Lecţia 2. Semne ale revenirii lui Hristos

 „Tot aşa şi voi, când veţi vedea aceste lucruri întâmplându-se, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este la uşi.” (Luca 21:31).

„Hristos a poruncit poporului Său să vegheze pentru a vedea semnele revenirii Sale, şi să se bucure când vor fi martori la indiciile revenirii Regelui lor.”—Marea luptă, p. 308 (cap. 17, Vestitorii dimineţii).

Recomandare pentru studiu: Marea luptă, p. 31-38 (cap. 1, Distrugerea Ierusalimului), 304-316 (cap. 17, Vestitorii dimineţii), 333, 334 (cap. 18, Un reformator american).

 

Duminică 2 iulie

1. O IMAGINE A EVENIMENTELOR VIITOARE, ÎNAINTE DE DESFĂŞURAREA LOR

a. Ce a prezis Fiul omului cu privire la marele templu existent în zilele Sale—un eveniment pe care ucenicii nu şi-l puteau imagina? Matei 24:1, 2.

 Matei 24:1 La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2 Dar Isus le-a zis: Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

„Când atenţia lui Isus a fost atrasă spre măreţia templului, oh, care trebuie să fi fost gândurile nerostite ale Celui Respins! Priveliştea din faţa Sa era într-adevăr frumoasă, însă El a spus cu tristeţe: Văd toate acestea. Clădirile sunt într-adevăr minunate. Îmi arătaţi spre aceste ziduri ca şi când ar fi aparent de nedistrus; dar ascultaţi cuvintele Mele: Va veni ziua când ‘nu va fi lăsată piatră pe piatră, care să nu fie dărâ- mată.’ ”—Hristos, Lumina lumii, p. 627 (cap. 69, Pe Muntele Măslinilor).

b. Ce întrebări îi preocupau pe ucenici, şi cum a împletit Hristos răspunsul la ele, cu profeţiile privitoare la sfârşitul lumii? Matei 24:3

 Matei 24:3 El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?

„Ucenicii asociau distrugerea Ierusalimului cu evenimentele legate de revenirea personală a lui Hristos, în slavă vremelnică, pentru a lua tronul imperiului universal, pentru a-i pedepsi pe evreii nepocăiţi şi pentru a sfărâma jugul roman de pe gâtul naţiunii. Domnul le spusese că va veni a doua oară. Ca urmare, la menţionarea judecăţilor ce aveau să cadă asupra Ierusalimului, minţile lor s-au îndreptat spre acea venire.”—Marea luptă, p. 25 (cap. 1, Distrugerea Ierusalimului). Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, iulie - septembrie 2017 11

 

Luni 3 iulie

2. ÎMPLINIREA PROFEŢIEI DUPĂ ÎNĂLŢAREA LUI HRISTOS

a. Ce avertizare ar trebui să luăm din implicaţiile spirituale ale sorții templului în anul 70 d.Hr., întocmai cum profeţise Isus? Isaia 30:12, 13.

 Isaia 30:12 De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta, şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri, şi vă sprijiniţi pe ele, 13 de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, într-o clipă.

„Încăpăţânarea oarbă a conducătorilor evrei şi crimele detestabile care se perpetuau înăuntrul oraşului asediat, au stârnit oroarea şi indignarea romanilor... În furia lor, soldaţii au azvârlit torţe aprinse în camerele alăturate templului şi apoi, cu săbiile lor, au masacrat într-un număr mare pe cei care îşi găsiseră adăpostul acolo. Sângele curgea pe treptele templului, ca apa. Mii şi mii de evrei au pierit. Peste sunetul bătăliei, se auzeau voci strigând: ‘Icabod!’—s-a dus slava.”—Marea luptă, p. 33 (cap. 1, Distrugerea Ierusalimului).

„Atât cetatea, cât şi templul au fost rase din temelii, şi terenul pe care se aflase locaşul sfânt a fost ‘arat ca un ogor’ (Ieremia 26:18).”— Ibid., p. 35.

b. Numiţi câteva lucruri interesante pe care le putem spicui cu privire la felul în care doar cei care au ascultat cuvintele lui Isus au fost cruţaţi. Luca 21:20-22; Psalmii 27:5.

 Luca 21:20 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21 Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. 22 Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

Psalmii 27:5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stâncă.

„Timp de şapte ani un bărbat a continuat să străbată străzile Ierusalimului în sus şi în jos, anunţând vaiurile, care urmau să vină asupra cetăţii... Acest străin a fost întemniţat şi biciuit, însă de pe buzele lui nu a ieşit nicio plângere. La insulte şi abuzuri, el răspundea doar: ‘Vai, vai de Ierusalim!’, ‘vai, vai de locuitorii lui!’ Strigătul său de avertizare nu a încetat până când el a fost ucis în asediul pe care îl prezisese. Niciun creştin nu a pierit în distrugerea Ierusalimului. Hristos le dăduse ucenicilor Săi avertismente, şi toţi cei care au crezut cuvintele Sale au vegheat pentru a vedea semnul promis. [Luca 21:20-22].”— Ibid, p. 30.

