Ginduri din cartea lui Isaia (2)

Lecția 3. Întâlnindu-L pe Mesia

„El Își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează.” (Isaia 40:11)

„Isus este Păstorul Cel Bun. El Se îngrijește de oile Sale slabe, bolnave, rătăcitoare. El le cunoaște pe toate pe nume. Necazul fiecărei oi și al fiecărui miel al turmei Sale Îi atinge inima de dragoste compătimitoare și strigătul după ajutor ajunge la urechea Sa.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pg. 346, engl. (rom. cap. Iubirea între frați).

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pg. 629-635, engl. (rom. cap. Iubirea lui Dumnezeu pentru cei păcătoși).

 

Duminică 9 octombrie

1. PUTEREA LUI DUMNEZEU ȘI FRAGILITATEA NOASTRĂ CA MURITORI

a. Când avem în vedere planurile noastre pentru viitor, ce trebuie să ne amintim? Isaia 40:6-8. Ce altă ilustrație arată, de asemenea, măreția lui Dumnezeu și, în același timp, prezintă o informație științifică? Isaia 40:22 (prima parte).

 Isaia 40:6 Un glas zice: Strigă! Şi eu am răspuns: Ce să strig? Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp. 7 Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea. În adevăr, poporul este ca iarba: 8 iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.

Isaia 40:22 (prima parte) El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui.

„În acest timp, înainte de marea criză finală, la fel ca înainte de prima distrugere a lumii, oamenii sunt absorbiți de plăceri și de lucrurile care încântă simțurile. Preocupați de cele văzute și trecătoare, ei au pierdut din vedere cele nevăzute și veșnice. Ei sacrifică bogățiile nepieritore pentru lucrurile care pier odată cu utilizarea lor. Mințile lor trebuie să fie înălțate, ideile lor despre viață să fie extinse. Ei trebuie să fie treziți din letargia visării lumești. „Din ridicarea și căderea națiunilor, așa cum este clar prezentat pe paginile Scrierii Sfinte, ei trebuie să învețe cât de nevrednică este simpla glorie exterioară și lumească. Babilonul, cu toată puterea și splendoarea lui, neegalate de atunci în lumea noastră – putere și splendoare care pentru oamenii acelui timp păreau atât de stabile și durabile – cum a fost distrus în totalitate! A pierit ca «floarea ierbii». În același fel piere tot ce nu Îl are pe Dumnezeu drept temelie. Doar ceea ce este legat cu scopul Său și care exprimă caracterul Său poate rezista. Principiile Sale sunt singurele lucruri stabile pe care le cunoaște lumea noastră.” – Educația, pg. 183, engl. (rom. cap. Istoria și profeția). 18 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, octombrie - decembrie 2016

 

Luni 10 octombrie

2. SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT

a. Profețind despre intrarea trimfală a lui Hristos în Ierusalim, ce a revelat Isaia cu privire la lucrarea lui Mesia? Isaia 40:9-11.

 Isaia 40:9 Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: Iată Dumnezeul vostru! 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui. 11 El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.

„Adevărurile soliei îngerului al treilea au fost prezentate de unii ca o teorie seacă; dar în această solie trebuie prezentat Hristos Cel Viu. El trebuie revelat ca Cel dintâi și Cel de pe urmă, ca EU SUNT, Rădăcina și Sămânța lui David, Luceafărul strălucitor de dimineață. Prin această solie trebuie reprezentat în fața lumii caracterul lui Dumnezeu în Hristos.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pg. 20, engl. (rom. cap. Lucrarea pentru timpul acesta). „În Hristos este gingășia păstorului, afecțiunea părinților, harul fără asemănare al Mântuitorului milos. El prezintă binecuvântările Sale în termenii cei mai atrăgători. El nu se mulțumește doar să vestească aceste binecuvântări. El le prezintă în cel mai atractiv mod, pentru a trezi dorința de a le avea. Astfel trebuie să prezinte slujitorii Săi bogățiile slavei Darului inexprimabil. Dragostea minunată a lui Hristos va topi și va supune inimile, când simpla repetare a doctrinelor nu va realiza nimic... Spuneți oamenilor despre El care este „Principalul dintre zece mii” și Cel „pe deplin minunat” (Cântarea Cântărilor 5:10, 16, engl.). Doar cuvintele nu pot spune aceasta. Lăsați ca aceasta să se reflecte în caracter și să se manifeste în viață... În fiecare, dragostea îndelung răbdătoare a lui Hristos, sfințenia Sa, blândețea, mila și adevărul, trebuie să fie manifestate față de lume.” – Hristos Lumina Lumii, pg. 826, 827, engl. (rom. cap. Duceți-vă și învățați toate neamurile).

b. Unde trebuie să privim pentru mântuire și de ce? Isaia 45:21, 22.

 Isaia 45:21 Spuneţi-le, şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început, şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. 22 Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.

