Lecţia 2. Biserica lui Dumnezeu în ultimele zile

„Şi balaurul mâniat pe femeie s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţiei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos” (Apocalipsa 12:17).

„Deşi Legea lui Dumnezeu va fi făcută fără valoare aproape în mod universal în lume, va exista o rămăşiţă de neprihăniţi care vor fi ascultători de cerinţele lui Dumnezeu.”— The Signs of the Times, 22 aprilie 1889.

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru predicatori, pg. 45-62 (engl.) (rom. cap. 1, subcap. „O biserică vie”- „Scrisoarea”)

 

Duminică 3 aprilie
1. BISERICA DIN TIMPUL REFORMEI

a. Cum priveşte Dumnezeu unirea creştinismului cu păgânismul? Exodul 20:4,5; Ezechiel 23:37.

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc. (Exodul 20:4-5)

Ele s-au dedat la preacurvie, şi pe mâinile lor este sânge: au preacurvit cu idolii lor; şi copiii pe care Mi-i născuseră i-au trecut prin foc, în cinstea lor, ca să-i mănânce! (Ezechiel 23:37)

„Relaţia strânsă şi sfântă dintre Dumnezeu şi poporul Său este reprezentată prin imaginea căsătoriei. Idolatria fiind adulter spiritual, neplăcerea lui Dumnezeu faţă de aceasta este în mod adecvat numită gelozie.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 306 (engl.) (rom. cap. 27, „Legea dată lui Israel”).

b. Când conducerea bisericii apostate nu s-a căit (Apocalipsa 2:21), ce principiu au urmat membrii credincioşi? 2 Corinteni 6:17; Luca 6:22.

I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei! (Apocalipsa 2:21)

De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. (2 Corinteni 6:17)

Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! (Luca 6:22)

„Când reformatorii au predicat cuvântul lui Dumnezeu, ei nu aveau gân -dul de a se separa de bisericile întemeiate; însă conducătorii religioşi nu doreau să tolereze lumina, şi cei care au purtat-o au fost siliţi să caute alte persoa-ne, care tânjeau după adevăr.”—Hristos, Lumina lumii, pg. 232 (engl.) (rom. cap. 23, „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat”).

„După un lung conflict sever, cei credincioşi, puţini la număr, s-au decis să rupă orice legătură cu biserica apostată, dacă aceasta refuza să se elibereze de falsitate şi idolatrie. Ei au văzut că despărţirea era o necesitate absolută, dacă doreau să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu.”—Marea luptă, pg. 45 (engl.) (rom.
cap. 2, „Persecuţia din primele secole”).

 

Luni 4 aprilie
2. BISERICA DIN TIMPUL REFORMEI (CONTINUARE)

a. Cum a tratat biserica apostată pe reformatorii care au refuzat să îi susţină practicile corupte? Apocalipsa 12:13, 15. Pentru cât timp a continuat acest tratament? Versetele 6, 14.

Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. (Apocalipsa 12:13)

Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. (Apocalipsa 12:15)

Şi femeia a fugit în pustiu, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile. (Apocalipsa 12:6)

Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustiu, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. (Apocalipsa 12:14)

„În secolul al şaselea papalitatea ajunsese puternic consolidată. Sediul pu-terii ei era stabilit în oraşul imperial şi episcopul Romei a fost declarat cap peste întreaga biserică. Păgânismul cedase locul papalităţii. Balaurul dăduse fiarei ‚puterea lui, scaunul lui de domnie şi mare autoritate’ (Apocalipsa 13:2). Atunci au început cei 1260 de ani de asuprire papală prezisă în profeţiile din Daniel şi Apocalipsa. Daniel 7:25; Apocalipsa 13:5-7. Creştinii au fost siliţi să aleagă între a renunţa la integritatea lor şi a accepta ceremoniile şi închinarea papală, sau să- şi petreacă vieaţa în închisori sau a suferi moartea pe bancul de tortură, pe eşafod sau sub toporul călăului. Atunci s-au împlinit cuvintele lui Isus: ‚Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.’ (Luca 21:16, 17). Persecuţia s-a deschis asupra celor credincioşi cu o furie chiar mai mare decât înainte, şi lumea a devenit un vast câmp de luptă. Timp de sute de ani, biserica lui Hristos a găsit refugiu în izolare şi obscuritate.”—Marea luptă, pg. 54, 55 (engl.) (rom. cap. 3, „O epocă de întuneric spiritua l”).

b. Cum a supravieţuit adevărata biserică a lui Dumnezeu persecuţiilor din Evul Întunecat? Apocalipsa 12:16. Ce efect au asemenea încercări asupra credincioşilor. Romani 5:3, 4.

Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. (Apocalipsa 12:16)

Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. (Romani 5:3-4)

„Catolicii au continuat să aducă protestanţilor acuzaţiile de erezie şi de separare intenţionată de adevărata biserică. Însă aceste acuzaţii se aplică mai degrabă lor. Ei sunt cei care au coborât stindardul lui Hristos şi care s-au depărtat de ‚credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna’ (Iuda 3).”—Ibid., pg. 51.

„În decursul secolelor de întuneric şi apostazie au fost valdenzii care au tăgăduit supremaţia Romei, care au respins închinarea la icoane ca idolatrie, şi care au ţinut adevăratul Sabat. Sub cele mai aprige furtuni ale împotrivirii, ei şi-au menţinut credinţa... În spatele fortăreţelor semeţe ale munţilor—refugiul celor persecutaţi şi asupriţi în toate veacurile—valdenzii au găsit o ascunzătoare. Aici lumina adevărului a fost menţinută arzând în mijlocul întunericului Evului Mediu. Aici, timp de o mie de ani, martorii pentru adevăr şi-au menţinut vechea credinţă.”—Ibid., pg. 65, 66 (engl.) (rom. cap. 4, „Valdenzii”).

 

Marţi 5 aprilie
3. BISERICA REFORMEI DEVINE BABILON

a. Ce a spus Isus că se va întâmpla cu perioada de persecutare a bisericii Reformei şi de ce? Matei 24:21, 22.

Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. (Matei 24:21-22)

„Persecutarea bisericii nu a continuat de-a lungul întregii perioade de 1260 de ani. Dumnezeu în mila Sa pentru poporul Său a scurtat timpul încercării ei de foc... Prin influenţa Reformei persecuţia s-a încheiat înainte de 1798.”—Ma-rea luptă, pg. 266, 267. (engl.) (rom. cap. 15, „Biblia şi revoluţia franceză”).

b. Ce profeţie a început să fie împlinită după încheierea Evului Întunecat, şi ce eveniment din cer, care avea legătură cu predicarea evangheliei, a fost anunţat? Apocalipsa 14:6,7.

Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:6-7)

„O mare trezire religioasă sub proclamarea apropiatei reveniri a lui Hristos este prezisă în profeţia soliei primului înger din Apocalipsa 14. Un înger este văzut zburând ‚prin mijlocul cerului, având Evanghelia veşnică pe care să o vestească tuturor celor ce locuiesc pe pământ.’ ... ‚Cu o voce tare’ el proclamă solia: ‚Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă; căci a sosit ceasul judecăţii Lui: şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor’ (Versetele 6, 7).”— Ibid., pg. 355 (engl.) (rom. cap. 20, „O mare trezire religioas ă”).

c. Cum a răspuns biserica Reformei la prima solie îngerească, şi cum a afectat aceasta poziţia ei în faţa lui Dumnezeu? Apocalipsa 14:8.

Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apocalipsa 14:8)

„Când bisericile au dispreţuit sfatul lui Dumnezeu, respingând solia adventă, Domnul le-a respins. Primul înger a fost urmat de al doilea, care pro-clama: ‚A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, pentru că a făcut toate naţiunile să bea din vinul mâniei curviei ei’ (Apocalipsa 14:8). Acest mesaj a fost înţeles de adventişti ca un anunţ despre decăderea morală a bisericilor, ca urmare a respingerii primei solii. Proclamarea ‚A căzut Babilonul’ a fost dată în vara anului 1844, şi ca urmare, cam cincizeci de mii de persoane s-au retras din aceste biserici.”—The Spirit of Prophecy, vol. 4, pg. 232.

 

Miercuri 6 aprilie
4. BISERICA RĂMĂŞIŢEI

a. După căderea bisericilor protestante, ce biserică a ridicat Dumnezeu pentru a îndeplini o lucrare specială de restaurare? Isaia 58:8-14.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”  (Isaia 58:8-14)

„[Isaia 61:4; 58:12 citat.] Profetul descrie aici un popor care, într-un timp de îndepărtare generală de adevăr şi neprihănire, încearcă să restaureze principiile care sunt la temelia împărăţiei lui Dumnezeu. Ei sunt reparatori ai unei spărturi care a fost făcută în Legea lui Dumnezeu—zidul care a fost pus în jurul celor aleşi ai Săi pentru protecţia lor, iar ascultarea de principiile ei de dreptate, adevăr şi puritate trebuie să fie siguranţa lor perpetuă.”— Profeţi şi regi, pg. 677, 678 (engl.) (rom. cap. 57, „Reforma”).