„[Luca 21:20-22 citat]. Acest avertisment a fost dat pentru a fi luat în seamă peste patruzeci de ani, la distrugerea Ierusalimului... ‘Rugaţi-vă, ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat,’ a spus Hristos (Matei 24:20)... La patruzeci de ani după răstignirea Sa, [Sabatul] trebuia încă păzit ca zi sfântă. Timp de patruzeci de ani ucenicii trebuiau să se roage ca fuga lor să nu fie în Sabat.”—Hristos, Lumina lumii, p. 630 (cap. 69, Pe Muntele Măslinilor)

 

Marţi 4 iulie

3. UN INTERVAL DE TIMP PROFETIC – EVUL MEDIU

a. Ce urma să vină în cele din urmă asupra credincioşilor după distrugerea generală a cetăţii Ierusalim, în anul 70 d.Hr.? Matei 24:21, 22.

 Matei 24:21 Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. 22 Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

„De la distrugerea Ierusalimului, Isus a trecut cu grăbire la evenimentul mai mare, ultima za din lanţul istoriei acestui pământ—venirea Fiului omului în mărire şi slavă. Între aceste două evenimente, în faţa privirii lui Hristos, se aflau deschise secole lungi de întuneric, secole marcate de sânge, lacrimi şi agonie pentru biserica Sa.”—Hristos, Lumina lumii, p. 630, 631 (cap. 69, Pe Muntele Măslinilor).

b. Cum a fost conturată în profeţia din cartea Apocalipsei această perioadă de strâmtorare? Apocalipsa 11:2,3; 13:5.

 Apocalipsa 11:2 Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni. 3 Voi da celor doi martori ai mei să prorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.

Apocalipsa 13:5 I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

c. Ce principii scripturistice despre timpul profetic ne ajută să în- ţelegem cum să calculăm matematic durata concretă a acestei perioade, ţinând cont că în calculele profetice o lună calendaristică durează 30 zile, iar fiecare an 360 de zile? Numeri 14:34; Ezechiel 4:6.

 Numeri 14:34 După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.

Ezechel 4:6 După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă, şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; îţi pun câte o zi pentru fiecare an.

„Interzicerea şi eliminarea Scripturii în timpul stăpânirii Romei, rezultatele îngrozitoare ale acelei acţiuni şi reabilitarea finală a cuvântului lui Dumnezeu, sunt în mod viu conturate de pana profetică. Lui Ioan, exilat pe singuratica insulă Patmos, i-a fost dată o viziune a celor 1260 de ani în care puterii papale i s-a permis să calce în picioare cuvântul lui Dumnezeu.”—The Spirit of Prophecy, vol. 4, p. 188. „Cele patruzeci şi două de luni sunt acelaşi lucru cu ‘o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme’, trei ani şi jumătate, sau 1260 de ani, din Daniel 7—timpul în care puterea papală urma să asuprească poporul lui Dumnezeu. Această perioadă a început cu supremaţia papalităţii, în anul 538 d.Hr., şi s-a încheiat în 1798. La acel moment, papa a fost luat prizonier de armata franceză, puterea papală şi-a primit rana de moarte şi prezicerea s-a împlinit: ‘Cel ce duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie’ (Apocalipsa 13:10).”—Marea luptă, p. 439 (cap. 35, Legea lui Dumnezeu de neschimbat).

 

Miercuri 5 iulie

4. TREI EVENIMENTE CA BORNE KILOMETRICE

a. Chiar înainte de încheierea perioadei profetice de 1260 de ani (întrucât persecuţia propriu-zisă a fost ‘scurtată’), ce semne din natură au arătat că revenirea lui Isus era aproape? Matei 24:29, 30; Marcu 13:24-26; Apocalipsa 6:12, 13.

 Matei 24:29 Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate. 30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

Marcu 13:24 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, 25 stelele vor cădea din cer, şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. 26 Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.

Apocalipsa 6:12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, 13 şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

b. Să examinăm una câte una aceste profeţii: conform raportului Inspiraţiei şi al istoriei, care dintre evenimente a avut loc primul? Apocalipsa 6:12.

 Apocalipsa 6:12 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele.

„Ca împlinire a acestei profeţii [din Apocalipsa 6:12], în anul 1755 a avut loc cel mai teribil cutremur înregistrat vreodată. Deşi cunoscut în mod uzual drept cutremurul din Lisabona, el a atins cea mai mare parte a Europei, Africii şi Americii. S-a simţit în Groenlanda, în Indiile de Vest, în insula Madeira, în Norvegia şi Suedia, Marea Britanie şi Irlanda. A cuprins o suprafaţă nu mai mică de patru milioane de mile pătrate.”—Marea luptă, p. 304 (cap. 17, Vestitorii dimineţii).

c. Cum s-a împlinit profeţia despre soare şi lună? Marcu 13:24.