„Veniți cu toată inima la Isus. Căiți-vă de păcatele voastre, faceți mărturisire față de Dumnezeu, renunțați la toată nelegiuirea și puteți să vă însușiți toate promisiunile Sale.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pg. 634, engl. (rom. cap. Iubirea lui Dumnezeu pentru cei păcătoși).

„Nu-și vor menține membrii bisericii noastre privirea ațintită la un Mântuitor crucificat și înălțat, în care sunt centrate speranțele vieții veșnice? Aceasta este solia noastră, argumentul nostru, doctrina noastră, avertizarea noastră pentru cel nepocăit, încurajarea noastră pentru cel întristat, speranța pentru fiecare credincios. Dacă putem trezi un interes în mințile oamenilor care îi va determina să-și ațintească privirea asupra lui Hristos, noi ne putem da la o parte și le putem cere doar să continue să-și fixeze ochii asupra Mielului lui Dumnezeu. Astfel ei vor primi lecția lor.” – Comentarii Biblice, Galateni cap. 6.

 

Marți 11 octombrie

3. O UNIRE DĂINUITOARE

a. Cum a descris Domnul grija tandră pe care o are față de copiii Săi? Isaia 49:15, 16; Matei 12:50; Galateni 3:29. Cum putem fi siguri că suntem incluși între acei copii?

 Isaia 49:15 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: 16 Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!

Matei 12:50 Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.

Galateni 3:29 Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

„Cei care au parte de suferința și ocara lui Hristos acum, vor avea parte de slava Sa în lumea de apoi. «Lui nu-I este rușine să îi numească frați» (Evrei 2:11). Îngerii Săi le slujesc. La a doua Sa venire va apărea ca Fiu al omului, identificâdu-Se astfel, chiar și în slava Sa, cu omenirea. Pentru cei care au fost uniți cu El, El declară: «Dar chiar dacă o mamă și-ar putea uita copilul, `Eu nu te voi uita; Iată că te-am săpat pe palmele Mele (Isaia 4:16). Ești permanent înaintea Mea.`»... „O unire cu Hristos prin credință vie este dăinuitoare; fiecare altă unire trebuie să piară. Hristos ne-a ales întâi, plătind un preț infinit pentru răscumpărarea noastră; și adevăratul credincios Îl alege pe Hristos ca Cel dintâi, Cel de pe urmă și Cel mai bun în toate. Dar această unire ne costă ceva. Este o unire de totală dependență, în care trebuie să intre o ființă mândră. Toți cei care construiesc această unire trebuie să simtă nevoia lor de sângele ispășitor al lui Hristos. Ei trebuie să aibă o schimbare a inimii. Ei trebuie să-și supună propria voință, voinței lui Dumnezeu. Va fi o luptă cu obstacole externe și interne. Trebuie să aibă loc o lucrare dureroasă de detașare, precum și o lucrare de atașare. Mândria, egoismul, vanitatea, asemănarea cu lumea – păcatul sub toate formele sale – trebuie să fie biruit, dacă dorim să intrăm în unire cu Hristos. Motivul pentru care mulți consideră viața de creștin atât de regretabil de grea, pentru care ei sunt atât de nestatornici, atât de schimbători, este că încearcă să se atașeze de Hristos fără o detașare prealabilă de acești idoli nutriți.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pg. 230, 231, engl. (rom. cap. Un apel).

b. Odată ce ne predăm întreaga noastră ființă pentru călăuzirea Păstorului Cel Bun, ce asigurare ne este dată? Psalmii 36:7; 34:22.

 Psalmii 36:7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Psalmii 34:22 Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi nici unul din cei ce se încred în El, nu este osândit.

„Cel care a luat asupra Lui Însuși umanitatea, știe cum să compătimească cu suferința umană. Hristos nu doar că știe fiecare suflet și nevoile speciale și încercările acelui suflet, dar El știe toate circumstanțele care irită și dezorientează spiritul. Mâna Sa este întinsă cu gingășie compătimitoare spre fiecare copil suferind. Cei care suferă cel mai mult au cel mai mult din compasiunea și mila Sa. El este atins de simțământul neputințelor noastre și dorește să depunem la picioarele Sale nedumeririle și problemele noastre și să le abandonăm acolo.” – Pe urmele Marelui Medic, pg. 249, engl. (rom. cap. Vindecarea minții).

 

Miercuri 12 octombrie

4. SLĂVIND LEGEA

a. Ce lucrare ar vrea Isus să facem pentru sufletele care sunt în întuneric? Isaia 42:5-7.

 Isaia 42:5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el. 6 Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire, şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, 7 să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi, şi din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric.

