Lecția 3. Eliberare din Egipt

„Prin credință a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27).

„Evreii se așteptau să fie eliberați din robia lor fără vreo încercare deosebită a credinței sau vreo suferință din partea lor. Mulți dintre ei erau gata să părăsească Egiptul, dar nu toți. Obiceiurile unora deveniseră atât de asemănătoare cu ale egiptenilor, încât ei preferau să rămână cu aceștia.” – Spiritual Gifts, vol. 3, p. 196.

„Misiunea lui Moise ar fi fost mult mai ușoară dacă mulți din evrei nu ar fi devenit corupți și dacă nu ar fi fost lipsiți de dorința de a părăsi Egiptul.” – Ibid., p. 202.

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, pp. 247-251, 273-280 (cap. 22: Moise, cap. 24: Paștele).


Duminică 14 aprilie

1. PROFEȚITĂ DE IOSIF

a. Ce a profețit Iosif despre frații lui, atunci când a murit? Ce jurământ le-a cerut să îi facă? Geneza 50:25, 26.

Geneza 50:25, 26: „Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.”

„Ultimii doi regi care ocupaseră tronul Egiptului îi trataseră cu tiranie și cruzime pe evrei. Bătrânii Israelului făcuseră demersuri să încurajeze credința slăbindă a israeliților, făcând referire la făgăduința dată lui Avraam și la cuvintele profetice ale lui Iosif chiar dinainte de a muri, care preziceau eliberarea din Egipt.” – Istoria mântuirii, p. 113 (cap. 15: Manifestarea puterii lui Dumnezeu).

b. Cum a fost împlinită această profeție? Exodul 13:18, 19.

Exodul 13:18, 19: „Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului. Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.”

„La plecarea lor din Egipt, Israeliții purtau cu ei o moștenire prețioasă reprezentată de oasele lui Iosif care așteptaseră atât de mult împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu și care, de-a lungul anilor întunecați ai robiei, reprezentaseră un semn al eliberării lui Israel.” – Patriarhi și profeți, p. 282 (cap. 25: Exodul).


Luni 15 aprilie

2. METODA LUI DUMNEZEU DE ELIBERARE

a. Ce s-a întâmplat când Moise a încercat să-i elibereze pe israeliți din Egipt în propria lui putere? Exodul 2:11-15. De ce a îngăduit Dumnezeu acest lucru?

Exodul 2:11-15: „În vremea aceea, Moise, crescând mare, a ieşit pe la fraţii săi şi a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe un evreu, unul dintre fraţii lui. S-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni, a omorât pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. A ieşit şi în ziua următoare şi iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: „Pentru ce loveşti pe semenul tău?” Şi omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai-mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine cum ai omorât pe egipteanul acela?” Moise s-a temut şi a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.” Faraon a aflat ce se petrecuse şi căuta să-l omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon şi a locuit în ţara Madian. A şezut lângă o fântână.”

„Prin omorârea egipteanului, Moise căzuse în aceeași greșeală comisă adesea de înaintașii lui, de a lua în propriile lui mâini lucrarea pe care Dumnezeu făgăduise să o realizeze. Nu era voia lui Dumnezeu să-Și elibereze poporul prin război, așa cum considera Moise, ci prin puterea Lui măreață, pentru ca slava să-I poată fi atribuită doar Lui. Totuși, chiar și acest act impulsiv a fost condus de Dumnezeu pentru împlinirea scopurilor Sale. Moise nu era pregătit pentru marea lui lucrare. El trebuia să învețe, încă, aceeași lecție de credință pe care Avraam și Iacov o învățaseră – să nu se încreadă în puterea sau înțelepciunea omenească, ci în puterea lui Dumnezeu pentru împlinirea făgăduințelor Lui.” – Patriarhi și profeți, p. 247 (cap. 22: Moise).

b. Când Moise s-a întors în Egipt cu Aaron, i-au adunat întâi pe bătrânii lui Israel pentru a le aduce la cunoștință planul lui Dumnezeu de eliberare a lui Israel din Egipt. Care a fost reacția bătrânilor? Exodul 4:29-31.

Exodul 4:29-31: „Moise şi Aaron şi-au văzut de drum şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel. Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise şi Moise a făcut semnele înaintea poporului. Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.”

c. După intensificarea poverilor, neîntrezărind niciun semn al eliberării, care a fost de data aceasta atitudinea copiilor lui Israel? Exodul 5:19-21; 6:9. De ce a amânat Dumnezeu eliberarea lor?

Exodul 5:19-21: „Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.” Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau. Şi le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.”

Exodul 6:9: „Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.”

