Lecţia 3. Glasul lui Dumnezeu în natură

„Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.” (Iov 37:5).

„Priviţi la lucrurile minunate şi frumoase din natură… Raza de soare şi ploaia care înveselesc şi împrospătează pământul, dealurile, mările şi câmpiile, toate ne vorbesc de dragostea Creatorului.” – Calea către Hristos, pag. 9 engl. (cap. 1).

Recomandare pentru studiu: Educaţia, pag. 113-120 engl. (cap.: „Alte parabole”); Divina vindecare, pag. 50-58 engl. (cap.: „Cu natura şi cu Dumnezeu”).

 

Duminică 12 iulie
1. Un glas universal

a. Unde pe pământ nu se poate auzi glasul lui Dumnezeu în natură? Psalmii 19:1-3.

(Ps 19:1-3) 1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. 2 O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. 3 Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit.

„Natura vorbeşte simţurilor [noastre], declarând că există un Dumnezeu viu, Creatorul, Conducătorul Suprem al tuturor… Frumuseţea care îmbracă pământul este un semn al dragostei lui Dumnezeu. Putem să o privim în dealurile fără sfârşit, în copacii falnici, în mugurii care se deschid în florile delicate. Toate ne vorbesc de Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 48 engl. (cap. 2).

b. Ce solie dă natura oamenilor din întreaga lume? Romani 1:20.

(Rom 1:20) 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi.

„Cei care au o cunoştinţă adevărată despre Dumnezeu nu vor deveni atât de încântaţi de legile materiei sau de procesele naturii, încât să treacă cu vederea sau să refuze să recunoască lucrarea continuă a lui Dumnezeu în natură. Natura nu este Dumnezeu şi n-a fost niciodată Dumnezeu. Glasul naturii mărturiseşte despre Dumnezeu, dar natura nu este Dumnezeu. Ca lucrare creată de El, ea mărturiseşte pur şi simplu despre puterea lui Dumnezeu.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 293.

 

Luni 13 iulie
2. Lecţii de la păsări

a. Ce ne învaţă Dumnezeu prin comportamentul păsărilor? Isaia 40:31.

(Isa 40:31) 31 dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.

„Uneori, vulturul din Alpi este doborât de furtună în defileurile înguste ale munţilor. Norii de furtună izolează această pasăre puternică a pădurii în vălul lor întunecos despărţind-o de înălţimile însorite unde şi-a făcut cuibul. Eforturile ei de a răzbate par în zadar. Zvâcneşte ca o săgeată încoace şi încolo, bătând aerul cu aripile ei puternice şi trezind ecourile munţilor cu ţipetele ei. Într-un târziu, cu un strigăt de triumf, se înalţă cu viteză şi, străpungând norii, iat-o din nou liberă în razele soarelui, cu întunecimea şi furtuna departe sub ea. În acelaşi fel, putem fi înconjuraţi şi noi de greutăţi, descurajare şi întuneric. Falsitatea, dezastrul şi nedreptatea ne despart de soare. Sunt nori pe care nu-i putem risipi. Degeaba ne luptăm noi cu împrejurările. Nu există decât o singură cale de scăpare, numai una. Ceţurile şi negura stau lipite de pământ; lumina lui Dumnezeu străluceşte dincolo de nori. Pe aripile credinţei ne putem înălţa în razele de soare ale prezenţei Sale.” – Educaţia, pag. 118, 119 engl. (cap.: „Alte parabole”).

b. Ce altă lecţie putem învăţa privind la păsări? Matei 6:25, 26.

(Mat 6:25-26) 25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?

„Lumea naturală nu are în sine nici o putere în afară de cea pe care o dă Dumnezeu.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 293.

„Păsările ne învaţă lecţia dulce a încrederii. Tatăl nostru cel ceresc Se îngrijeşte de ele; dar ele trebuie să strângă mâncarea, ele trebuie să-şi construiască cuiburile şi să-şi crească puii. În orice moment, ele sunt expuse unor vrăjmaşi care caută să le distrugă. Totuşi, cu câtă voioşie se duc la lucrul lor! Câtă bucurie răzbate din cântecele lor micuţe!” – Educaţia, pag. 117, 118 engl. (cap.: „Alte parabole”).

„Să nu murmurăm şi să nu ne întristăm pentru că viaţa noastră nu este fără dezamăgiri şi dureri. Dacă, în providenţa lui Dumnezeu, suntem chemaţi să trecem prin încercări, să acceptăm crucea şi să bem paharul amar, amintindu-ne că o mână de Tată îl ţine pe buzele noastre. Să ne încredem în El în întuneric, cât şi în lumină.” – Testimonies, vol. 5, pag. 316 engl. (cap. 34).