 Marcu 13:24 Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei.

„Cele 1260 de zile, sau ani, s-au încheiat în 1798. Cu un sfert de secol mai devreme, persecuţia încetase aproape complet. După această persecuţie, conform cuvintelor lui Hristos, soarele urma să se întunece.” —Ibid., p. 306. „Ziua de 19 mai 1780 rămâne în istorie ca ‘Ziua Întunecată.’ Din zilele lui Moise nu s-a mai raportat o perioadă de întuneric de o densitate, amploare şi durată egală cu aceasta. Descrierea acestui eveniment, aşa cum a fost făcută de martori oculari, este doar un ecou al cuvintelor Domnului, … ‘Soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte de ziua mare şi înfricoşată a Domnului’ (Ioel 2:31).”—Ibid., p. 308.

d. Cum s-a împlinit profeţia referitoare la stele? Marcu 13:25; Apocalipsa 6:13.

 Marcu 13:25 stelele vor cădea din cer, şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.

Apocalipsa 6:13 şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

„[Apocalipsa 6:13 citat.] Această profeţie a găsit o împlinire impresionantă şi uimitoare în marea cădere de meteoriţi din 13 noiembrie 1833. Aceasta a fost cea mai extinsă şi uimitoare manifestare de stele căzătoare, care a fost înregistrată vreodată.”—Ibid., p. 333 (cap. 18, Un reformator american).

 

Joi 6 iulie

5. ÎNGĂDUITE PENTRU A AVEA UN IMPACT

a. Pe lângă cele trei mari evenimente naturale pe care le-a menționat Isus, ca semne ale apropiatei Sale reveniri, numiţi alte câteva semne şi explicaţi cum se împlinesc acestea cu repeziciune şi din ce în ce mai mult. Matei 24:6-12; Marcu 13:7-9; Luca 21:9-11, 25-27.

 Matei 24:6 Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. 7 Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. 8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. 9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. 10 Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. 11 Se vor scula mulţi proroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. 12 Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.

Marcu 13:7 Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă spăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. 8 Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor. 9 Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie.

Luca 21:9 Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimântaţi; pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată. 10 Apoi, le-a zis El, un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în cer.25 Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; 26 oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. 27 Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.

b. Ce ar trebui să ne amintim când vedem aceste semne? Luca 17:26; Ieremia 8:11, 12.

 Luca 17:26 Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

Ieremia 8:11 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: Pace! Pace! Şi totuşi pace nu este. 12 Vor fi daţi de ruşine, căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, şi vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi, zice Domnul.

„Calamităţi, cutremure, inundaţii, dezastre pe uscat şi pe mare, vor lua amploare. Dumnezeu priveşte asupra lumii astăzi, la fel cum a privit în vremea lui Noe. El trimite solia Sa poporului de astăzi, la fel cum a trimis-o în zilele lui Noe. În acest veac al lumii se repetă răutatea lumii dinainte de potop.”—The Advocate, 1 decembrie 1900.

c. De ce putem fi încurajaţi de profeţiile care se împlinesc? 1 Samuel 12:16; 1 Petru 2:9.

 1Samuel 12:16 Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul sub ochii voştri.

1Petru 2:9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

„Cei care au acceptat doctrina adventă au fost treziţi să vadă necesitatea căinţei şi umilirii înaintea lui Dumnezeu. Mulţi oscilaseră mult timp între Hristos şi lume; acum, ei simţeau că era timpul să ia poziţie. ‘Lucrurile veşniciei au dobândit pentru ei un caracter real, neobişnuit. Cerul a fost adus aproape, şi ei se simţeau vinovaţi înaintea lui Dumnezeu.’ … Creştinii erau treziţi la o viaţă spirituală nouă. Ei au fost făcuţi să simtă că timpul era scurt, că ceea ce trebuiau să facă ei pentru semenii lor trebuia făcut repede.”—Marea luptă, p. 340 (cap. 18, Un reformator american).

 

Vineri 7 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. De ce a permis Dumnezeu ca în anul 70 d.Hr. măreţul templu să fie distrus?

2. De ce nu a fost cruţat omul singuratic, care rostea vaiuri împotriva Ierusalimului?

3. De unde ştim că o zi profetică este egală cu un an în timp real?

4. Precizaţi datele celor trei evenimente similare bornelor kilometrice, care reprezintă semne ale revenirii apropiate a lui Isus.

5. Când văd semnele împlinindu-se, ce impact ar trebui să le permit să aibă ele asupra mea?