„Evreii se așteptaseră să-și obțină eliberarea fără vreo încercare specială a credinței lor, fără vreo suferință sau greutate reală. Dar ei nu erau, încă, pregătiți pentru eliberare. Aveau doar puțină credință în Dumnezeu și nu erau doritori să îndure cu răbdare suferințele lor până când El avea să considere că e potrivit să lucreze pentru ei. Mulți erau mulțumiți să rămână în robie mai degrabă decât să întâmpine dificultățile care însoțeau mutarea lor într-o țară străină; și obiceiurile unora deveniseră atât de asemănătoare cu ale egiptenilor, încât au preferat să locuiască în Egipt. Din acest motiv, Domnul nu i-a eliberat de la prima manifestare a puterii Lui în fața lui Faraon. El a condus evenimentele într-o măsură mult mai amplă, pentru ca să demaște spiritul tiranic al regelui Egiptului și, de asemenea, să Se descopere poporului Său. Văzând dreptatea Sa, puterea și dragostea Lui, ei aveau să aleagă să părăsească Egiptul și să se predea în slujirea Lui.” – Ibid., p. 260 (cap. 23: Plăgile asupra Egiptului).


Marți 16 aprilie

3. UN MEMORIAL AL ELIBERĂRII

a. Care era semnificația din spatele ceremoniei Paștelui? Exodul 12:21-27

Exodul 12:21-27: „Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţivă de luaţi un miel pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştele. Să luaţi apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa. Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească. Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac. Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt. Şi când vă vor întreba copiii voştri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’ să răspundeţi: ‘Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul şi ne-a scăpat casele noastre.’” Poporul s-a plecat şi s-a închinat până la pământ.”

„Ceremonia Paștelui a început odată cu nașterea națiunii ebraice. În ultima noapte a robiei lor în Egipt, când nu se întrevedea niciun semn al eliberării, Dumnezeu le-a poruncit să se pregătească pentru o eliberare imediată. El îl avertizase pe Faraon cu privire la plaga finală asupra egiptenilor și îi îndrumase pe evrei să-și adune familiile în locuințele lor. Având ușiorii ușii stropiți cu sângele mielului junghiat, ei aveau să mănânce mielul fript cu pâine nedospită și ierburi amare. `Când îl veți mânca,` a spus El, `să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă; căci sunt Paștele Domnului.` (Exodul 12:11). La miezul nopții, toți întâii născuți ai egiptenilor au fost uciși. Atunci regele a trimis la Israel un sol: `Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu; ... Duceți-vă de slujiți Domnului, cum ați zis.` (Exodul 12:31). Evreii au ieșit din Egipt ca națiune independentă. Domnul poruncise ca Paștele să fie serbat anual. `Când copii voștri vă vor întreba,` a spus El, `«Ce înseamnă obiceiul acesta?», să răspundeți: «Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt când a lovit Egiptul»` Astfel, istoria acestei eliberări deosebite avea să fie transmisă din generație în generație.” – Hristos lumina lumii, pp. 76, 77 (cap. 8: Suirea la Ierusalim).

b. Despre ce trebuia să le amintească Paștele? Exodul 13:3, 9, 10.

Exodul 13:3, 9, 10: „Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită... Să-ţi fie ca un semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. Să ţii porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an.”

„Eliberându-i din Egipt, Dumnezeu a căutat să le descopere puterea și harul Său, pentru ca ei să poată fi determinați să-L iubească și să se încreadă în El. El i-a adus la Marea Roșie – unde, urmăriți de egipteni, scăparea părea imposibilă – pentru a putea conștientiza neajutorarea lor completă, nevoia lor de ajutor divin; și apoi El a îndeplinit eliberarea lor. Astfel, ei au fost umpluți de dragoste și recunoștință față de Dumnezeu și de încredere în puterea Lui de a-i ajuta. El îi legase de Sine ca eliberator al lor din sclavia temporară.” – Patriarhi și profeți, p. 371 (cap. 32: Legea și legămintele).

„Era planul lui Dumnezeu ca aceste manifestări de putere să fortifice credința poporului Său și ca urmașii lor să Îl venereze neclintit doar pe El, Cel care a realizat minuni atât de îndurătoare față de ei.” – Istoria mântuirii, p. 115 (subcap. Israel influențat de mediul înconjurător).


Miercuri 17 aprilie

4. ISUS, PAȘTELE NOSTRU

a. Ce L-a intrigat pe Isus când a vizitat templul la vârsta de 12 ani? Luca 2:41, 42, 46, 47. Ce a conștientizat El atunci?

Luca 2:41, 42, 46, 47: „Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului... După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.”