 

Marţi 14 iulie
3. Credinţa care lucrează

a. Ce alte lecţii de încredere doreşte Dumnezeu să ne înveţe din natură? Matei 6:27-30. Ar trebui să dedicăm mai mult interes, timp şi efort pentru a sluji lui Dumnezeu sau pentru a împlini nevoile noastre vremelnice de zi cu zi? Matei 6:30-33.

(Mat 6:27-30) 27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

(Mat 6:30-33) 30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 31 Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” 32 Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

„Cel care v-a dat viaţă ştie care este nevoia voastră de hrană ca să o susţină. Cel care a creat corpul nu este nepăsător faţă de nevoia voastră de îmbrăcăminte. Cel care a revărsat cel mai mare dar, nu va revărsa şi ceea ce este necesar pentru a-l face deplin?” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 95 engl. (cap. 4).

„Legea lui Dumnezeu este legea dragostei. El v-a înconjurat cu frumuseţe ca să vă înveţe că nu sunteţi aşezaţi pe pământ doar ca să munciţi pentru eu, să săpaţi şi să zidiţi, să trudiţi şi să toarceţi, ci şi să daţi vieţii strălucire, bucurie şi frumuseţe prin dragostea lui Hristos – asemenea florilor, să faceţi fericite şi alte vieţi prin slujirea dragostei.” – Idem., pag. 97 engl.

b. Ce lecţii putem învăţa de la alte creaturi ale lui Dumnezeu? Proverbele 6:6-11;30:25-28 (compară cu 2 Tesaloniceni 3:10).

(Prov 6:6-11) 6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! 7 Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; 8 totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului. 9 Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? 10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… 11 Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

(Prov 30:25-28) 25 furnicile, care nu sunt un popor tare, dar îşi pregătesc hrana vara, 26 şoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar îşi aşază locuinţa în stânci; 27 lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete; 28 păianjenul îl poţi prinde cu mâinile, şi se găseşte totuşi în casele împăraţilor.

(2Tes 3:10) 10 Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”

„Furnicile ne învaţă lecţiile muncii răbdătoare, ale perseverenţei în depăşirea obstacolelor, ale prevederii pentru viitor.” – Educaţia, pag. 117 engl. (cap.: „Alte parabole”).

„Locuinţele pe care furnicile şi le construiesc dau pe faţă îndemânare şi perseverenţă. Ele pot lucra cu un singur bobuleţ o dată, dar, prin hărnicie şi perseverenţă, ele realizează minuni. Solomon prezintă lumii hărnicia furnicii ca un reproş adresat tuturor acelora care îşi irosesc orele în trândăvie păcătoasă, în obiceiuri care pervertesc sufletul şi trupul. Furnica se pregăteşte pentru anotimpurile viitoare. Aceasta este o lecţie căreia mulţi dintre cei înzestraţi cu puteri raţionale nu-i dau atenţie. Ei nu se pregătesc deloc pentru viaţa viitoare nemuritoare pe care Dumnezeu a asigurat-o în providenţa Sa omenirii căzute.” – Comentarii biblice, vol. 3, pag. 1157, 1158 engl.
„Isus nu ne scuteşte de nevoia de a depune efort, ci ne învaţă că trebuie să facem din El primul, ultimul şi cel mai bun din toate. N-ar trebui să ne angajăm în nici o acţiune, să nu urmăm nici un scop şi să nu căutăm nici o plăcere care ar împiedica lucrarea neprihănirii Sale în caracterul şi viaţa noastră. Tot ce facem să facem din toată inima, ca pentru Domnul.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor¸ pag. 99 engl. (cap. 4).

 

Miercuri 15 iulie
4. Fii ca un copac 

a. De ce este studiul naturii atât de important? Ce putem învăţa despre Dumnezeu? Psalmii 111:4, 6-8; Isaia 40:26.

(Ps 111:4) 4 El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Domnul este îndurător şi milostiv.

(Ps 111:6-8) 6 El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moştenirea neamurilor. 7 Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, 8 întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.

(Isa 40:26) 26 Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.

„Cât timp este petrecut de fiinţele omeneşti inteligente la cursele de cai, meciurile de cricket şi la jocurile cu mingea! Îngăduirea acestor sporturi îi vor inspira pe oameni să dorească să cunoască adevărul şi neprihănirea? Îl vor păstra pe Dumnezeu în gândurile lor? Îi vor face să întrebe: „Care este situaţia cu sufletul meu?...” 

