Lecţia 2. Ascultarea practică

„Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă, nebunilor.” (Proverbele 8:5).

„Glasul datoriei este glasul lui Dumnezeu – o călăuză moştenită şi trimisă de sus. Fie că este plăcută sau neplăcută, trebuie să ne îndeplinim datoria care se află direct în faţa noastră.” – The Review and Herald, 29 decembrie 1910.

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 3, pag. 521-544 engl. (cap. 47).

Duminică 5 iulie
1. Glasul lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi

a. Care este calea obişnuită prin care Dumnezeu Îşi descoperă voinţa faţă de noi? Luca 17:10. Putem să ignorăm fără nici o primejdie această metodă de comunicare a lui Dumnezeu?

(Luca 17:10) 10 Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

„Nimeni nu poate crede din inimă în neprihănire şi să primească îndreptăţirea prin credinţă în timp ce continuă să practice acele lucruri pe care le interzice Cuvântul lui Dumnezeu sau în timp ce îşi neglijează o datorie cunoscută.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 396.

„Cât timp avea o datorie cunoscută pe care o neglija, [Moise] nu putea fi în siguranţă; pentru că el nu putea fi apărat de îngerii lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 256 engl. (cap. 22).

„Datoria nu cunoaşte nici un rival, nu face nici un compromis cu puterile împotrivitoare. Cei mai preţioşi prieteni şi rude nu trebuie să se pună între datoria ta şi Dumnezeul tău. Glasul datoriei este glasul lui Dumnezeu în sufletele noastre.” – The Review and Herald, 7 iunie 1887.

b. De ce a fost nemulţumit stăpânul de slujitorul căruia i-a dat un talant? Matei 25:26, 27; Luca 16:10.

(Mat 25:26-27) 26 Stăpânul său i-a răspuns: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat; 27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!

(Luca 16:10) 10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.

„Prin necredincioşie chiar şi în cele mai mici datorii, omul Îl jefuieşte pe Creatorul lui de slujirea care I se cuvine de drept.” – Parabolele Domnului, pag. 356 engl. (cap. 25).

 

Luni 6 iulie
2. Refuzând să audă

a. De ce nu a dorit tânărul bogat să facă ceea ce îl rugase Isus să facă? Matei 19:21, 22. De care două unelte se foloseşte Dumnezeu pentru a ne învăţa datoria?

(Mat 19:21-22) 21 „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.

„Bărbatul sau femeia care părăseşte locul pe care Dumnezeu i l-a dat lui sau ei, pentru a plăcea înclinaţiei şi acţionează după planul făcut de ei, are parte de dezamăgire pentru că a ales calea omului în locul căii lui Dumnezeu.” – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pag. 175 engl.

„Sunt persoane care şi-ar înţelege bine datoria, dacă datoria lor ar fi în armonie cu înclinaţiile lor fireşti. Se poate ca raţiunea şi împrejurările să arate clar datoria lor; dar, atunci când calea datoriei nu este în acord cu înclinaţiile lor, aceste dovezi sunt adesea puse deoparte. Atunci, aceste persoane presupun că trebuie să meargă la Dumnezeu ca să afle care este datoria lor. Dar Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. El va îngădui ca aceste persoane să urmeze dorinţelor inimii lor.” – The Watchman, 1 septembrie 1908.

„Cei care desconsideră cerinţele lui Dumnezeu în această viaţă nu vor respecta autoritatea Sa dacă vor ajunge în cer.” – Testimonies, vol. 4, pag. 312 engl. (cap. 26).

b. De ce uneori Dumnezeu nu ne învaţă care este voinţa Sa? Isaia 59:1, 2; Psalmii 81:11, 12; Ioan 7:17.

(Isa 59:1-2) 1 Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, 2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!

(Ps 81:11-12) 11 Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat. 12 Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.

(Ioan 7:17) 17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.

„Nu există nici un ajutor pentru bărbatul, femeia sau copilul care nu doreşte să audă şi să asculte de glasul datoriei; deoarece glasul datoriei este glasul lui Dumnezeu. Ochii, urechile şi inima vor ajunge insensibile dacă bărbaţii şi femeile refuză să dea ascultare sfatului divin şi aleg calea care le place cel mai mult.” – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pag. 175 engl.

c. Care este de obicei motivul neascultării de Dumnezeu? Deuteronomul 1:43; 1 Samuel 15:23.

(Deut 1:43) 43 Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat; ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi pe munte.