„Pentru prima dată, copilul Isus a privit asupra templului. El i-a văzut pe preoți îmbrăcați în alb îndeplinindu-și slujba lor solemnă. El a privit victima sângerândă pe altarul de jertfă. Alături de închinători, El Se plecase în rugăciune, în timp ce fumul tămâii se înălța înaintea lui Dumnezeu. El asistase la ritualurile impresionante ale serviciului pascal. Zi de zi El înțelegea mai clar semnificația acestora. Fiecare act părea să fie în legătură cu propria Lui viață. Noi impulsuri se trezeau în El. Tăcut și absorbit, El părea să studieze o mare problemă. Taina misiunii Lui se deschidea înaintea Mântuitorului.” – Hristos lumina lumii, p. 78 (cap. 8: Suirea la Ierusalim).

b. Ce legătură avea jertfa lui Isus cu Paștele? 1 Corinteni 5:7; Isaia 53:7; Ioan 1:29.

1 Corinteni 5:7: „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.”

Isaia 53:7: „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.”

Ioan 1:29: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”

„Paștele indica spre trecut la eliberarea copiilor lui Israel și era, de asemenea, un prototip, indicând spre viitor la Hristos, Mielul lui Dumnezeu, ucis pentru răscumpărarea omului decăzut. Sângele stropit pe ușiorii ușii prefigura sângele ispășitor al lui Hristos și, de asemenea, dependența continuă a omului păcătos de meritele acelui sânge pentru siguranță față de puterea lui Satan și pentru răscumpărarea finală. ... Paștele fusese serbat pentru a comemora eliberarea copiilor lui Israel din Egipt. El fusese atât o comemorare, cât și un prototip. Prototipul și-a găsit împlinirea în antitip când Hristos, Mielul fără pată al lui Dumnezeu, a murit pe cruce.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 201.

„Paștele era sărbătorit în a paisprezecea zi a lunii, seara, ceremoniile sale solemne, impresionante comemorând eliberarea de robia din Egipt și indicând spre viitor la jertfa care urma să elibereze din robia păcatului. Când Mântuitorul Și-a predat viața pe Calvar, semnificația Paștelui a încetat și a fost instituită ceremonia Cinei Domnului ca memorial al aceluiași eveniment pentru care Paștele fusese un prototip.” – Patriarhi și profeți, p. 539 (cap. 52: Sărbătorile anuale).

„Moise a fost un prototip al lui Hristos care avea să vină să zdrobească domnia păcatului asupra familiei omenești și să-i elibereze pe cei care erau captivi puterii lui.” – The Signs of the Times, 6 noiembrie 1884.


Joi 18 aprilie

5. SEMNUL ELIBERĂRII NOASTRE ÎN PREZENT

a. Sabatul era un semn pentru copiii lui Israel. Ce reprezenta el? Deuteronom 5:15.

Deuteronom 5:15: „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins, de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.”

b. Cum este Sabatul, de asemenea, un semn al eliberării din păcat? Exodul 31:13; Ezechiel 20:12.

Exodul 31:13: „„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.”

Ezechiel 20:12: „Le-am dat şi Sabatele Mele să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.”

„Așa cum Sabatul a fost semnul care l-a distins pe Israel când a ieșit din Egipt pentru a intra în Canaanul pământesc, la fel este el un semn care distinge în prezent poporul lui Dumnezeu când acesta iese din lume pentru a intra în odihna cerului. Sabatul este un semn al unei relații existente între Dumnezeu și poporul Său, un semn că ei onorează legea Lui. Acesta face distincție între supușii Lui loiali și călcătorii legii...

Sabatul dat lumii ca semn al lui Dumnezeu în calitate de Creator este, de asemenea, semnul Lui în calitate de Sfințitor. Puterea care a creat toate lucrurile este puterea care recreează sufletul după chipul Lui. Pentru cei care păstrează cu sfințenie ziua Sabatului, aceasta este un semn al sfințirii. Sfințirea adevărată este armonie cu Dumnezeu, identitate cu El în caracter. Ea este primită prin ascultare față de principiile care sunt transcrierea caracterului Său. Și Sabatul este semnul ascultării. Cel care ascultă din inimă de porunca a patra va asculta de întreaga Lege. El este sfințit prin ascultare.” – Mărturii, vol. 6, pp. 349, 350 (cap. Respectarea Sabatului).


Vineri 19 aprilie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSOANLĂ

1. Ce speranță a dat Iosif israeliților cu privire la eliberarea lor din Egipt?

2. Cum a arătat Moise lipsă de credință în planul de eliberare al lui Dumnezeu pentru Israel? Cum s-ar putea să ne comportăm noi în mod asemănător?

3. De ce sărbătoarea de comemorare a eliberării din Egipt a fost numită Paște?

4. Pentru ce eveniment viitor reprezenta Paștele un prototip? Ce eliberare avea să fie câștigată?

5. Pentru ce este Sabatul un semn al eliberării? În ce mod?