„[Isaia 58:12 citat]. Profetul se referă aici la spărtura făcută în legea lui Dumnezeu prin desfiinţarea Sabatului poruncii a patra. Acest precept a fost distrus de omul fărădelegii; şi lumea pretins creştină a acceptat o zi care a fost pusă în locul Sabatului sfinţit de Domnul. Vom fi noi din numărul celor care repară spărtura făcută în legea lui Dumnezeu? Sau vom fi din numărul celor care primesc semnul fiarei, respectând instituţia omenească în locul celei divine, hrănind astfel copilul papalităţii?”—The Signs of the Times, 28 februarie 1878.

b. Ce profeţie din cartea Apocalipsei reprezintă o paralelă la Isaia 58:8-14? Apocalipsa 14:9-12.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”  (Isaia 58:8-14)

Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”  (Apocalipsa 14:9-12)

„Dumnezeu a chemat biserica Sa din ziua de astăzi, la fel cum a chemat pe Israelul din vechime, să stea ca o lumină pe pământ. Prin marea pană a adevărului, soliile primului, celui de-al doilea şi celui de-al treilea înger, El i-a separat de biserici şi de lume pentru a-i aduce într-o relaţie de apropiere sfântă cu El. El i-a făcut depozitarii legii Sale şi le-a încredinţat marile adevăruri ale profeţiei pentru acest timp. Asemenea oracolelor sfinte încredinţate Israelului din vechi-me, acestea sunt o datorie sacră încredinţată pentru a fi comunicată lumii. Cei trei îngeri din Apocalipsa 14 reprezintă poporul care acceptă lumina soliilor lui Dumnezeu şi merg ca agenţi ai Săi... Nici unui lucru nu trebuie să i se permită să împiedice această lucrare. Ea este lucrarea de cea mai mare importanţă pen-tru acest timp; ea trebuie să aibă o influenţă la fel de vastă ca veşnicia. Iubirea pe care a manifestat-o Isus pentru sufletele oamenilor în jertfa pe care a făcut-o pentru mântuirea lor, îi va mâna pe toţi urmaşii Săi.”—Mărturii, vol. 5, pg. 455, 456 (engl.)(rom. cap. 52, „Biserica, Lumina lumii”).

 

Joi 7 aprilie
5. TRĂSĂTURI DISTINCTIVE ALE BISERICII RĂMĂŞIŢEI

a. Cum îi numeşte Biblia pe cei care îndeplinesc lucrarea de restaurare profeţită, şi care predică soliile celor trei îngeri? Apocalipsa 12:17 (partea din mijloc).

Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos. (Apocalipsa 12:17)

„În timpul sfârşitului fiecare instituţie divină trebuie să fie restaurată. Spărtura făcută în lege la timpul când Sabatul a fost schimbat de către om, trebuie să fie reparată. Poporul rămăşiţei lui Dumnezeu, stând înaintea lumii ca reformatori, trebuie să arate că legea lui Dumnezeu este temelia tuturor re-formelor durabile şi că Sabatul poruncii a patra trebuie să stea ca memorial al creaţiunii, o aducere-aminte constantă despre puterea lui Dumnezeu. În linii clare, distincte, ei trebuie să prezinte necesitatea ascultării de toate preceptele Decalogului. Constrânşi de iubirea lui Hristos, ei trebuie să coopereze cu El în reconstruirea locurilor dărâmate. Ei trebuie să fie reparatori ai spărturii, cei ce restaurează cărările şi fac ţara cu putinţă de locuit.”—Profeţi şi regi, pg. 678 (engl.) (rom. cap. 57, „Reforma”).

b. Care sunt cele mai importante două caracteristici distinctive ale poporului rămăşiţei lui Dumnezeu în aceste ultime zile? Apocalipsa 12:17 (ultima parte).

Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.  (Apocalipsa 12:17)

„[Apocalipsa 12:17 citat.] Această profeţie indică în mod clar faptul că biserica rămăşiţei Îl va recunoaşte pe Dumnezeu în legea Sa şi va avea darul profetic. Ascultarea de legea lui Dumnezeu şi spiritul profeţiei au distins întotdeauna adevăratul popor al lui Dumnezeu, şi testul se dă de obicei pe manifestări contemporane.”— Loma Linda Messages, pg. 33.

 

Vineri 8 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Chiar fiind creştini, cum putem să ne facem vinovaţi de adulter spiritual?
2. Când este greşit, şi când este drept să te desparţi de biserica organizată a lui Dumnezeu?
3. În timpul Evului Întunecat, cine s-a despărţit de adevărata biserică? Explicaţi răspunsul dumneavoastră.
4. Explicaţi ce înseamnă să fii reparator al spărturii din legea lui Dumnezeu.
5. Numiţi câteva dintre semnele distinctive ale bisericii rămăşiţei din ultimele zile.