(1Sam 15:23) 23 Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.”

 

Marţi 7 iulie
3. N u este nevoie de nici un intermediar

a. Este necesar să aşteptăm pe altcineva care să ne înveţe voinţa lui Dumnezeu? Iacov 1:5, 6.

(Iac 1:5-6) 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

„Nu trebuie să aşezăm răspunderea datoriei noastre asupra altora şi să aşteptăm să ne spună ce să facem. Nu putem depinde de oameni pentru sfat. Domnul ne va învăţa datoria noastră la fel de bucuros cum i-ar învăţa pe alţi. Dacă venim la El în credinţă, ne va transmite tainele Sale nouă personal. Inima noastră va arde adesea în interiorul nostru când El Se va apropia ca să comunice cu noi cum a comunicat cu Enoh. Cei care se hotărăsc să nu facă nimic în nici un domeniu care să-L supere pe Dumnezeu, vor cunoaşte, după ce îşi vor prezenta cazul înaintea Sa, ce cale să urmeze. Şi ei vor primi, nu numai înţelepciune, ci şi tărie. Puterea pentru ascultare,
pentru slujire le va fi dată, aşa cum a promis Hristos.” – Hristos lumina lumii, pag. 668 engl. (cap. 73).

b. Ce ne este făgăduit când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne călăuzească? Proverbele 3:5-7.

(Prov 3:5-7) 5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! 6 Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. 7 Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!

„Când apar nedumeriri, când vă confruntaţi cu greutăţi, nu căutaţi ajutor la oameni. Încredinţaţi totul lui Dumnezeu. Obiceiul de a spune greutăţile noastre altora ne face slabi şi nu-i întăreşte nici pe ei. Pune asupra lor povara deficienţelor noastre spirituale pe care nu o pot uşura. Noi căutăm puterea omului supus greşelii şi mărginit, când putem avea tăria Dumnezeului celui nemărginit şi infailibil… Trebuie să avem mult mai puţină încredere în ceea ce poate face omul şi mult mai multă încredere în ceea ce poate face Dumnezeu pentru fiecare suflet care crede. El tânjeşte ca tu să vii la El prin credinţă. El doreşte nespus ca tu să aştepţi mari lucruri de la El. el doreşte să-ţi dea înţelegere în chestiuni vremelnice cât şi în cele veşnice. El poate să-ţi ascute intelectul. El poate da tact şi iscusinţă.” – Parabolele Domnului, pag. 146 engl. (cap. 12).

„N-a spus Dumnezeu că va da Duhul Sfânt celor care Îl cer? Şi nu este acest spirit o călăuză reală, adevărată? Unora le este teamă să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt ca şi cum aceasta ar însemna încumetare din partea lor. Ei se roagă ca Domnul să ne înveţe şi totuşi le este teamă să creadă cuvântul garantat al lui Dumnezeu şi să creadă că am fost învăţaţi de El. Atâta timp cât venim la Tatăl nostru ceresc în umilinţă şi cu un spirit care să fie învăţat, gata şi nerăbdător să înveţe, de ce să ne îndoim că Dumnezeu Îşi împlineşte propria promisiune?” – Comentarii biblice, vol. 3, pag. 115, 1156 engl.

 

Miercuri 8 iulie
4. Atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi

a. Ce a spus Hristos pentru a arăta cât de bucuros doreşte Dumnezeu să ne înveţe căile Sale în mod personal? Matei 7:7-11.

(Mat 7:7-11) 7 Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. 8 Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide. 9 Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? 10 Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? 11 Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!

„Dumnezeu doreşte de la copiii Săi acele lucruri care Îl vor face în stare să-Şi descopere harul prin ei înaintea lumii. El doreşte ca ei să caute sfatul Său, să recunoască puterea Sa. Hristos ridică pretenţii de iubire faţă de toţi aceia pentru care Şi-a dat viaţa; ei trebuie să asculte de voinţa Sa dacă doresc să împartă cu El bucuriile pe care le-a pregătit pentru toţi cei care reflectă caracterul Său aici. Este bine să ne simţim slăbiciunea, pentru că atunci vom căuta puterea şi înţelepciunea pe care Tatăl le dăruieşte cu plăcere copiilor Săi pentru lupta zilnică împotriva puterilor răului.” – Testimonies, vol. 9, pag. 284 engl. (cap. 36).

b. Cât de răbdător este Dumnezeu când caută să comunice cu noi? Romani 14:5 (u.p.); 2 Petru 3:9.