Dumnezeu îi cheamă pe oameni să-şi întoarcă atenţia de la confuzia şi încurcătura din jurul lor şi să admire lucrarea mâinilor Sale. În timp ce studiem lucrările Sale, îngerii din ceruri ne vor sta alături ca să ne lumineze minţile şi să le păzească de înşelăciunile lui Satan. Când priviţi lucrările minunate pe care le-a făcut mâna lui Dumnezeu, inima voastră mândră şi neînţeleaptă să-şi simtă dependenţa şi inferioritatea.” – Sfaturi pentru părinţi educatori şi elevi, pag. 456, 457 engl. (cap. 64).

b. Cu ce este comparat creştinul? Psalmii 1:1-3; 92:12, 13.

(Ps 1:1-3) 1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! 2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! 3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.

(Ps 92:12-13) 12 Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. 13 Cei sădiţi în Casa Domnului, înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.

„Palmierul reprezintă foarte bine viaţa unui creştin. El stă în picioare drept în mijlocul nisipului deşertului arzător şi nu moare; pentru că îşi trage esenţa din izvoarele vieţii din adâncuri.” – Comentarii biblice , vol. 3, pag. 1151 engl.

c. Care sunt câteva dintre lecţiile practice pe care le putem învăţa din natură?

„Multe sunt lecţiile care pot fi învăţate în felul acesta [din natură]. Încrederea în sine – de la copacul, care crescând singur în câmpie sau pe coasta muntelui, îşi înfige adânc rădăcinile în pământ şi, în tăria lui aspră, sfidează furtuna. Puterea influenţei timpurii, de la trunchiul de copac strâmb şi diform, care a fost îndoit când era doar un puiet, căruia nici o putere omenească nu-i poate da înapoi simetria pierdută. Secretul unei vieţi sfinte, de la nufăr care, în mijlocul unui lac mlăştinos, înconjurat de buruieni şi murdării îşi afundă cu hotărâre tulpina către nisipurile curate de dedesubt şi, trăgându-şi viaţa de acolo, îşi înalţă spre lumină florile parfumate, într-o
puritate desăvârşită.” – Educaţia, pag. 119 engl. (cap.: „Alte parabole”).

 

Joi 16 iulie
5. Cum să înţelegem mesajele naturii

a. De a cui îndrumare este nevoie pentru ca să înţelegem natura? Ioan 16:13; 14:26.

(Ioan 16:13) 13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

(Ioan 14:26) 26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

„Învăţaţi-i [pe copii] să observe pretutindeni în natură dovezile că Dumnezeu Se gândeşte la noi, să observe cum toate lucrurile sunt adaptate la nevoile şi fericirea noastră.

Numai acela care recunoaşte în natură lucrarea mâinilor Tatălui său, care în bogăţia şi frumuseţea pământului citeşte scrisul de mână al Tatălui – numai el învaţă din lucrurile naturii lecţiile cele mai profunde şi primeşte slujirea lor cea mai înaltă. Numai el poate înţelege pe deplin semnificaţia dealului şi a văii, a râului şi a mării, numai acela care le priveşte ca pe o expresie a gândului lui Dumnezeu, o descoperire a Creatorului.” – Educaţia, pag. 119, 120 engl. (cap.: „Alte parabole”).

b. Despre ce eveniment ne învaţă mesajele naturii foarte clar? Ioan 1:4.

(Ioan 1:4) 4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

„Numai în lumina care străluceşte de la Calvar poate fi citită corect învăţătura naturii. Prin istoria Betleemului şi a crucii, să se arate cât de bine este ca răul să fie biruit, şi cum fiecare binecuvântare care ajunge la noi este un dar al răscumpărării. În tufele de mărăcini şi spini, în scaieţi şi neghină este reprezentat răul care întinează şi murdăreşte. În pasărea care cântă, în mugurele care se deschide, în ploaie şi în raza de soare, în briza de vară şi în roua cea delicată, în zeci de mii de lucruri din natură, de la stejarul din pădure până la vioreaua care înfloreşte la rădăcina lui, se vede dragostea care reface. Iar natura încă ne vorbeşte despre bunătatea lui Dumnezeu.” – Educaţia, pag. 101 engl. (cap.: „Dumnezeu în natură”).

 

Vineri 17 iulie
Întrebări recapitulative personale
1. Ce încearcă să vă spună Dumnezeu prin natură astăzi?
2. Cum ne pot învăţa păsările lecţiile încrederii în Dumnezeu?
3. Ce putem învăţa de la furnică, una dintre cele mai mici creaturi?
4. Care sunt unele din lecţiile pe care le dau copacii?
5. Cum explică Dumnezeu soliile naturii către noi astăzi?