţa din cer?

Isaia 35:5 Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; 6 atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie; 7 marea de nisip se va preface în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor, vor creşte trestii şi papură. 8 Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. 9 Pe calea aceasta nu va fi nici un leu, şi nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea. 10 Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!

Isaia 65:25 Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.

„Am văzut un câmp cu iarbă înaltă, glorioasă de privit; era de un verde viu şi avea reflexii de argint şi aur, când se unduia falnică spre gloria Regelui Isus. Atunci, noi am intrat într-un câmp plin cu tot felul de animale—leul, mielul, leopardul şi lupul, toate împreună într-o armonie perfectă.”—Experienţe şi viziuni, p. 18 (cap. Prima mea viziune).

„Cel ce era aspru va deveni blând, cel timid – încrezător.”—Educa- ţia, p. 304 (cap. 35, Şcoala din lumea cea nouă).

b. În jurul Cui se vor concentra toate lucrurile pentru veşnicie, şi în ce mod se va manifesta recunoştinţa față de El? Zaharia 13:6; Apocalipsa 7:15-17; 5:13.

 Zaharia 13:6 Şi dacă-l va întreba cineva: De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini? el va răspunde: În casa celor ce mă iubeau le-am primit.

Apocalipsa 7:15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui. 16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. 17 Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

Apocalipsa 5:13 Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: A Celui ce stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!

„Niciun iad care să ardă veşnic nu va păstra în faţa celor răscumpăraţi consecinţele îngrozitoare ale păcatului. Rămâne un singur memorial: Răscumpărătorul nostru va purta pentru totdeauna semnele răstignirii Sale.”—The Spirit of Prophecy, vol. 4, p. 489.

„Anii veşniciei, în trecerea lor, vor aduce revelaţii din ce în ce mai bogate şi mai glorioase despre Dumnezeu şi Hristos. După cum cunoştinţa este progresivă, tot astfel vor creşte şi dragostea, reverenţa şi fericirea. Cu cât învaţă oamenii mai mult despre Dumnezeu, cu atât mai mare va fi admiraţia lor pentru caracterul Său… Marea luptă s-a încheiat. Păcatul şi păcătoşii nu mai sunt. Întregul univers este curat. Un puls de armonie şi fericire străbate întreaga creaţiune. De la Cel care a creat totul, curg viaţa, lumina şi fericirea, în toate domeniile spaţiului nelimitat.. De la cel mai mic atom la cea mai mare lume, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi bucuria lor desăvârşită, declară că Dumnezeu este dragoste.”—Marea luptă, p. 678 (cap. 42, Sfârşitul luptei).

 

Vineri 29 noiembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce este atât de important să ne pregătim pentru revenirea în curând a lui Hristos?

2. Clarificaţi scopul, adesea înţeles greşit, al mileniului.

3. Explicaţi ultima manevră tactică a lui Satan, şi de ce vor fi înşelaţi de ea oamenii.

4. Ce trebuie să realizăm cu privire la viaţa pe Noul Pământ?

5. Care este tema veşniciei, şi de ce ar trebui să o apreciem acum?