(Rom 14:5) 5 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.

(2Pet 3:9) 9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

c. Cât de răbdători ar trebui să fim cu alţii în înţelegerea lor cu privire la căile lui Dumnezeu? Matei 7:12; Efeseni 4:2; Luca 6:37.

(Mat 7:12) 12 Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.

(Efe 4:2) 2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste

(Luca 6:37) 37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

„Ca agenţi liberi ai lui Dumnezeu, toţi ar trebui să ceară înţelepciune de la El. Când cel care doreşte să înveţe depinde în întregime de gândurile altuia şi nu merge dincolo de acceptarea planurilor lui, el vede doar prin ochii acelui om şi este, în aceeaşi măsură, un ecou al altuia. Dumnezeu îi tratează pe oameni ca nişte fiinţe responsabile. El va lucra prin Duhul Său prin intermediul minţii pe care a pus-o în om, dacă omul I-ar da şansa de a lucra şi I-ar recunoaşte faptele Sale. Intenţia Sa este ca toţi să-şi folosească mintea şi conştiinţa pentru sine. El nu doreşte ca nici un om să devină umbra altuia, rostind doar simţămintele altuia… Oamenii sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu în mod personal, şi fiecare trebuie să acţioneze aşa cum îl inspiră Dumnezeu, nu cum este influenţat de mintea altuia.” – Idem., vol. 5, pag. 724, 725 engl. (cap. 87).

„Nimeni nu trebuie să controleze mintea altuia, să judece pentru altul sau să-i prescrie datoria lui. Dumnezeu dă fiecărui suflet libertatea de a gândi şi de a urma propriile convingeri… Nimeni nu are dreptul de a-şi contopi individualitatea cu a altuia.” – Hristos lumina lumii, pag. 550 engl. (cap. 60).

 

Joi 9 iulie
5. Cum Se foloseşte Dumnezeu de impresii

a. Pe lângă faptul că ne călăuzeşte prin glasul datoriei, prin ce altă cale ne vorbeşte Dumnezeu? Isaia 30:21. Cum a călăuzit-o Dumnezeu pe Maria prin impresiile Duhului Sfânt?

(Isa 30:21) 21 Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.

„Maria nu cunoştea întreaga semnificaţie a faptei ei de dragoste. Ea nu putea să răspundă acuzatorilor ei. Nu putea să explice de ce alesese acea ocazie ca să-L ungă pe Isus. Duhul Sfânt plănuise pentru ea, şi ea ascultase de imboldurile lui. Inspiraţia nu se apleacă să dea motive. Ca o prezenţă nevăzută vorbeşte minţii şi sufletului şi mişcă inima ca să acţioneze. Ea se justifică prin sine.” – Hristos lumina lumii, pag. 560 engl. (cap. 62).

„Un alt mod în care se aude glasul lui Dumnezeu este prin apelurile Duhului Său cel Sfânt, care lasă impresii asupra inimii care vor fi transpuse în caracter.” – Testimonies, vol. 5, pag. 512 engl. (cap. 58).

„Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu, care se aude în mijlocul conflictului patimilor omeneşti; când i se opune rezistenţă, Duhul lui Dumnezeu este întristat.” – Idem., pag. 120 engl. (cap. 10).

„Dumnezeu ne vorbeşte prin faptele Sale providenţiale şi prin influenţa Spiritului Său asupra inimii.” – Calea către Hristos, pag. 87 engl. (cap. 10).

b. Faţă de ce standard trebuie să ne evaluăm impresiile? Isaia 8:20.

(Isa 8:20) 20 La Lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

„Biblia … scoate în evidenţă datoria omului în orice împrejurare a vieţii.” – Testimonies, vol. 4, pag. 312 engl. (cap. 26).

„Dacă eşti în nedumerire cu privire la un subiect, trebuie ca mai întâi să consulţi Scripturile.” – Idem., vol. 5, pag. 512 engl. (cap. 58).

 

Vineri 10 iulie
Întrebări recapitulative personale

1. În cazul în care neglijăm o datorie cunoscută, care este starea noastră spirituală?
2. Cum stabilim care este datoria noastră?
3. Ce trebuie să facem ca să ne cunoaştem datoria?
4. Care este relaţia dintre datorie şi individualitate?
5. Cum Se foloseşte Dumnezeu de impresii? Cum putem abuza de ele?