„Ca popor, trebuie să fim reconvertiți, viețile noastre să fie sfințite pentru a prezenta adevărul așa cum este el în Isus. În lucrarea de răspândire a publicațiilor noastre putem vorbi despre dragostea Mântuitorului dintr-o inimă caldă, vibrantă. Doar Dumnezeu are puterea de a ierta păcatele; dacă nu spunem această solie celor neconvertiți, neglijența noastră poate să ducă la ruina lor. Adevărurile Bibliei, binecuvântate și salvatoare de suflete, sunt publicate în scrierile noastre. Există mulți care pot ajuta în lucrarea de vânzare a revistelor noastre. Domnul ne cheamă pe toți să căutăm să salvăm sufletele care pier. Satan este la lucru pentru a amăgi chiar și pe cei aleși, iar acum este timpul nostru de a lucra cu vigilență. Cărțile și scrierile noastre trebuie să fie aduse în atenția oamenilor; Evanghelia adevărului prezent trebuie să fie dată orașelor noastre fără întârziere. Nu ne vom ridica noi la datoriile noastre? „Dacă facem din viața și învățăturile lui Hristos studiul nostru, fiecare eveniment care trece va oferi un text pentru un discurs impresionant. Astfel a predicat Mântuitorul Evanghelia pe drumuri și cărări; și, în timp ce vorbea, mica grupă care Îl asculta se extindea la o mare mulțime.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pg. 63, engl. (rom. cap. Publicațiile noastre).

b. Cum consideră Dumnezeu Legea Sa? Isaia 42:21. Ce putem învăța din aceasta?

 Isaia 42:21 Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.

„Trebuie să ne străduim să trezim membrii bisericii și pe cei care nu fac nicio mărturisire, pentru a vedea și a asculta pretențiile Legii cerului. Trebuie să slăvim această lege și să o facem onorabilă.” – Solii Alese, vol. 2, pg. 403.

„Tocmai Cel care, cu secole în urmă, rostise Legea de pe Muntele Sinai, venea acum să mărească legea și să o face onorabilă. În Predica Sa de pe Munte, El a explicat legea, arătând ce cuprinde fiecare precept. Lăcomia a fost indicată de El ca fiind idolatrie, pofta adulter și mânia crimă. El a demonstrat spiritualitatea Legii și a evidențiat că ea atinge fiecare etapă a vieții. „Înaintea universului cerurilor, înaintea îngerilor căzuți și înaintea celor pe care a venit să îi salveze, Hristos a trăit Legea lui Dumnezeu. Prin ascultarea supremă de cerințele ei, El a înălțat-o și a întărit-o.... Așa cum Hristos a trăit legea în natura Sa umană, la fel putem să facem și noi dacă ne vom prinde de putere pentru rezistență.” – The Signs of the Times, 4 martie 1897. 

 

Joi 13 octombrie

5. PĂZINDU-NE OCHII ȘI URECHILE

a. Ce dorește Dumnezeu să facem cu ochii și urechile noastre? Isaia 42:19, 20. De ce?

 Isaia 42:19 Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului? 20 Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.

„Dumnezeu nu dorește să ascultăm tot ce este de ascultat sau să vedem tot ce este de văzut. Este o mare binecuvântare să închidem urechile ca să nu auzim și ochii ca să nu vedem. Cea mai mare preocupare ar trebui să fie să avem o vedere clară pentru a discerne propriile noastre lipsuri și un auz ascuțit pentru a capta toată mustrarea și instruirea necesară, ca nu cumva, prin neatenție și neglijență, să le lăsăm să ne scape și să devenim ascultători uituci și nu împlinitori ai lucrării.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pg. 707, 708, engl. (rom. cap. Poziția soțului).

„Ceea ce oferim minților și sufletului nostru pentru a fi hrănite este de importanță crucială. Putem permite minților să trăiască sub romantism și clă- dire de castele, și ce va face aceasta pentru noi? Aceasta ne va ruina, suflet și trup... Dorim să avem acea putere care ne face în stare să închidem ochii față de scenele care nu sunt înălțătoare, care nu înnobilează, care nu ne vor curăți și rafina; și să ținem urechile închise față de orice este interzis în Cuvântul lui Dumnezeu. El ne interzice să ne imaginăm răul, să vorbim rău și chiar să ne gândim la rău.” – Înalta noastră chemare, pg. 334, engl.

b. Ce dorește Dumnezeu să privim? Evrei 12:1, 2.

 Evrei 12:1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

„Să privim la Isus și să luăm în considerare frumusețea caracterului Său, și prin privire vom fi schimbați în același chip.” – Ibid.

 

Vineri 14 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum ne va da un simț al propriei noastre condiții muritoare o perspectivă mai bună în viață?

2. În ce moduri trebuie să le spunem altora despre Isus și dragostea Sa?

3. Explicați adâncimea unei uniri adevărate cu Hristos.

4. În ce sens a slăvit Hristos Legea prin învățătura și exemplul Său?

5. Față de ce lucruri trebuie să ne închidem ochii și urechile noastre?